ICCJ a fost investită, in baza OUG 62/2024, să taie nodul gordian privitor la permanența de la domiciliu! Poate să il taie cu precizia unui neurochirurg sau poate să dea cu bâta în baltă, ca un sudor pus sa taie, pe ghicite, firele unei bombe improvizate.
Avem un comunicat foarte interesant al ICCJ, aici: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/272775
Il reproduc integral mai jos:
COMUNICAT din 25 octombrie 2024 privind includerea pe o planificare de permanență la domiciliu a unui funcționar public cu statut special – polițist, raportat la dispozițiile legale care reglementează munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum și munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal și în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează
| EMITENT | ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE |
Publicat pe www.scj.ro
Dosar în care s-a formulat sesizarea: 1031/96/2023
Nr. de înregistrare a sesizării: 2374/1/2024
Data înregistrării sesizării: 25.10.2024
Conținutul sesizării:Dacă în interpretarea art. 21 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin munca suplimentară prestată peste programul normal de lucru, precum și munca prestată în zilele de sărbători legale, repaus săptămânal și în alte zile în care, în conformitate cu legea, nu se lucrează, se poate include și perioada în care un funcționar public cu statut special – polițist, în temeiul normelor juridice care îi reglementează statutul și activitatea, este inclus pe o planificare de permanență la domiciliu, indiferent de îndeplinirea în concret a atribuțiilor specifice care au determinat întocmirea planificării sau este necesar ca acesta să îndeplinească în mod efectiv sarcinile și atribuțiile de serviciu.Dacă interpretarea art. 21 alin. (1) este în sensul că munca suplimentară nu presupune ca funcționarul public să îndeplinească în mod efectiv sarcinile și atribuțiile de serviciu, acesta are dreptul la plata sporurilor salariale prevăzute de alin. (2) și (3) ale aceluiași articol pentru toată perioada în care a figurat pe planificarea de permanență sau cuantumul orelor ce se vor plăti suplimentar nu poate depăși 360 de ore anual, în sensul art. 21 alin. (4) din aceeași lege.
Aflam de pe portalul instantelor ca dosarul nr 1031/96/2023 s-a pierdut la fond ( Tribunalul Harghita) si se afla in faza de recurs la Curtea de Apel.
Avem aici si incheierea de sedinta a Curtii de Apel Targu Mures:
Ce motive de ingrijorare ar fi?
Hai sa vedem! Incheierea de sedinta de mai sus reprezinta actul de sesizare al Inaltei Curti.
Inalta Curte este sesizata cu un aspect de drept care prezinta dificultati (in opinia Curtii de Apel Targu Mures) si cu un set de premise ( de principiu, premisele sunt furnizate initial de catre reclamanti si/sau pârâți, prin argumentele si dovezile depuse la dosar. Instanta care face sesizarea poate adauga si ea, premise noi, neobservate de parti, dar observate de judecator si puse in discutia partilor).
Deci, cu alte cuvinte, instanta de sesizare zice cam asa ceva:
“Avem niste premise si nu suntem siguri care este interpretarea corecta. Noi juzii de la curtea de apel va rugam pe voi, juzii de rang superior de la ICCJ, sa ne ajutati cu lamuriri, ca sunteti cei mai “intelepti”!
Aici deschid o paranteza necesara!
Intelepciunea ICCJ e un mit, o prezumtie a legiuitorului. O speranta a justitiabililor. O chestiune relativa. Au existat dăți in care ICCJ a dat rasol (motivari defectuoase, neconvingatoare) cum de altfel si CCR a fost prinsă ca a dat uneori rasol, sub influenta unor grupuri de interese sau din superficialitate.
Uneori ICCJ si CCR dau niste interpretari impecabile, adevarate opere de arta ale dreptului si care pot doar sa fie admirate. Alteori vedem motivari neconvingatoare, partizane, superficiale, “cusute cu ață albă”, cum zice românul.
Inchid paranteza! Revin la motivele de ingrijorare!
Daca Inalta Curte este sesizata cu premise insuficiente si daca nu este interesata sa completeze, din proprie initiativa, spatiile goale, va da o lamurire gresită.
Sesizarea facuta de Curtea de Apel Targu Mures, asa cum arata ea, are premise eronate si premise lipsa. Este inselatoare, instiga la rationamente si concluzii gresite. Este periculoasa!
Ce imi sare mie in ochi?
Curtea de Apel Targu Mures nu a stiut de existenta OMAI S/108/2011 si nu a cunoscut continutul art 42 din ordin. ( Verificati chiar voi, incheierea de sedinta!)
Daca OMAI S/108/2011 reglementeaza permanenta serviciului de politie, chiar fiind clasificat, el este o norma legala inevitabil incidenta la solutionarea de catre instanta a unui conflict avand ca obiect plata permanentei. Nu se poate solutiona conflictul ignorand chiar acea norma esentiala care reglementeaza activitatea de permanenta. Plata e un efect. Cauza platii este permanenta!
Potrivit art. 42 alin 1 din ordinul S/108/2011, “Serviciul de permanenta se asigura de catre personalul stabilit, prin prezența permanentă in unitate/structura, cu exceptia celui aflat la continuitatea conducerii care poate executa serviciul și de la domiciliu…”
Deci subliniez! Daca Curtea de Apel Targu Mures ar fi stiut de ordinul “bază legală” (S/108/2011), ordinul si art 42 ar fi fost deja mentionate acolo, in incheierea de sedinta. Insă nu sunt mentionate!
Putem cauta vinovati: reclamantii (sau avocatul lor, daca au avut avocat, deși de unde să știe bietul om de un ordin intern, nepublicat, clasificat abuziv “secret de serviciu’); consilierul juridic care a reprezentat in dosar pe paratul IPJ Harghita si care a primit instructiuni de la superiori sa ascunda existenta atat a art 42 din OMAI S/108/2011 cat si a dispozitiei IGPR nr. S/51/2011, emisa pentru organizarea executarii ordinului S/108/2011; completul de curte de apel care, neglijent si superficial, nu s-a gandit sa intrebe partile in conflict daca exista si care sunt eventualele norme interne, nepublicate, ale MAI si IGPR care reglementeaza serviciul de permanenta. Insa chiar nu e relevant cine este vinovat de neinformarea curtii privitor la existenta si continutul art 42 din ordin, respectiv a dispozitiei IGPR nr. S/51/2011.
Conteaza un singur lucru si anume ca, in mod grav, incheierea de sesizare intocmita de Curtea de Apel Targu Mures nu surprinde realitatea faptico-juridica,nu mentioneaza cadrul legal al permanentei, nu arata care era conduita ipotetica legala si invita/instiga ICCJ sa faca erori grave!
In lipsa aratării cadrului legal si a conduitei ipotetice legale, incheierea de sesizare sugerează inșelator că activitatea de “permanenta la domiciliu” impusa politistilor ar fi o activitate legala ( “legalitate” care nu este disputata de parti si nici de completul de judecata), fiind necesar de lamurit doar aplicabilitatea art 21 din Legea 153 din 2017 la speta. Deci dacă permanența de la domiciliu (presupusa a fi legală de părti si de completul Curtii de Apel Targu Mures) poate să fie considerată muncă suplimentara si dacă poate fi platită.
In articole anterioare v-am explicat ca pentru a percepe o activitate/o conduita ca fiind ” legală”, ea trebuie sa fie recunoscută de legiuitor. Trebuie sa aibă un izvor de drept, un temei concret in lege, un sediu intr-un articol de lege.
Daca permanența la domiciliu are recunoastere legala pentru medici ( inclusiv sub aspectul remunerarii) in legea 153 din 2017, pentru politisti nu exista un astfel de text, deci nu exista recunoastere legala.
Iar in activitatea institutiilor publice (care apartine dreptului administrativ) ce nu e reglementat de lege este ilegal, este in afara legii.
Pentru politisti a existat baza legala pana la 31 decembrie 2017!
Imprejurarea ca a existat o baza legala temporara in trecut, in 2017, este o dovada elocventa ca, in lipsa temeiului legal, permanenta impusa de la domiciliu este ilegala.
Nu se poate ca permanența de la domiciliu sa fie “legală” si când există lege sa o prevadă, și când nu exista lege să o prevadă!
Daca A = B și B ≠ C, A ≠ C. Logica elementară!
“Legală” inseamna prevazută de lege!
Cine nu intelege asta, ori e mai prost decat bâta ori e rău intentionat.
Reamintesc! Singura perioada in care permanenta la domiciliu a fost legal reglementata pentru politisti a fost perioada de la 29 iunie 2017 pana la 31 decembrie 2017, de activitate a art 1 din OUG 9/2017 in baza careia s-a emis OMAI 78 din 2017 „privind condițiile de acordare a majorării salariale pentru personalul Ministerului Afacerilor Interne planificat să asigure continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice, în afara programului normal de lucru, de la domiciliu, precum și activitățile pentru care se asigură continuitatea îndeplinirii atribuțiilor specifice.”
Potrivit art. 1 din OUG 9/2017:
(3 indice 1) Personalul militar, poliţiştii, funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personalul civil din cadrul instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, planificat să asigure continuitatea îndeplinirii atribuţiilor specifice, în afara programului normal de lucru, de la domiciliu, beneficiază pentru această perioadă de o majorare de 40% din salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie, acordată în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
(3 indice 2) Condiţiile de acordare a majorării prevăzute la alin. (31), inclusiv activităţile pentru care se asigură continuitatea îndeplinirii atribuţiilor specifice, se stabilesc prin ordin al conducătorilor instituţiilor publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională.
Incepand cu 1 ianuarie 2018, a incetat orice baza legală pentru efectuarea de catre politisti a permanentei la domiciliu. O continuare a practicii de permanenta la domiciliu dupa incetarea recunoasterii si reglementarii legale este vadit ilegală, in afara legii.
Continuitatea serviciului de politie care are ca beneficiari societatea in ansamblu si cetatenii priviti individual – sub toate formele de participare specifice fiecărei structuri politienesti, 112, OP, circulatie, politie judiciara, criminalistica, deci inclusiv sub forma echipei de Cercetare la Fata Locului -se asigura, in prezent, potrivit regulilor si limitelor stabilite de OMAI S/108/2011 care, la art 42, arata clar ca functiile de executie asigura permanenta din unitate, implicand ca se face in interiorul timpului de munca ( cuprinzand si eventuale ore suplimentare, dar nu mai mult de limita maxima legala) si contra plată.
Eu cred ca e suficient de clar din ce am scris aici, că sesizarea catre ICCJ este plecată greșit de la Curtea de Apel Targu Mures, cu premise eronate si cu premise lipsă!
Daca permanenta la domiciliu nu are o recunoastere legala, orice cerere de interpretare care porneste de la prezumtia ca ea ar fi legală ( la politisti) este superficială, defectuoasă, periculoasă.
Cum sa transeze ICCJ, daca, în temeiul normelor juridice care îi reglementează statutul și activitatea“, poate fi platit polițistul care este inclus pe o “planificare de permanență la domiciliu“, activitate care nu are temei legal, care este impusă ilegal?
Care sunt acele “norme juridice” care îi reglementează politistului, reclamant, statutul și activitatea ” de permanență“? (că doar obiectul judecatii este plata permanentei)
Pai normele in cauza sunt reprezentate de Ordinul MAI S/108/2011 si de dispozitia IGPR nr. S/51/2011 (tot cu caracter normativ emisa pentru organizarea executarii ordinului S/108/2011) care reglementeaza pentru functii de executie, permanenta in unitate (interzicand per a contrario, permanenta la domiciliu), cu respectarea limitelor maxime legale ale timpului de munca si contra remuneratie.
Curtea de Apel Targu Mures a aratat ca nu cunoaste existenta celor doua norme ( pot fi scuzati intrucat judecatorul este prezumat ca stie doar legea publicata, fiind in sarcina partii interesate sa faca cunoscut judecatorului, existenta unor eventuale norme nepublicate).
Nici ICCJ nu o sa aiba habar de de Ordinul MAI S/108/2011 si de dispozitia IGPR nr. S/51/2011 pentru că nu sunt mentionate in sesizare si pentru că MAI are interes sa le tina ascunse, existenta si continutul lor fiind in defavoarea unitatilor de politie. Nu stiu ce interes au avut reclamantii sa ascunda.
Deci premisele – situatia juridica si de fapt- trebuiau corect si deplin aratate in sesizare, astfel ca ICCJ sa aiba la dispozitie toate premisele necesare sa faca o “lamurire” corecta! Dă-i tot ce ii trebuie Inaltei Curti! Dă-i șansa să rezolve corect! Si dupa aia putem sa-i criticăm, să-i acuzăm de partizanat, de motivare incorecta, dacă nu ne place motivarea, daca ii gasim lipsuri!
Nu s-a facut asta si de aici se naste pericolul!
Intrebari bune, care sa reflecte adevarul si nevoia de dreptate, erau, in mintea mea, urmatoarele:
Daca angajatorul unitate de politie, in scop de a-l munci pana la epuizare pe sclav și fără sa il plătească, fraudeaza cadrul legal ( art 42 din OMAI s/108/2011) si normele de rangul legii care obliga la un numar maxim de ore de munca zilnic/saptamanal/lunar, poate instanta sa oblige pe IPJ Harghita sa il plateasca pe sclavul pacalit,umilit, epuizat? Cum putem sa reparam frauda, cum sa facem dreptate, cum sa oferim sclavului criminalist, valoarea muncii sale, cele cateva sute de ore de munca –ore de asteptare la domiciliu , dar care legal trebuiau sa fie ore de asteptare in unitate– cu care IPJ Harghita s-a imbogatit injust, fraudulos, gratuit? “Munca forțată”, daca a fost impusa de angajator si a fost executata de victimă, cum poate fi compensată?
Sursa creantei reclamantului ( “creanta” reclamantului este pentru angajator, “obligatie”) este mai degraba faptul ilicit (“munca fortata” impusa de angajator in afara legii) prin care s-au provocat pagube reclamantului, si nu prestarea de muncă legala ( intr-un cadru firesc, normal, legal, protejată si generatoare de remuneratie)
Nu sunt sigur ca intelegeti cu adevarat pericolul situatiei! Chiar daca la prima vedere banii ar parea aici elementul cheie ( pentru reclamanti e clar ca banii sunt obiectivul principal), nu banii sunt, in opinia mea, aspectul cel mai important. Miza reala este libertatea voastra!
Daca ICCJ ar da o clarificare care omite ilegalitatea permanentei la domiciliu, care ignora lipsa ei de temei legal, indiferent ca ICCJ va decide plata sau neplata permanentei de la domiciliu, ICCJ va legifera, va legitima indirect, prin alunecare, ” permanenta de la domiciliu’.
O va face să pară o activitate “legală”, in lipsa unei legi de recunoastere!
Deci chiar deveniti sclavi ( cei de la operativ) obligati sa execute “permanenta de la domiciliu”, oricând, fără limita, fără număr!
Interesul vostru general ( care poate nu este exact si interesul particular al reclamantilor din cauza 1031/96/2023, mai ales daca sunt in prag de pensie si vor o baza cat mai mare de calcul, nu-i cunosc) este ca permanenta la domiciliu sa fie declarata ilegală si calificata ca “munca forțat㔑 de catre instante, inclusiv de catre ICCJ iar permanența sa fie efectuată in baza cadrului legal existent, in unitate astfel incat sa fie considerata timp de munca, sa fie sub protecția limitelor legale maxime ale timpului de munca si sa fie platită!
Acest cadru legal exista insă sefii vostri il fraudeaza zilnic, incurajati de sefii de deasupra lor, la randul lor incurajati de Despescu, toti fiind instigati de individul asta malefic, El Diablo, Razvan Grecu, seful Directiei Generale Financiare, care are un singur tel, sa raporteze slugarnic, ministrului ca el a fost baietel cuminte si s-a incadrat in bugetul aprobat, ca este in limite cu cheltuielile. Pentru o mangaiere pe crestet, pentru o felicitare, pentru o excelentă sau un grad in plus, Grecu nu are nicio problema morala sa foloseasca munca sclavilor. Puteti sa crapati toti (operativii) de supra-muncă, nu e nicio problemuță pentru seful contabililor din MAI. Cat timp supra-munca voastră nu e platită ( ca efect al devierii frauduloase a permanentei din unitate, la domiciliu), cât timp MAI iese pe plus, pentru Grecu e perfect!
Emil Păscuț
