Hotărârea Guvernului nr. 1198/2022 le dă polițiștilor trimiși la cursuri dreptul la suma forfetară pentru drumul acasă. Din toamna lui 2025, o adresă internă a Ministerului Afacerilor Interne le-o ia, cu o condiție pe care chiar autorii ei recunosc că nu o găsesc în text. Două polițiste, una din Bihor și una din Constanța, arată cum funcționează mecanismul.
Două polițiste, același refuz
O agentă de poliție din Oradea a fost trimisă de unitatea ei, prin adresa I.G.P.R. – Direcția Pregătire Profesională din 16.12.2025, la cursul de inițiere în carieră de la Centrul de Formare și Perfecționare a Polițiștilor „Nicolae Golescu” din Slatina, între 12 ianuarie și 6 mai 2026. Între Oradea și Slatina sunt aproximativ 490 de kilometri. Ea a cerut suma forfetară bilunară, adică o sumă fixă pentru o călătorie dus-întors acasă la fiecare două săptămâni. Prin Dispoziția nr. 77459 din 4 februarie 2026, șeful I.P.J. Bihor a respins cererea. Motivul: nu fusese „deja alocată” la suma forfetară înainte de începerea cursului.
O polițistă conducătoare de câine de serviciu de la I.P.J. Constanța a fost trimisă de unitate, împreună cu câinele, la cursul de specializare de 20 de săptămâni de la Centrul Chinologic „Dr. Aurel Greblea” din Sibiu, între 2 martie și 17 iulie 2026. Distanța, calculată de inspectorat cu Google Maps, este de 521 de kilometri. A depus cererea pe 23 februarie, cu o săptămână înainte de curs. Răspunsul a venit abia pe 27 mai, după aproape trei luni de drumuri Constanța–Sibiu, și a fost tot un refuz, cu același motiv.
Niciuna dintre ele nu a ales cursul și niciuna nu a ales locația. Amândouă au fost trimise de unitate, în interesul serviciului, la sute de kilometri de casă, și amândouă au primit același răspuns, scris aproape cu aceleași cuvinte, de la două inspectorate aflate la capătul opus al țării. Asemănarea nu e întâmplătoare: refuzurile au aceeași sursă.
Ce scrie, de fapt, în hotărârea Guvernului
Drepturile de transport ale polițiștilor sunt reglementate de H.G. nr. 1198/2022, emisă în baza art. 28 alin. (1) lit. j) din Statutul polițistului (Legea nr. 360/2002). Art. 9 alin. (1) lit. h)–j) prevede trei sume forfetare, în funcție de distanță: lunară pentru naveta zilnică de până la 70 km, săptămânală între 71 și 300 km și bilunară peste 301 km. Suma bilunară înseamnă contravaloarea unei călătorii dus-întors la două săptămâni și se calculează, potrivit art. 18 alin. (5), ca procent din salariul minim brut pe țară: 23% între 301 și 500 km, 32% între 501 și 700 km și 45% între 701 și 1.000 km.
Urmează alineatul care contează aici, art. 9 alin. (7), în forma modificată prin H.G. nr. 538/2024:
„De drepturile prevăzute la alin. (1) lit. h) – j) beneficiază și personalul care urmează cursuri de perfecționare, specializare, stagii de practică și alte forme de pregătire, organizate de instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională.”
Textul nu spune nimic despre o alocare anterioară. Comparația cu alineatele vecine e grăitoare. La alin. (3), pentru polițiștii numiți în prima funcție sau transferați, și la alin. (4), pentru cei detașați sau împuterniciți, Guvernul a scris expres că aceștia beneficiază „în aceleași condiții”. La alin. (7) formula lipsește. Cursanții formează o categorie proprie, legată de deplasarea la cursul la care îi trimite instituția, nu de o mutare anterioară în localitatea locului de muncă.
Mai există și art. 9 alin. (1) lit. g), care acordă decontarea unei singure deplasări dus-întors pentru participarea la cursuri. Pentru un curs de patru sau cinci luni, aceasta acoperă drumul de la început și de la sfârșit. Restul drumurilor acasă, la familie, țin de alin. (7).
Cum se scoate un drept dintr-o hotărâre de Guvern fără să se modifice o literă
Condiția „alocării anterioare” nu vine nici din hotărâre, nici din normele metodologice aprobate prin O.M.A.I. nr. 181/2022. Vine dintr-o adresă: punctul de vedere al Direcției Generale Financiare din M.A.I. nr. 468410, 468740 din 31.10.2025, semnat de conducerea Serviciului Metodologie Drepturi Personal și Pregătire Profesională. Documentul afirmă că art. 9 alin. (7) se aplică numai personalului care, la data începerii cursului, „era deja alocat” la suma forfetară. Imediat după aceea, recunoaște că hotărârea nu spune așa ceva: „deși art. 9 alin. (7) nu prevede expres existența unei alocări anterioare la drept, această condiție rezultă implicit din modul de structurare a normei”.
Pe 12.11.2025, Direcția Juridică a I.G.P.R. a trimis acest punct de vedere, prin adresa nr. 174343, „spre informare și valorificare” tuturor inspectoratelor județene, Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, școlilor de agenți de la Câmpina și Cluj-Napoca, centrului de la Slatina și Centrului Chinologic de la Sibiu. De aici înainte, comisiile de analiză din județe au avut un motiv gata scris. La I.P.J. Constanța adresa a intrat pe 10.12.2025 și a fost difuzată în unitate pe 14.12.2025. Inspectoratul a recunoscut ulterior, în scris, că a aplicat condiția numai cererilor primite după această dată.
Efectul se vede abia când condiția e aplicată pe cazuri concrete. Un agent abia încadrat, trimis la cursul de inițiere în carieră, nu are cum să fi fost „deja alocat” la vreo sumă forfetară, pentru că până atunci nu a avut un drept de transport. Interpretarea golește astfel alin. (7) exact în situația pentru care a fost scris. Dreptul rămâne doar pentru cei care îl aveau deja din alt motiv, de exemplu pentru că fuseseră mutați în interes de serviciu într-o altă localitate. I.P.J. Constanța o confirmă în răspunsul nr. 522628 din 22.07.2026: „personalul deja alocat la suma forfetară și care a participat la aceste cursuri de specializare a beneficiat de drepturile prevăzute la art. 9, alin. 7”. Doi polițiști trimiși la același curs, pe aceeași distanță, sunt deci tratați diferit după un criteriu care nu are nicio legătură cu drumul până la Sibiu.
Miza în bani nu e mică. Pentru polițista din Constanța, la 32% din salariul minim, o călătorie valorează 1.296 lei până în iunie (32% × 4.050 lei) și 1.384 lei în iulie (32% × 4.325 lei). Opt călătorii în martie–iunie și una în iulie însumează aproximativ 11.752 lei (8 × 1.296 + 1.384). Ea a primit un avans de 350 de lei, pe lit. g). Pentru colega din Bihor, la 23% din 4.050 lei, adică 931,50 lei pe călătorie, cele circa opt călătorii ale unui curs de aproape 17 săptămâni ar face în jur de 7.450 de lei. Sunt estimări, pentru că numărul exact rezultă din pontajele cursului, aflate la angajator.
Mai sunt două detalii care spun ceva despre felul în care au fost tratate cererile. La Bihor, dispoziția de respingere invocă un proces-verbal al comisiei datat 05.01.2026, deși cererea agentei a fost înregistrată abia în ianuarie. Inspectoratul a pus ulterior această dată pe seama unei „erori materiale de numerotare” și a refuzat să comunice procesul-verbal, pe motiv că e act intern. Tot la Bihor, dispoziția, cu anexa care conține datele personale ale solicitanților, a fost postată pe rețeaua intranet a inspectoratului, accesibilă întregului personal, în loc să fie comunicată individual. Inspectoratul a recunoscut postarea în răspunsul nr. 83298 din 07.07.2026 și a declarat că a declanșat verificarea unui posibil incident de securitate a datelor personale.
„O interpretare oferită de către eșaloanele superioare”
În iunie 2026, S.P.R. „Diamantul” a sesizat conducerea I.G.P.R. și a M.A.I. și a cerut verificarea celor care au semnat și au difuzat punctul de vedere, precum și a comisiei de la Constanța. Direcția Control Intern a I.G.P.R. a răspuns de două ori, în iulie, că nu a găsit nicio abatere disciplinară. Răspunsul nr. 915.653 din 22.07.2026 conține însă o frază importantă pentru orice proces viitor. Despre punctul de vedere al D.G.F., Control Intern scrie: „Documentul reprezintă o interpretare oferită de către eșaloanele superioare, în scopul asigurării uniformității la nivel național”.
Fraza descrie exact problema. Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă prevede, la art. 69, că sensul unei norme se lămurește printr-un act normativ interpretativ de același nivel cu actul interpretat. O hotărâre a Guvernului se interpretează, deci, tot prin hotărâre a Guvernului, publicată în Monitorul Oficial. Adresa unei direcții financiare, nepublicată și trimisă „spre valorificare” tuturor unităților, nu poate face acest lucru. Dacă e o simplă opinie, nu poate sta la baza refuzului unui drept. Dacă e folosită ca normă obligatorie, a fost emisă fără competența și fără procedura unui act normativ. Într-o speță cu același tipar, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat prin Decizia nr. 6696 din 10.12.2020 o normă de aplicare care restrângea un drept bănesc. Instanța supremă a reținut atunci că un act emis pe baza unuia superior „nu poate depăși limitele competenței instituite prin acel act și nici nu poate contraveni principiilor și dispozițiilor acestuia”.
Prima instanță care s-a pronunțat pe același curs a dat dreptate polițistului. Prin sentința nr. 1141 din 01.10.2026, Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de un alt sindicat pentru un polițist de la I.P.J. Dolj. Instanța a obligat inspectoratul să îi acorde suma forfetară pentru deplasarea la cursul de la Centrul Chinologic din Sibiu, în perioada 02.03–17.07.2026, adică exact cursul urmat și de polițista din Constanța. Hotărârea nu e definitivă, poate fi atacată cu recurs în 15 zile de la comunicare, iar motivarea nu era încă publică la data scrierii acestui articol.
Acțiunea S.P.R. „Diamantul” pentru agenta din Bihor este pe rol la Tribunalul Bihor, Secția de contencios administrativ și fiscal, înregistrată pe 29.06.2026 și aflată la fond. Pe lângă anularea refuzului și plata sumei, sindicatul a cerut instanței să constate nelegalitatea punctului de vedere al D.G.F., pe cale incidentală, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Acțiunea pentru polițista din Constanța este redactată și urmează să fie depusă la Tribunalul Constanța.
Ce poate face un polițist trimis la curs
Cine a fost trimis la un curs organizat de M.A.I. la peste 300 de kilometri de domiciliu, după decembrie 2025, și a primit un refuz motivat prin lipsa „alocării anterioare” se află, foarte probabil, în aceeași situație. Primul pas este o cerere scrisă, înregistrată, de alocare la suma forfetară, depusă de preferință înainte de curs. Un refuz verbal nu se poate ataca, iar data cererii contează.
Refuzul scris se contestă printr-o plângere prealabilă la emitent, în 30 de zile de la comunicare, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004. După răspuns sau după expirarea termenului de răspuns, acțiunea la tribunal se introduce în cel mult șase luni. Pentru drepturile bănești neacordate, Decizia Î.C.C.J. nr. 22/2020, pronunțată într-un recurs în interesul legii, permite și sesizarea directă a instanței. Acțiunile polițiștilor privind raportul de serviciu sunt scutite de taxa de timbru, potrivit art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013. Sindicatul poate formula acțiunea în numele membrului, în temeiul art. 28 din Legea nr. 367/2022 a dialogului social, pe baza unei împuterniciri. Este important ca solicitantul să păstreze tot ce primește în scris: refuzul, data la care i-a fost comunicat și ordinul sau adresa prin care a fost trimis la curs.
Condiția alocării anterioare a fost impusă printr-o adresă și se poate retrage la fel de simplu, printr-o altă adresă. Până atunci, polițiștii pe care instituția îi trimite la pregătire își plătesc drumul acasă din salariu, iar singura cale prin care își pot recupera banii este instanța.
S.P.R. „Diamantul”
