CUM ASCUNDE “STABILITATEA” ANULUI 2025 UN COLAPS SISTEMIC ȘI UN DECEMBRIE EXPLOZIV ÎN MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

MIRAJUL STATISTIC ȘI REALITATEA UNEI CRIZE PROFUNDE

Chiar câteva zile în urmă mă întâlnisem cu un membru Diamantul, ce făcuse deja o zi de pensionare, bucuros că a scăpat de sistem: ”știi, mi-a plăcut această meserie până în ultima clipă de activitate, dar din prima secundă când mi s-a împlinit sorocul, am ieșit fără nici o ezitare, profund scârbit de acest sistem!” Nu este primul coleg – unul dintre polițiștii de bază la locul lui – care îmi transmite această convingere. În actualul context birocratic, extrem de sufocant și a incompetenței factorilor de conducere, polițiștii de Ordine Publică – structura operativă cea mai numeroasă și cea mai serios lovită – sunt extrem de demotivați și demoralizați. Avem deja cazuri de șefi de post, șefi de secții rurale care au intrat la șefii de inspectorat cu decizia de demisie în mână, dacă nu li se aprobă cererea de transfer… oriunde în altă parte! Ei, tocmai în această sumbră realitate, parcă m-am văzut citind paginile ziarului ”Scanteia”.

Într-un peisaj mediatic adesea dominat de superficialitate și de preluarea “ad litteram” a comunicatelor oficiale, mă văd citind o narațiune triumfalistă, orchestrată cu abilitate de structurile de comunicare ale Ministerului Afacerilor Interne (MAI), acum pe sfârșitul anului 2025. Un titlu de presă, alimentat cu date parțiale și interpretări lipsite de profunzime, proclamă o victorie a stabilității: scăderea numărului de pensionări în rândul polițiștilor față de anii precedenți, https://www.stiripesurse.ro/mai-dezvaluie-politisti-pensionat-situatie_3836776. Această “dezvăluire”, prezentată ca o surpriză plăcută și un indicator al redresării instituționale, este, la o analiză riguroasă și documentată, o iluzie statistică periculoasă, utilă însă pentru a justifica menținerea pe funcții a principalilor autori ai dezastrului.

Entuziasmul prematur al presei (mascand rânjetul insidios al groparilor sistemului de apărare și ordine publică), care titrează scăderea ieșirilor din sistem ca pe un succes managerial, ignoră fundamentele ciclice, legislative și psihosociale care guvernează dinamica resurselor umane în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Cifrele prezentate – 1.959 de pensionări și 39 de demisii în primele 11 luni ale anului 2025 – nu reprezintă o însănătoșire a “pacientului” și nici măcar o stabilizare a funcțiilor vitale la un nivel de avarie. Mai mult, această liniște aparentă este înșelătoare, ascunzând mecanismul fiscal și administrativ care transformă, istoric și invariabil, luna decembrie într-o “lună a exodului”.

Arhiva SPR Diamantul pastrează o mulțime de date brute și documente interne – smulse cu multă trudă – și suntem în măsură a demonstra că sistemul se află într-un punct de inflexiune critic. Deși preferăm să folosim cifrele brute, certe, din experiența anilor trecuți putem estima pentru luna decembrie un minim de 15 plecări per Inspectorat Județean de Poliție (IPJ), ceea ce ar putea arunca în aer întreaga construcție statistică a “scăderii”. Incompetența managerială continuă a dus la degradarea standardelor de admitere și la transformarea profesiei de polițist, jandarm sau pompier dintr-o vocație respectată într-o capcană a sărăciei și a morții premature.

Acești incompetenți nu au răspuns la întrebarea ”de ce NU mai este profesia atractivă?” Iar răspunsul este extrem de simplu: de când lumea și Pământul, ”din stejar… stejar răsare – dintr-un bou, un bou mai mare)”, ”surcica nu sare departe de trunchi”, ”ce naște din pisică șoareci mănâncă”. În traducere simplă, și pe înțelesul chestorului Minoiu, de cele mai multe ori din medic se naște un viitor medic, din avocat un viitor avocat, din profesor-profesor și tot așa… până când cei 30 de ani de democrație ne-a învățat că și din deputat, tot deputat se naște! Cu nimic deosebit, din polițist/pompier/jandarm, vei avea un viitor polițist/pompier/jandarm. Fundamentul bazei de selecție stă în ”mândria profesiei” de care se molipsesc, înainte de toate, urmașii noștri și pe care legile firii i-au obișnuit să ne vadă ca modele. Dacă ai demotivat cadrele în activitate sau în rezervă, faci un joc de alba-neagra din principiile predictibilității, atunci ai carotat o importantă bază de selecție pentru, cel puțin, două generații!

E atât de simplu! Din doi copii ai mei, pe nici unul nu l-am îndemnat să se facă polițist, deși am pe conștiință doi ”nătărăi” simpatici și neascultători.

MECANISMUL LUNII DECEMBRIE – CAPCANA FISCALĂ ȘI EXODUL PROGRAMAT

Eroarea fundamentală a analizelor care celebrează cifrele din noiembrie 2025 rezidă în ignorarea calendarului fiscal specific pensiilor militare de stat. Istoria recentă a MAI demonstrează, fără echivoc, că luna decembrie nu este o lună calendaristică obișnuită, ci un veritabil “Triunghi al Bermudelor” pentru resursele umane, un interval scurt în care deciziile de carieră amânate timp de 11 luni se cristalizează brusc sub presiunea indexării pensiilor.

I.1. LOGICA INDEXĂRII: DE CE POLIȚIȘTII “AȘTEAPTĂ IARNA”

Sistemul pensiilor militare, reglementat de Legea 223/2015, funcționează după reguli care, în contextul inflaționist actual, creează o presiune imensă pentru pensionarea la final de an. Articolul 59 din această lege prevede indexarea pensiilor aflate în plată în raport cu rata inflației. Pentru un polițist, jandarm sau pompier care îndeplinește condițiile de vârstă și vechime, diferența dintre a ieși la pensie pe 31 decembrie și a ieși pe 1 ianuarie poate însemna pierderea indexării pentru tot anul următor.

Datele noastre relevă un tipar comportamental extrem de clar: angajații așteaptă. Așteaptă până în ultima clipă pentru a vedea dacă guvernanții modifică legislația, dacă se acordă majorări salariale care să justifice rămânerea în activitate sau dacă indexarea pensiilor va fi superioară eventualelor creșteri salariale promise. În anul 2023, de exemplu, rata inflației de aproape 14% a însemnat că orice potențial pensionar care nu ieșea din sistem până la 31 decembrie pierdea automat o creștere a pensiei de aproximativ 700-900 de lei lunar.

Acest calcul rece, economic, dictează comportamentul a mii de angajați. Anul trecut, oamenii au așteptat până în ultimul moment… au plecat în masă după ce s-au convins că Ciolacu minte de îngheață apele, interesați să prindă indexarea. Astfel, liniștea din primele 11 luni ale anului 2025 nu este un semn de mulțumire, ci o perioadă de expectativă tactică.

Oricât de insignifiant ar părea, un motiv în plus pentru pensionare în 2025 este dat chiar de noile măsuri fiscale ale Guvernului Bolojan, prin Legea 141/2025 care stabilește că de la 01.01.2026 și pâna la.31.12.2026 nu se mai plătește concediul neefectuat la încetarea raporturilor de muncă.

I.2. PRECEDENTUL ISTORIC: DECEMBRIE CA LUNĂ DE VÂRF

Graficele de pensionare rezultate din datele noastre din anii anteriori, reflectate în documentele interne, confirmă acest fenomen ciclic. Indiferent de dinamica din timpul anului, luna decembrie aduce invariabil un “boom” al cererilor de trecere în rezervă.

În 2023, datele comparative pe luni arată o linie relativ plată (o medie de 3-5 pensionări pe lună în județe medii), urmată de o explozie verticală în decembrie. La nivelul Jandarmeriei, Poliției și Pompierilor, cele mai multe pensionări din anul 2023 se înregistrează în luna decembrie. Situația este similară și în cazul demisiilor, care tind să se aglomereze spre finalul anului, pe fondul dezamăgirilor legate de promisiunile neonorate.

La nivelul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență (ISU), datele centralizate pe ani arată că, deși există un flux constant, deciziile se precipită când apare incertitudinea legislativă. În 2020, anul declanșării “hemoragiei” sub guvernarea PNL-USR-UDMR, salturile au fost dramatice tocmai pe fondul discuțiilor despre înghețarea legii salarizării.

I.3. ESTIMAREA DEZASTRULUI PENTRU DECEMBRIE 2025

Aplicând modelele statistice din anii anteriori la situația anului 2025, putem construi o proiecție realistă care contrazice flagrant optimismul MAI.

Estimările conservatoare ale SPR Diamantul indică un minim de 15 pensionări per Inspectorat Județean de Poliție (IPJ) doar în luna decembrie 2025. Să analizăm impactul acestei cifre:

• România are 41 de județe, plus Direcția Generală de Poliție a Municipiului București (DGPMB), care echivalează ca efective cu 6-7 inspectorate județene.
• La un calcul simplu: 41 IPJ x 15 pensionări = 615 polițiști.
• Adăugând DGPMB (unde media este istoric mult mai mare, de ordinul zecilor într-o singură lună critică) și structurile centrale (IGPR, DGA, Aparat Central), cifra poate sări lejer de 800-1000 de polițiști care părăsesc sistemul într-o singură lună.

Dacă adăugăm aceste 800-1000 de potențiale plecări la cele 1.998 raportate deja pentru primele 11 luni, totalul anual se apropie de 3.000. Deși mai mic decât vârful catastrofal din 2023 sau 2020, acest număr este departe de a reprezenta o “stabilizare”. Doar că cifra totală anunțată de MAI nu se referă doar la polițiști iar din estimările noastre lipsește și un important contingent de pompieri și jandarmi. Mai grav, pierderea a 1.000 de specialiști într-o singură lună reprezintă un șoc operațional major, capabil să blocheze activitatea în zeci de structuri operative.

Așadar, titlurile de presă care laudă “scăderea” se bazează pe un meci care nu s-a terminat. Fluierul final se aude abia pe 31 decembrie, iar istoria ne arată că în “minutele de prelungire” ale anului fiscal, MAI încasează cele mai multe goluri.

MOȘTENIREA DEZASTRULUI (2020-2023) – ANALIZA “TERENULUI PÂRJOLIT”

Pentru a înțelege de ce cifrele din 2025 par mai mici, trebuie să privim în urmă, la perioada numită de noi “Pandemia usr-ist-liberal-psd-istă” a pensionărilor. Posibila scădere actuală – într-un scenariu pozitiv, deși realist prognozabil la diferență insignifiantă – nu este rezultatul unui management performant, ci consecința reducerii stocului de personal pensionabil. Valurile succesive de plecări din 2020, 2021, 2022 și 2023 au golit sistemul de profesioniștii care îndeplineau condițiile de vârstă.

II.1. DINAMICA EXODULUI LA NIVEL NAȚIONAL ȘI JUDEȚEAN

Datele noastre ne permit o reconstrucție a dezastrului, județ cu județ. Cifrele sunt implacabile și arată cum deciziile politice de la București au decapitat structurile din teritoriu.

Studiu de caz: Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU)

Analiza tabelelor comparative pentru ISU este relevantă pentru întreg sistemul, deoarece pompierii, militari fiind, nu au dreptul la grevă sau la demisie simplă (fără consecințe), pensionarea fiind singura supapă.

• Județul Suceava: În 2018, se pensionau 11 pompieri. În 2020, numărul a sărit la 38. În 2021, a urcat la 62. În 2022, a atins apogeul cu 86 de pensionări, iar în 2023 s-au înregistrat alte 68 de plecări. Într-un singur județ, în 4 ani, au plecat peste 250 de profesioniști.
• Județul Hunedoara: De la 5 pensionări în 2018, județul a pierdut 61 de oameni în 2020, 69 în 2021, 69 în 2022 și 78 în 2023. Creșterea este de peste 1500% față de anul de referință 2018.
• Județul Prahova: Un județ critic, cu infrastructură petrolieră și risc ridicat. Pensionările au explodat de la 13 (2018) la 72 (2020), menținându-se la un platou ridicat de peste 60 de oameni anual timp de patru ani consecutivi.

Studiu de caz: Jandarmeria Română

Situația “oamenilor legii” din Jandarmerie reflectă aceeași tendință de depopulare masivă, accelerată de climatul social ostil și de înghețarea salariilor.

• În 31 de unități județene, numărul pensionărilor s-a dublat sau triplat în perioada 2020-2023 față de 2018.
• În Prahova, Jandarmeria a pierdut 95 de oameni în 2020, 92 în 2021 și 65 în 2022.
• La nivel național (fără București), dacă în 2018 erau aproximativ 250 de pensionări, în anii următori cifra a crescut de patru ori, menținându-se constantă an de an.

II.2. IMPACTUL POLITIC ASUPRA CIFRELOR

Corelația dintre deciziile politice și valurile de pensionări este directă și brutală:

1. Guvernarea Cîțu (2020-2021): Înghețarea aplicării Legii 153/2017 a fost scânteia care a declanșat incendiul. Oamenii au înțeles că promisiunile salariale sunt minciuni și au preferat certitudinea unei pensii neimpozitate progresiv (la acea vreme) sau neafectate de viitoare reforme.
2. Discuțiile despre PNRR și “Pensiile Speciale” (2022-2023): Retorica agresivă a USR și ulterior a coaliției PSD-PNL privind eliminarea pensiilor militare (eronat etichetate ca speciale) a creat panică. Polițiștii au plecat nu pentru că voiau, ci de teama că statul le va fura drepturile retroactiv. Au plecat în masă după ce s-au convins că Ciolacu minte.

CRIZA BIOLOGICĂ – SPERANȚA DE VIAȚĂ ȘI “MOARTEA ÎN UNIFORMĂ”

Un aspect profund imoral al entuziasmului presei privind rămânerea polițiștilor în sistem este ignorarea realității biologice. Creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani, impusă treptat prin reformele asumate în PNRR, condamnă polițistul român la o bătrânețe extrem de scurtă sau inexistentă.

III.1. POLIȚISTUL ROMÂN: CEL MAI SCURT TIMP DE PENSIE DIN UE

Datele Eurostat și rapoartele Casei Sectoriale de Pensii a MAI arată o discrepanță șocantă între România și restul Europei civilizate.

• Speranța de viață la pensionare: În timp ce un polițist din Spania, Italia, Franța sau țările nordice se poate aștepta să trăiască încă 19-21 de ani după vârsta de 65 de ani, în România speranța de viață la această vârstă este de doar 14-16 ani pentru populația generală.
• Realitatea din MAI: Datele specifice sunt și mai sumbre. Speranța medie de viață a polițiștilor (bărbați) este estimată la aproximativ 69-70,5 ani.
• Concluzia tragică: Dacă vârsta de pensionare ajunge la 65 de ani, polițistul român mai are, statistic, doar 4-5 ani de viață după o carieră de 30-35 de ani în condiții de stres extrem, ture de noapte și risc operațional.

Această realitate este un factor major de demotivare. Polițiștii conștientizează că statul le cere sacrificiul suprem nu doar în activitate, ci și prin confiscarea anilor de pensie. Valul de pensionări din anii trecuți a fost, în esență, o fugă pentru viață, o încercare disperată de a salva câțiva ani de liniște. Cei rămași în 2025 sunt prizonierii unui sistem care le cere să muncească până la epuizare biologică.

III.2. CONDIȚIILE DE MUNCĂ ȘI BOLILE PROFESIONALE

Tabelul comparativ la nivelul UE arată că, spre deosebire de țările vestice, România nu oferă niciun suport real pentru recuperarea sănătății.

• Vestul Europei: Acces la suport psihologic, politici de sănătate proactive, managementul stresului, spitale dedicate.
• România: Resurse limitate, mediu de lucru ostil, stres cronic. Polițistul român se confruntă cu boli cardiovasculare și musculo-scheletice fără a beneficia de tratament adecvat din partea statului. Sistemul public de sănătate asigură polițistului român doar drepturi iluzorii.

În aceste condiții, a celebra faptul că oamenii nu se mai pensionează (pentru că mulți încă nu pot) este echivalent cu a celebra faptul că deținuții nu evadează dintr-o închisoare de maximă siguranță.

CAPITOLUL IV: INCOMPETENȚA MANAGERIALĂ ȘI HAOSUL DATELOR

Dincolo de cifre, documentele analizate scot la iveală o incompetență managerială crasă la nivelul conducerii MAI. Lipsa de viziune, incapacitatea de a colecta date și reacția întârziată la crize definesc mandatele succesive ale miniștrilor de interne.

IV.1. GUVERNAREA “ÎN ORB” – LIPSA DATELOR CENTRALIZATE

Ministerul nu are o situație clară, centralizată în timp real, a propriilor resurse umane.

• Solicitările de informații publice privind pensionările au fost întâmpinate cu amânări și răspunsuri incomplete, semn că datele nu erau agregate.
• Jandarmeria București a cerut prelungirea termenului de răspuns motivând volumul mare de muncă pentru a extrage datele, ceea ce sugerează că nu s-a preocupat nimeni de o asemenea analiză, esențială în domeniul managementului resurselor umane.
• ISU Bihor a refuzat comunicarea datelor, clasificându-le abuziv, în timp ce alte inspectorate au omis date esențiale despre funcțiile vacante.

Această lipsă de date explică de ce deciziile politice (precum memorandumurile de angajare sau modificările legislative) par desprinse de realitate. Decidenții precum secretarul de stat Despescu sau miniștrii Bode și Predoiu au condus ministerul “după ureche”, fără a avea tabloul de bord al dezastrului pe care îl patronau.

IV.2. “SOLUȚIILE” DE AVARIE: INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ ȘI “DOREL” LA COMANDĂ

În fața crizei de personal, reacțiile conducerii MAI au oscilat între ridicol și disperare.

• Secretarul de stat Despescu a propus, la un moment dat, utilizarea Inteligenței Artificiale (AI) pentru a acoperi deficitul de personal, o declarație halucinantă în contextul în care secțiile de poliție rurale cad pe ele și nu au toalete în interior.
• Vicepremierul Tanczos Barna, comentând situația generală a administrației (inclusiv crizele gestionate de MAI/ISU), a remarcat plastic: “Am impresia că Dorel ajunge în funcții de conducere”. Această “dorelizare” a managementului MAI se vede în incapacitatea de a anticipa valurile de pensionare și în lipsa oricărei strategii de retenție a personalului.

CAPITOLUL V: COLAPSUL CALITĂȚII – CINE ÎNLOCUIEȘTE VETERANII?

Dacă pensionările au golit sistemul de experiență, recrutările nu au reușit să aducă în loc calitate. “Scăderea” numărului de ieșiri în 2025 nu rezolvă problema calității precare a celor intrați în sistem în ultimii ani.

V.1. DEGRADAREA STANDARDELOR DE ADMITERE

Analiza admiterii în școlile de agenți de poliție (Câmpina, Cluj) arată o prăbușire dramatică a standardelor. Profesia nu mai este atractivă, iar tinerii de valoare o evită:

• Școala Câmpina: Mediile de admitere au atins minime istorice. Sesiuni cu media generală de 5,10 sau 5,40 au devenit realitate. Practic, oricine a reușit să scrie numele corect și să treacă proba sportivă a devenit polițist.
• Școala Cluj: Media de admitere a coborât sub 6,40 în sesiuni repetate (2018, 2021).
• Numărul candidaților: A scăzut vertiginos. Dacă în trecut erau 10 pe un loc, acum locurile abia se ocupă.

Această selecție negativă are efecte devastatoare pe termen lung. Polițiștii intrați cu media 5 sunt trimiși în stradă să aplice legi complexe, să instrumenteze dosare penale și să gestioneze conflicte sociale. Diferența de competență între subofițerul care pleacă (format în ani de experiență) și cel care vine este o prăpastie care pune în pericol siguranța cetățeanului.

V.2. EȘECUL ÎNCADRĂRILOR DIN SURSĂ EXTERNĂ

Soluția “magică” a încadrărilor directe, folosită excesiv de MAI, și-a arătat limitele. Sindicatul Diamantul a avertizat că integrarea “externilor” (polițiști cu 3 luni de școală) este tot mai dificilă. În trecut (2005-2006), aceștia erau absorbiți de colective puternice de profesioniști care îi mentorau. Astăzi, colectivele sunt formate majoritar din tineri neexperimentați sau “externi”, nemaiavând cine să asigure transferul de cunoștințe. “Masa profesioniștilor s-a diluat”, iar sistemul a devenit o armată de amatori conduși de incompetenți.

CAPITOLUL VI: HARTA REGIONALĂ A CRIZEI – UNDE E STINSĂ LUMINA?

Analiza datelor pe județe arată că “stabilitatea” națională este o medie care ascunde dezastre locale. Unele județe sunt, practic, în incapacitate operativă.

Județ / Structură	Deficit Personal (2024)	Situația Pensionărilor Recente (2020-2023)	Observații Critice
Constanța	39% (ISU/Poliție)	Valuri masive, zero demisii în 2023 (semn de epuizare totală a celor care puteau pleca)	Zonă strategică (port, turism, graniță) lăsată descoperită.
Suceava	28% (ISU)	ISU a pierdut peste 200 de oameni în 3 ani (62+86+68).	Decapitare operativă în zonă de munte/graniță.
Hunedoara	25%	Explozie a pensionărilor la ISU: de la 5 (2018) la 78 (2023).	Pierderea memoriei instituționale în intervenții industriale.
București (DGPMB)	Critic (Secretizat/Variabil)	Polul demisiilor (52 în 2023).	Costul vieții vs. Salariul mic duce la exod spre privat.
Brăila/Tulcea	30-37%	Deficite uriașe, neatractivitate totală.	Zone cu populație îmbătrânită și infracționalitate specifică.
Botoșani/Vaslui	28-31%	Servicii de Investigații Criminale golite (ex: Vaslui 16/26 ocupate).	Incapacitate de a soluționa dosare complexe.

Tabel 1: Sinteza deficitelor critice și a impactului pensionărilor pe județe cheie, conform datelor Sindicatului Diamantul.

Această hartă a dezastrului arată că “scăderea” numărului de pensionări în 2025 nu ajută cu nimic județele care au pierdut deja 30-40% din efective. Găurile sunt prea mari pentru a fi astupate de “stabilitate”.

CAPITOLUL VII: ILUZIA SALARIZĂRII ȘI COMPARAȚIA EUROPEANĂ

Un alt mit promovat de presă este acela că salariile polițiștilor ar fi crescut suficient pentru a-i motiva. Realitatea datelor comparative arată contrariul: polițistul român este “Cenușăreasa” Europei.

VII.1. VENITURI ȘI PENSII: COADA CLASAMENTULUI UE

• Salarii: România se află pe locul 19 din 25 în UE la capitolul salarizare în poliție (25.000 – 45.000 EUR brut anual, cifre deseori teoretice, realitatea netă fiind mult mai jos). Suntem sub Grecia, Cehia, Polonia sau Ungaria la putere de cumpărare reală.
• Pensii: Media pensiei militare de 5.406 lei net (aprox 1.100 EUR) este derizorie comparativ cu pensiile omologilor din UE. Mai mult, discrepanța între “specialii” din vârful sistemului (pensii de 23.811 lei) și marea masă a rezerviștilor (pensii minime de 1.766 lei) arată o inechitate profundă.

VII.2. DEMISIILE DIN MOTIVE FINANCIARE

Faptul că Bucureștiul conduce topul demisiilor (52 în 2023) confirmă că salariul de polițist nu mai asigură un trai decent într-un oraș mare. “Stabilizarea” din 2025 este fragilă; ea se menține doar în zonele sărace ale țării, unde poliția a rămas unul dintre puținii angajatori stabili. În zonele dinamice economic, exodul continuă prin demisii, nu prin pensionări.

CONCLUZII: LINIȘTEA DINAINTEA FURTUNII SAU LINIȘTEA DE CIMITIR?

Analiza detaliată a datelor disponibile în “MAI dezvăluie câți polițiști s-au pensionat în 2025” și cifrele reale conduce la o concluzie alarmantă, diametral opusă optimismului oficial.

1. Cifrele anului 2025 sunt irelevante fără luna Decembrie. Istoria ne învață că “meciul se joacă” la final de an. Estimarea noastră, bazată pe modelele anilor 2020 și 2023, indică un potențial de minim 600-1000 de pensionări în luna decembrie, dictate de mecanismul fiscal al indexării. Această cifră ar putea anula orice pretinsă “scădere” și ar putea arunca sistemul într-o nouă criză de personal.
2. Mult așteptata “Stabilitate” va fi doar rezultatul epuizării. Scăderea numărului de pensionări nu este o victorie a retenției de personal, ci simptomul faptului că “nu mai are cine să plece”, mai ales în condițiile unor posibile viitoare modificări mestecate pe șest de Guvernul Bolojan. Generațiile eligibile au părăsit în mare măsură sistemul în valurile masive din 2020-2023, lăsând în urmă o structură fragilă, formată din tineri neexperimentați și personal blocat de noua lege a pensiilor.
3. Incompetența managerială este cronică. Lipsa datelor centralizate, reacțiile tardive, degradarea standardelor de admitere și incapacitatea de a oferi un orizont de carieră predictibil sunt dovezile unui eșec administrativ total. Conducerea MAI a patronat transformarea unei instituții de elită într-o structură de “gardieni publici” prost plătiți și demotivați.
4. Pericolul social este iminent. Deficitele de personal din județe cheie și calitatea slabă a noilor recruți (admiși cu nota 5) pun în pericol direct siguranța cetățeanului. Poliția Română, în forma sa actuală, este o structură “intrată la apă”, incapabilă să mai răspundă eficient provocărilor infracționalității moderne.

Așadar, mesajul pentru presă și public este clar: nu vă lăsați amăgiți de liniștea din noiembrie 2025. Este liniștea unui sistem aflat în moarte clinică, ținut în viață de lipsa alternativelor pentru cei rămași.

Vitalie Josanu

Sursa imagine: Jurnalul Național