Dacă unele instituții s-au mai spălat pe ochi, așezându-se în rând cu lumea civilizată, Ministerul Afacerilor Interne s-a încăpățânat să rămână fidel deprinderilor rudimentare în managementul organizațional, mai ceva ca măgarul la potcovit. A trebuit să constat asta imediat ce am intrat pe filiera angajărilor în Poliția Română, când o colegă de la SRU mă informa că sediul IGPR are două intrări: ”una pe unde intră șefimea, alta pe unde intră …ulimea (sic!), vezi să nu intri pe la șefime!”
Egalitatea de șanse și tratament în Poliția Română are un specific aparte, mai ales la drepturile salariale, calculat în procent egal, desigur, numai că la salarii diferite. Așa ajungem să înțelegem că – în cazul sporurilor “biologice” – antena îl afectează pe șef mai serios decât pe tălpaș, la fel și sporul de contaminare biologică, chiar dacă tălpașul a avut interacțiuni directe cu cadavrul, dar vedem și în cazul excelențelor ori la plata orelor suplimentare. Pe lângă faptul că au un salariu de funcție mai mare, aflăm că viața șefului este mai prețuită în MAI decât aceea a lucrătorilor de execuție. Una e spor de 10% la un salariu de 4000 lei și altceva la un salariu de peste 10000, chiar dacă putem vorbi despre același nivel de afectare/contaminare.
Câtă vreme Aparatul Central – plin de troglodiți, care altceva decât căprărie n-au cunoscut – este direct interesat în menținerea acestei stări de fapt, evident că nu ne puteam aștepta la vreo schimbare de mentalitate în sistem. De aceea, în cultura organizațională MAI au circulat (și încă mai circulă) diverse glume spuse pe față sau mai pe ocolite, legate de schimbarea mersului la șefi, de anumite caracteristici anatomice, ori remarci, precum cea primită de mine odată cu familiarizarea legată de acest Sistem înapoiat. Rezistența prin bancuri politice din vremurile lui Ceaușescu încă este vie în MAI.
Acum câteva luni, cam odată cu desantarea la conducerea IPJ Neamț a unor vajnici anonimi ai faptelor de poliție – din câte se vede cu misiunea directă a executării liderilor sindicali vocali – constatam că parcarea exterioară a instituției, odinioară deschisă accesului angajaților, începuse să se izoleze cu bariere de acces. Explicația primită era aceea că mașinile unității nu mai încăpeau în curte, numai că – pe lângă acestea – mai intrau și mașinile civile ale șefilor. La protestul din 17.01.2025, trebuia să constat că accesul în această parcare este permis DOAR șefilor, fiecare având loc precis rezervat direct în pragul instituției, în timp ce restul… ulimea, n-are decât să parcheze pe unde poate! Se vede că a intrat selecția valorică la IPJ Neamț, așteptăm să se confirme și ”valorile” abonate acolo.
Mai grav este că animat de aceste orgolii, aspirantul la epoleți de chestor, Coman, a uitat nu doar de anumite prevederi legale, ci și de un elementar gest de omenie. Dacă odinioară în parcarea de lângă IPJ Neamț erau demarcate două locuri pentru persoanele cu handicap, acum acești cetățeni n-au nici o șansă să-și parcheze mașina prin preajmă! Cu greu vor putea găsi loc de parcare prin jurul stadionului sau pe la cimitirul din apropiere și de acolo, traversând stradă circulată ori chiar de-a lungul străzilor spre intrarea în IPJ Neamț.
Coborâse căprăria de tip ieșean din pod! Și unde nu mă apuc să mă interesez nițel de parcarea din față. Răspunsul primit dovedește mentalități extrem de rudimentare, raportat la vremurile noastre, într-o formulare agramată, suficientă pentru o poziție de șef IPJ Neamț:
Acum, unde nu-i, nici Despescu nu cere, lăsăm agramatismele în rețeta clasică a managementului de Poliție. Dar am îndrăznit să merg mai departe, poate le fac cunoștință și cu CNCD-ul, nu de alta dar cel puțin desființarea locurilor de parcare pentru persoanele cu handicap ca să încapă mașinile șefilor chiar mi se pare de oaie! Așa că am întrebat Primăria Piatra Neamț cine este proprietarul acestei parcări și dacă a fost emisă autorizație de construire pentru bariere. Întrebarea s-a dovedit atât de grea, încât a trebuit să insistăm cu o revenire și să primim un răspuns ezitant, din care deducem că – în realitate – conducerea IPJ Neamț a călcat în picioare și Legea 50/1991, montând barierele, fără autorizație de construire!
Așadar, ne zice Primăria că montarea barierelor se autorizează… și dacă ar fi fost autorizate, n-aveau nici un motiv să nu ne zică explicit.
Nu-i credem chiar atât de incapabili să nu fi înțeles întrebarea, dar motive s-o facă pe proștii, cu siguranță au avut.
Epilog
Cu ceva vreme în urmă sesizasem Autoritatea Națională de Protecție a Datelor cu Caracter Personal, tot în legătură cu grosolane încălcări ale legii în domeniu, față de care conducerea IPJ Neamț ar fi trebuit trimisă la plimbare, câtă vreme oricine putea urmări monitoarele camerelor de supraveghere, amplasate deschis, la vedere liberă, pe masa ofițerului de serviciu, la intrare!
A trebuit să-i trag eu de mânecă și să-mi bat joc nițel de ei prin presă, ca – în sfârșit – să colanteze pereții de sticlă.
Vitalie Josanu
P.S. Așteptăm cu interes și rezultatul cercetărilor față de șeful Poliției mun. Roman care difuza date cu caracter personal pe rețele de socializare.
