Un inspectorat a tăiat retroactiv naveta unui ofițer pentru că soția lui moștenise jumătate dintr-un apartament de două camere, în care locuia mama ei. Tribunalul Neamț a anulat decizia, iar motivarea, redactată pe 28 octombrie, explică de ce o cotă-parte dintr-o locuință nu înseamnă automat că ai casă în orașul în care lucrezi.
Printr-o sentință din 21 octombrie 2026, Tribunalul Neamț a anulat Dispoziția șefului Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Neamț nr. 266.386 din 4 decembrie 2024, prin care inspectoratul sistase decontarea navetei unui ofițer. Inspectoratul este obligat să-i plătească cheltuielile de transport pentru perioada 12 iulie 2024 – 17 aprilie 2025, actualizate cu rata inflației, plus dobânda legală penalizatoare de la data la care fiecare sumă trebuia plătită și până la plata efectivă.
Miza depășește un singur dosar. Mulți polițiști fac zilnic drumul între casă și locul de muncă, iar mulți au, ei sau soții lor, o parte dintr-o casă moștenită de la părinți. Sentința arată că, pentru a-ți tăia naveta, nu ajunge un certificat de moștenitor: contează dacă acolo chiar ai unde să locuiești cu familia.
Certificatul de moștenitor care a tăiat naveta
Ofițerul locuia la Târgu Neamț și lucra la sediul inspectoratului din Piatra Neamț, cu o navetă zilnică de 95 de kilometri. Din 2023 primea suma forfetară pentru transport, adică o sumă fixă pe care statul o plătește polițiștilor care fac zilnic drumul între casă și serviciu. Dreptul i-a fost aprobat prin dispoziții ale șefului inspectoratului, în 2023 și din nou în 2024.
Pe 25 mai 2023, după moartea tatălui ei, soția ofițerului a dobândit prin certificat de moștenitor jumătate din apartamentul părinților din Piatra Neamț. Cealaltă jumătate a rămas mamei ei, care locuiește acolo. Apartamentul are două camere și 45,32 mp utili, plus un balcon de 5,15 mp, iar familia ofițerului are patru membri, dintre care doi copii minori.
Pe 4 decembrie 2024, inspectoratul a emis Dispoziția nr. 266.386, prin care i-a sistat decontarea navetei cu efect retroactiv, de la 25 mai 2023, adică de la data certificatului de moștenitor, cu un an și jumătate în urmă. Temeiul invocat a fost art. 9 alin. (5) lit. b) din HG nr. 1198/2022, în forma dată de HG nr. 538/2024 și aplicabilă de la 12 iulie 2024. Textul exclude de la suma forfetară pentru naveta zilnică polițiștii care „dețin, ei sau soții/soțiile acestora, locuință proprietate personală” în localitatea în care au fost numiți sau mutați.
Dispoziția din decembrie 2024 a tăiat naveta înapoi, până la data moștenirii. Banii din prima perioadă sunt ceruți înapoi la Iași, iar cei din a doua au fost acordați acum de tribunal.
Logica inspectoratului: o jumătate de cheie înseamnă casă
Înainte să emită dispoziția, comisia inspectoratului a cerut părerea compartimentului juridic al IPJ și a Direcției Management Resurse Umane din IGPR. Potrivit întâmpinării depuse la dosar, ambele au fost de acord cu comisia: polițistul a cărui soție dobândește o cotă-parte dintr-o locuință în localitatea în care lucrează pierde suma forfetară, de la data dobândirii. Plângerea prealabilă, adică cererea prin care polițistul i-a cerut inspectoratului să-și revoce singur dispoziția, a fost respinsă.
Argumentul are un nume latinesc, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, adică acolo unde legea nu face deosebiri, nici cel care o aplică nu are voie să facă. Legea spune „locuință proprietate personală” și nu pomenește de cote-părți, așa că, în viziunea inspectoratului, orice cotă contează. Inspectoratul a mai susținut că nu interesează nici dacă locuința e potrivită pentru o familie, în sensul Legii locuinței, pentru că simpla dobândire ar fi de ajuns.
Pe românește, după logica aceasta o familie cu doi copii are casă în Piatra Neamț pentru că soția a moștenit jumătate dintr-un apartament de două camere în care locuiește bunica. E ca și cum ai moșteni, împreună cu mama ta, jumătate dintr-o mașină pe care ea o conduce zilnic, iar șeful ți-ar spune că de acum ai mașină și nu mai are de ce să-ți plătească abonamentul la autobuz.
Tribunalul: cota-parte se judecă pe metri pătrați
La prima judecată, Tribunalul Neamț i-a dat dreptate inspectoratului, printr-o sentință din 17 iunie 2025. Curtea de Apel Bacău a casat-o printr-o decizie din 2 aprilie 2026 și a trimis cauza spre rejudecare. În rejudecare, tribunalul a cerut precizarea acțiunii și noi acte, apoi a judecat situația concretă a familiei.
Reperul a fost Decizia Î.C.C.J. nr. 406 din 17 noiembrie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial nr. 101 din 6 februarie 2026. Acolo, Curtea de Apel Brașov întrebase dacă un polițist care deține o cotă-parte dintr-o locuință mai are dreptul la compensația lunară pentru chirie; polițistul din acel dosar moștenise o cotă de 19/100. Instanța supremă a respins sesizarea ca inadmisibilă, dar a arătat la pct. 63–64 ce au de făcut judecătorii: să aprecieze în ce măsură cota este „aptă a satisface nevoile de locuit ale polițistului și familiei sale și reprezintă un spațiu de locuit corespunzător”, indiferent cum a fost dobândită proprietatea.
Tribunalul Neamț a aplicat această regulă la navetă. Considerentul central al sentinței este acesta:
„Prin urmare, deținerea unei cote dintr-o locuință nu determină, automat, faptul că polițistul nu îndeplinește condiția negativă de a nu deține locuință proprietate personală în localitatea de domiciliu, ci trebuie analizat, în concret, dacă deținerea acestei cote este aptă să satisfacă nevoile de locuit ale polițistului și familiei sale și reprezintă un spațiu de locuit corespunzător.”
Cum HG nr. 1198/2022 nu definește locuința, instanța a luat definiția din Legea locuinței nr. 114/1996: o construcție cu una sau mai multe camere, cu dependințele și utilitățile necesare, „care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii”.
Apoi a pus cifrele una lângă alta. Soției îi aparține jumătate dintr-un apartament în care locuiește cealaltă coproprietară, așa că familia nu are, în fapt, unde să stea acolo. Chiar și dacă bunica nu ar locui în apartament, cei 45,32 mp utili ar rămâne sub minimul din anexa nr. 1 la Legea locuinței, care prevede pentru o familie de patru persoane trei camere și 74 mp utili. Lipsesc aproape 29 mp și o cameră întreagă.
Pe hârtie, soției îi revin 22,66 mp, mai puțin de o treime din minimul pe care Legea locuinței îl prevede pentru o familie de patru persoane.
Concluzia, în cuvintele instanței:
„În aceste condiții, instanța apreciază că simpla deținere a unei cote indivize de proprietate nu este suficientă pentru a demonstra că imobilul poate asigura condiții locative corespunzătoare reclamantului și familiei sale.”
Pe acest temei, dispoziția a fost anulată, iar inspectoratul a fost obligat să plătească naveta pentru 12 iulie 2024 – 17 aprilie 2025, data la care a încetat raportul de serviciu al ofițerului, cu inflație și dobândă penalizatoare. Pentru 25 mai 2023 – 11 iulie 2024 nu mai era nimic de plătit, fiindcă banii fuseseră încasați la vremea lor și, cum notează instanța, nu s-a dovedit că ar fi fost restituiți.
La aceeași concluzie ajunsese, pe alt drum, și parchetul. Pentru aceeași situație, ofițeri ai inspectoratului se sesizaseră din oficiu pentru fals în declarații. Dosarul a fost clasat, iar în iunie 2026 temeiul clasării a devenit „fapta nu există”, parchetul reținând că dreptul formal în cotă-parte asupra unui imobil în care soții nu locuiau „nu a echivalat cu deținerea efectivă a unei locuințe”.
Ce înseamnă pentru ceilalți polițiști
Interpretarea pe care s-a sprijinit inspectoratul, girată de IGPR, e formulată general: orice cotă-parte, de la data dobândirii. Poate ajunge, așadar, la orice polițist navetist care are în familie o parte dintr-o casă moștenită. Aceeași dispută apare la compensația lunară pentru chirie, unde condiția de a nu deține locuință proprietate personală e formulată la fel, iar de acolo a pornit și întrebarea adresată instanței supreme.
Sentința nu spune că orice cotă-parte se ignoră. O jumătate dintr-o casă mare și liberă, în care familia s-ar putea muta, poate duce la alt rezultat. Instanța cere o analiză pe fapte, iar faptele le dovedește polițistul: actele locuinței cu numărul de camere și suprafața utilă, cine locuiește efectiv acolo și câți membri are familia, puse alături de minimul din anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996. Aceeași anexă cere, printre condițiile minime ale unei locuințe, „acces liber individual la spațiul locuibil, fără tulburarea posesiei și a folosinței exclusive a spațiului deținut de către o altă persoană sau familie”, adică să îți poți folosi casa fără să intri peste cineva care locuiește deja acolo.
Schema rezumă raționamentul din sentință. Dreptul la navetă rămâne legat și de celelalte condiții din HG nr. 1198/2022, pe care cota-parte nu le schimbă.
Polițistul căruia i se taie naveta sau compensația pentru chirie din cauza unei cote-părți moștenite poate face plângere prealabilă la emitentul dispoziției, în 30 de zile de la comunicare, iar dacă e respinsă, acțiune în contencios administrativ la tribunal. Membrii S.P.R. „Diamantul” aflați într-o asemenea situație ne pot contacta.
Sentința din 21 octombrie nu este definitivă. Inspectoratul poate declara recurs în 15 zile de la comunicare, la Tribunalul Neamț, iar recursul s-ar judeca la Curtea de Apel Bacău, aceeași instanță care a casat prima sentință. Hotărârea contează și într-un al doilea proces: în aprilie 2026, inspectoratul l-a chemat în judecată pe ofițer la Tribunalul Iași pentru 15.935,25 lei, banii de navetă plătiți între 25 mai 2023 și 11 iulie 2024. Pretenția se sprijină pe Dispoziția nr. 266.386, pe care Tribunalul Neamț tocmai a anulat-o.
Fragmente din motivarea sentinței
S.P.R. „Diamantul”
