COMUNICAREA PUBLICĂ LA MINISTERUL AFACERILOR INTERNE ȘI POLIȚIA ROMÂNĂ: UN HĂU DIGITAL

INTRODUCERE ÎN CRIZA DE CREDIBILITATE

Nu de puține ori am criticat deschis CIRP pentru infantilismul actului de comunicare publică dar și pentru lipsa de transparență, din cauza căreia suntem nevoiți să-i acționăm în judecată, ca să obținem informațiile necesare. Faptul că i-am tulburat a ieșit la iveală atunci când vajnicii purtători de vorbe de la structura centrală au decis să se răzbune, sesizând Direcția Control Intern în legătură cu… peste 50 de postări ”problematice” ale președintelui SPR Diamantul. Oricât de mișelește au procedat acuzându-mă de ”dezinformare”, din perspectiva modestelor mele calificări și experiențe profesionale în domeniul comunicării publice prezint mai jos câteva observații tehnice și comparații cu alte zări. Poate n-au înțeles ce aveam în vedere și îi bănuiesc gratuit de rea-credință ”colegială”.

Prezența digitală a instituțiilor de forță ale unui stat democratic nu este un simplu exercițiu de imagine, ci un pilon fundamental al contractului social. Ea reprezintă principalul canal prin care se construiește încrederea, se asigură transparența și se facilitează accesul cetățeanului la servicii esențiale. Analiza ecosistemului digital al Ministerului Afacerilor Interne (MAI) și al Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) relevă însă o criză profundă, caracterizată printr-o discrepanță majoră între imaginea publică proiectată și realitățile sistemice.

Sintetizez aici o investigație a principalelor platforme de comunicare – site-urile oficiale www.mai.gov.ro și www.politiaromana.ro, precum și pagina de Facebook a Poliției Române – și le voi plasa într-un context european, prin comparație cu modelele din Franța și Polonia. Desigur, mă voi raporta și la criticile anterioare venite dinspre Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, ca un contrapunct esențial la narativul oficial. Concluzia este una îngrijorătoare: comunicarea publică a acestor instituții nu funcționează ca un instrument de dialog și serviciu, ci ca un mecanism de apărare și de management al unei imagini din ce în ce mai fragile.

FAȚADA OFICIALĂ – ÎNTRE PREZENTARE INSTITUȚIONALĂ ȘI SERVICII FRAGMENTATE

Platformele web oficiale ar trebui să fie piatra de temelie a comunicării instituționale. În cazul României, acestea sunt concepute într-o manieră care reflectă o mentalitate învechită, auto-referențială, prioritizând prezentarea birocratică în detrimentul unei interacțiuni fluide cu cetățeanul.

MAI.GOV.RO: UN PORTAL INSTITUȚIONAL, NU UN GHIȘEU PENTRU CETĂȚEAN

Site-ul mai.gov.ro oferă o fereastră către strategia digitală a ministerului. Analiza sa relevă însă o decizie fundamentală de design și filozofie: separarea strictă între platforma de prezentare instituțională și cea de livrare a serviciilor. Site-ul mai.gov.ro funcționează ca o vitrină a ministerului, cu o structură clasică, axată pe comunicate de presă, prezentarea conducerii, organigramă și cadrul legislativ.

Această abordare are consecințe directe asupra experienței utilizatorului și a eficienței administrative:

• Fragmentarea serviciilor: Pentru orice serviciu concret (eliberarea cazierului, programări etc.), cetățeanul este redirecționat către un portal separat, hub.mai.gov.ro. Această fragmentare creează o experiență de utilizare anevoioasă și neintuitivă. În loc să găsească toate resursele necesare sub o singură umbrelă digitală, utilizatorul este forțat să navigheze între platforme multiple, ceea ce subliniază lipsa unei viziuni integrate asupra guvernanței digitale.
• Prioritizarea narativului, nu a utilității: Structura site-ului principal este optimizată pentru diseminarea de informații controlate de minister, nu pentru rezolvarea problemelor cetățenilor. Acesta este un instrument de relații publice, conceput pentru a comunica agenda conducerii, nu un ghișeu digital menit să reducă birocrația.

POLITIAROMANA.RO: UN LABIRINT BIROCRATIC CU DOUĂ FEȚE

Site-ul IGPR, deși funcțional, suferă de aceeași filozofie de comunicare anacronică.

• Structură autocentrată: Platforma este o oglindă a organigramei interne, nu un portal de servicii pentru cetățean. Secțiuni precum „Unități centrale” sunt proeminente, în timp ce informațiile cu adevărat utile publicului sunt greu de găsit. Serviciile esențiale, precum obținerea cazierului, sunt de asemenea externalizate către portalul hub.mai.gov.ro, creând o experiență la fel de fragmentată pentru utilizator.  
• Conținut binar și reactiv: Secțiunea de comunicate oscilează între două extreme. Pe de o parte, se publică bilanțuri statistice triumfaliste, cu titluri scrise cu majuscule („PESTE 3.600 DE ARME, INDISPONIBILIZATE”) , care oferă date cantitative fără context. Pe de altă parte, o mare parte a conținutului constă în texte defensive intitulate „PRECIZARE”, care sunt reacții la informații critice apărute în spațiul public. Aceasta demonstrează o strategie pur reactivă, dictată de agenda externă, nu de o viziune proactivă de informare.  
• Limbaj dual și atitudine ostilă: Limbajul oficial este, în general, birocratic și impersonal („Centrul de Informare și Relații Publice… este abilitat să comunice”). Totuși, acest ton se schimbă radical în fața criticilor sindicale. Într-un răspuns adresat Sindicatului Europol, IGPR a recurs la un atac ad hominem, discreditând profesional liderul sindical și acuzându-l că transmite informații „false”. Această dualitate – formalism distant față de public și agresivitate față de critici – subminează orice pretenție de profesionalism și deschidere.  
• Transparență de formă: Obligațiile legale de transparență sunt îndeplinite formal, dar fără substanță. Faptul că Sindicatul Diamantul a fost nevoit să acționeze în instanță IGPR pentru a obține informații de interes public este dovada supremă a eșecului transparenței proactive.  

PARADOXUL SOCIAL MEDIA – ÎNTRE NAIVITATE ȘI IRELEVANȚĂ

Dacă site-urile oficiale suferă de rigiditate birocratică, prezența pe Facebook a Poliției Române cade în extrema opusă: o strategie de comunicare ce poate fi caracterizată drept naivă, infantilizantă și periculos de deconectată de la realitatea instituțională și de la așteptările unui public matur.

TACTICA “UMANIZĂRII” ȘI TONUL NEPOTRIVIT

Strategia centrală a paginii de Facebook este cea de „umanizare” a instituției. Aceasta se realizează prin postări cu un ton lejer, adesea umoristic, și prin utilizarea unor imagini menite să genereze o reacție emoțională pozitivă: fotografii cu animale, copii sau polițiști în ipostaze relaxate. Deși intenția poate fi de a apropia instituția de cetățean, rezultatul este adesea problematic:  

• Disonanță cognitivă: O instituție de forță, al cărei rol principal este aplicarea legii și combaterea criminalității, adoptă un ton specific brandurilor de consum sau influencerilor. Această abordare este nepotrivită pentru gravitatea misiunii sale. Publicarea de „glumițe jenante” despre acțiuni de mică anvergură, în timp ce probleme majore de siguranță publică rămân neadresate, creează o imagine de superficialitate și lipsă de seriozitate.  
• Infantilizarea publicului: Strategia pare să pornească de la premisa că publicul nu poate fi angajat într-un dialog serios despre politici publice, statistici sau probleme sistemice și, prin urmare, trebuie captat cu un conținut simplist și emoțional. Această atitudine este condescendentă și subestimează nivelul de pregătire și de conștiință civică al publicului țintă.
• Fragilitatea încrederii bazate pe imagine: Încrederea construită pe simpatie este extrem de fragilă. Incidentul legat de plăcuța de înmatriculare „MUIEPSD”, unde o instituție care se prezenta ca fiind prietenoasă a fost percepută ca acționând cenzorial, a dus la o prăbușire a ratingului paginii, https://www.vice.com/ro/article/ce-face-politia-romana-pe-facebook/. Acest lucru demonstrează că, atunci când acțiunile reale contrazic imaginea proiectată, capitalul de încredere se erodează instantaneu.  

3.2. O FAȚADĂ PENTRU A ASCUNDE REALITATEA

Această strategie de comunicare pe social media nu este doar o alegere stilistică neinspirată. Ea devine un mecanism de apărare deliberat. De aceea am acuzat conducerea că promovează o „imagine idilică”, plină de „fapte bune, reușite și bună dispoziție”, tocmai pentru a masca o realitate sumbră: o „explozie a violenței”, resurse precare și o ineficiență sistemică. Astfel, postările naive și optimiste de pe Facebook nu sunt menite să informeze, ci să distragă atenția de la problemele reale, creând o realitate paralelă, cosmetizată.  

VOCEA DIN INTERIOR – CRITICILE SINDICALE CA OGLINDĂ A REALITĂȚII

Prin comunicările Sindicatului Diamantul am oferit un contrapunct vital la narativul oficial, expunând cauzele profunde ale disfuncționalităților de comunicare.

• Obsesia pentru statistici: am denunțat o „cultură organizațională impusă de la vârf”, care este „obsedată de indicatori statistici”, unde șefii sunt evaluați după numărul de amenzi, nu după impactul real asupra criminalității. Această presiune internă explică de ce comunicarea externă este dominată de bilanțuri cantitative triumfaliste, în detrimentul analizelor calitative.  
• Ignorarea problemelor sistemice: Temele abordate de sindicat – „MANAGEMENT DEFECTUOS ȘI INCOMPETENȚĂ”, „UNIFORME CU SEMNE DE ÎNTREBARE”, suspiciuni de „conivență cu zona politică și de criminalitate organizată” – sunt complet absente din discursul oficial. Tăcerea conducerii pe aceste subiecte transformă comunicarea publică într-un exercițiu de irelevanță.  
• Intimidarea vocilor critice: Reacțiile agresive la adresa liderilor de sindicat și documentele interne care urmăresc să descurajeze semnalarea publică a neregulilor demonstrează o cultură a intoleranței față de critică. O instituție care nu poate purta un dialog onest cu propriii angajați este incapabilă să construiască o relație de încredere cu publicul larg.  

LECȚII EUROPENE – MODELE DE COMUNICARE CENTRATĂ PE CETĂȚEAN

Contrastul dintre abordarea românească și cea a unor țări precum Franța și Polonia este izbitor și relevă un decalaj nu doar tehnic, ci și filosofic.

CRITERIU DE ANALIZĂ	ROMÂNIA (MAI/IGPR)	FRANȚA (MINISTÈRE DE L’INTÉRIEUR/POLICE NATIONALE)	POLONIA (MSWIA/POLICJA)
ARHITECTURĂ DIGITALĂ	Fragmentată, birocratică, cu servicii externalizate	Coerentă, centrată pe cetățean	Integrată la nivel guvernamental (gov.pl)
ORIENTARE STRATEGICĂ	Management de imagine, comunicare reactivă	Explicarea politicilor publice (“Grands dossiers”)	Livrare de servicii (“Rezolvă o problemă”)
SERVICII ONLINE	Limitate și externalizate (hub.mai.gov.ro)	Integrate (“Police rendez-vous” pentru programări)	Complet integrate în portalul guvernamental
TRANSPARENȚĂ	Formală, reactivă, obstrucționistă (mulțimea litigiilor cu sindicatul Diamantul)	Proactivă (secțiuni de deontologie și control)	Prin design (secțiuni dedicate pentru statistici și legislație)
TONUL COMUNICĂRII	Birocratic, defensiv, agresiv sau infantilizant	Profesional, orientat spre servicii	Profesional, funcțional

Modelele francez și polonez demonstrează că o comunicare publică eficientă se bazează pe:

1. O infrastructură tehnică solidă și integrată.
2. O filozofie centrată pe cetățean, tratat ca un beneficiar de servicii.
3. O viziune strategică ce folosește comunicarea pentru a explica, a oferi date și a construi încredere prin fapte, nu prin mesaje superficiale.

DE LA PROPAGANDĂ LA SERVICIU PUBLIC

Comunicarea publică a MAI și IGPR se află într-un punct critic. Ea nu este doar ineficientă, ci a devenit contraproductivă, adâncind neîncrederea și expunând o ruptură periculoasă între instituții și cetățeni. Strategia actuală, un amestec de prezentare instituțională rigidă, defensivă agresivă și naivitate pe rețelele sociale, este nesustenabilă.

Pentru a reconstrui credibilitatea, este necesară o schimbare fundamentală de paradigmă, de la managementul imaginii la demonstrarea valorii publice.

• RECOMANDARE 1: INTEGRARE DIGITALĂ URGENTĂ. Este imperativă unificarea platformelor digitale. Modelul hub.mai.gov.ro ar trebui integrat direct în site-urile mai.gov.ro și politiaromana.ro, pentru a oferi un punct unic de acces pentru informații și servicii, eliminând experiența fragmentată actuală.
• RECOMANDARE 2: ADOPTAREA TRANSPARENȚEI RADICALE. Instituțiile trebuie să publice proactiv date și statistici relevante într-un format accesibil, să creeze secțiuni dedicate responsabilității și controlului intern și să renunțe la secretomania care forțează partenerii sociali să apeleze la justiție.
• RECOMANDARE 3: PROFESIONALIZAREA COMUNICĂRII PE SOCIAL MEDIA. Este necesară abandonarea tacticii de „umanizare” superficială și a tonului infantilizant. Comunicarea trebuie să devină matură, să respecte inteligența publicului și să se concentreze pe informații de substanță, care explică acțiunile, provocările și politicile instituției.
• RECOMANDARE 4: ANGAJAREA ÎNTR-UN DIALOG ONEST. Conducerea MAI și IGPR trebuie să abordeze direct și transparent problemele sistemice ridicate de sindicate. Recunoașterea publică a deficiențelor este primul pas esențial în reconstrucția încrederii, atât în interiorul, cât și în exteriorul instituției.

În final, un sfat gratuit: nicio strategie de comunicare, oricât de sofisticată, nu poate masca la nesfârșit disfuncționalități sistemice profunde. O comunicare publică de calitate nu poate fi decât reflexia unei instituții funcționale, responsabile și cu adevărat aflată în slujba cetățeanului. Reforma comunicării trebuie să meargă mână în mână cu o reformă internă reală.

Vitalie Josanu