În sfârșit, după aproape o săptămână de pichetări, s-a sinchisit să coboare la discuții și ministrul muncii și ”solidarității” sociale! Sigur pe el, deloc jenat, dimpotrivă cu un aer suficient și superior, mai ales că și partea adversă i-a lăsat loc de împăunare. O minimă observație a gesturilor denotă această vădită diferență de atitudine. Se vede clar că omul a ieșit să facă ceva joc de imagine la camere și microfoane, folosind și un limbaj la ”per tu”, o formă ce ar fi vrut să semene a familiaritate… deși, clar, mirosea a desconsiderare!
Formulele timide gen, ”știm că țara o duce greu”, ”dacă era să se aplice Legea…”, ”dacă găsiți bunăvoința…”, ”știm că dumneavoastră nu, dar poate discutați în coaliție” nu au făcut decât să-i dea apă la moara deja obișnuitului ”N-AM!” Ba și-a permis chiar să o arunce că ”mai sunt și alte familii ocupaționale”, altfel spus, ”hai sictir, mai stați la coadă băieți, sunt alții în fața voastra!” Ministrul a rezolvat chestiunea cu o poartă în casă spunând clar ”știți că am mai discutat doar” și voi nu înțelegeți! Astfel a rămas în suspans motivația continuării pichetărilor, atunci când tu, cel nemulțumit îi zici ministrului că îl înțelegi… Te înțelege și el – chiar a și zis că avem dreptate – doar că ”rămâne cum am stabilit”!
Și-a permis, pentru că nimeni nu s-a găsit să i-o taie scurt și să-i arate că ne-am cam săturat să fim tot noi la coadă mereu și poate că ar trebui să vină și vremea noastră, FĂRĂ SCUZE! Miloaga la politicieni nu stoarce lacrimi. Cu acest deznodământ, pichetarea face mai mult rău decât bine.
Altminteri, întreaga clasă politică realizează deja că Legea 153/2017 a fost un mare joc la cacealma, făcut de Olguța, în speranța creșterii punctajului pentru PSD… Ideea în sine, a salarizării unitare, nu a fost proastă, ci foarte prost și pervers pusă în aplicare, astfel încât – cu pâinea și cuțitul în mână – primii beneficiari au fost aleșii, apoi, au trebuit să-și cumpere credința magistraților – făcând din a treia putere în stat, un bișon de curte – și medicii, ultimii fugeau pe capete din țară. Restul, prostimea, a rămas într-o proiecție pe 5 ani ce se dovedește a ne duce la Paștele calului!
Polițiștii, jandarmii, pompierii și militarii nu vor fugi din țară și nici vor demisiona pe capete, sfidați de brancardierul ce aduce acasă cât un ofițer superior de poliție! Oarecare efecte s-au simțit prin pensionări… cine a putut și mai poate, restul este ținut în loc tocmai de această perspectivă a pensionării mai timpurii. Dar până și pensionarea se vede că le face cu ochiul dragilor noștri parlamentari și asta pentru că deprofesionalizarea deja își arată colții și miroase a colaps în întreg sistemul de ordine și apărare publică. Și iarăși, trebuie să ne amintim că avem un război la hoatare… doar că de data asta în favoarea noastră.
Cum vrei tu, stat român, să îți fie apărată ordinea de drept atunci când polițistul ori jandarmul este în coada așteptărilor, desconsiderat de aleșii tăi, umilit până și acolo unde speră să-și găsească dreptatea? Cum te aștepți să sară ostașul la sacrificiu când duce povara unui întreg arsenal de frustrări salariale. De ce s-ar arunca în foc – tot la sacrificiu – pompierul atunci când arde casa domnului judecător ori parlamentar, care odinioară îi amintea că sunt alții înaintea lui…. chiar dacă el din 2009 a rămas cu același salariu de funcție! ”Cel sătul nu-l crede pe cel flămând.”
Guvernanții au ajuns într-un blocaj, din care nu pot ieși, nu reușesc nici măcar să țină salariile în pas cu rata inflației! Este clar – dar nu au curajul să o spună – vor recurge la o nouă Lege a salarizării. Inevitabil, o luăm de la capăt, cine a mancat până acum cozonac, rămâne cu cozonac, restul rămâne să tragă nădejde.
O criză profundă, asortată cu un grad de nesimțire și incompetență crasă, nu se întoarce în cinci pichetări pe la porți de ministere. Răspunsul trebuie să fie pe măsură! Nu vă așteptați că sancționarea la urne îi mai atinge. Problema s-a rezolvat: aparatul administrativ, de la ministere în jos, geme de funcționari – mulți nici nu știu unde le este biroul și colegii – care primesc salariu și care vor merge să-și răsplătească la nevoie partidul ce le-a dat pâine FĂRĂ MUNCĂ! Absenteismul la vot nu a fost niciodată o problemă electorală în peisajul politic românesc.
Vitalie Josanu
