Toate instituțiile respectabile, sau care țin la această percepție publică, își agață reputația de câteva valori de forță: demnitate, onoare, credință, siguranță, încredere. Nu sunt simple cuvinte, ci perpetuum mobile-ul unui PR care tinde să coaguleze o tradiție, uitând că reprezintă totodată și un angajament. Zici Armată și înțelegi automat apărare, eroism; zici Pompieri și te gândești numaidecât la protecție; alții, la sănătate, la carte.
Cam de prin anii demilitarizării, Poliția Română și-a croit fracul pe „Siguranță și încredere”. Un frac pe care nici miniștrii nu l-au purtat cu prea multă grijă: la bilanțul Poliției pe anul 2013, vicepremierul și ministrul interimar Gabriel Oprea le spunea șefilor Poliției că pe mașinile lor scrie „Siguranță și Respect”. Tot odată cu ministrul Oprea, instituția a început să mizeze din ce în ce mai apăsat pe „onoare”. Vă amintiți: onoare în sus și onoare în jos, obsesiv, la fiecare frază, ca să ne intre bine în cap.
Și ce-o fi onoarea, dacă nu un cod al cavalerismului medieval, dus la culmi de romanticii secolului al XIX-lea? Un cod de conduită din care nu lipsesc corectitudinea, cinstea, buna-credință, respectul adevărului chiar dacă îți este defavorabil. În sport se decantează în fair-play: jucătorul cinstit îi spune singur arbitrului că mingea l-a atins. Onoarea se leagă și de rezistența la critică — de capacitatea de a-ți recunoaște propriile probleme și de a le îndrepta.
Pentru un cavaler, onoarea era o alegere. Pentru o instituție a statului care stă în fața unui judecător, buna-credință este lege. Constituția cere ca drepturile să fie exercitate „cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi” (art. 57), iar Codul de procedură civilă cere ca drepturile procesuale să fie exercitate „cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege” (art. 12).
De unde vorbim
În cei 20 de ani de la înființare (2006), SPR „Diamantul” a ajuns să aibă în prezent peste 400 de dosare active pe rolul instanțelor — majoritatea revendicări salariale, dar și un număr consistent de acțiuni pe Legea nr. 544/2001. În două decenii de muncă susținută și de confruntări cu structurile MAI și ale Poliției Române, cuvintele noastre au toată greutatea și toată reprezentarea.
Iar ele scot în evidență fațete ciudate ale ONOAREI în Poliția Română: consilieri juridici — polițiști — gata să mintă cu nerușinare în fața instanței, ascunzând probe, ignorând adevăruri și agățându-se de excepții până și dacă au găsit o coală îndoită la dosar, totul numai ca să-și zdrobească propriii colegi, cu care apoi se salută fără nicio remușcare. Între timp, cu aceeași „onoare”, copiază acțiunile salariale și își depun în instanță propriul dosar, cu exact aceleași revendicări.
Nu vorbim aici despre legalitate. Vorbim despre moralitate și onestitate. Și le vom judeca exact după definiția de mai sus, act cu act, cu semnătura lor sub ele.
I. Garanția fără registru
În 2025 am întrebat IGPR și inspectoratele dacă membrii consiliilor de disciplină — oamenii care decid destituirea unui polițist — au urmat programul de pregătire pe care Statutul polițistului îl cere. IGPR a răspuns cu o garanție totală: nu există situații în care membrii consiliilor să fi lucrat înainte de pregătire. În aceeași scrisoare, IGPR recunoștea că nu ține niciun registru al celor pregătiți. Garanta, deci, ceva ce nu avea cum să verifice.
Formula a coborât apoi, aproape cuvânt cu cuvânt, în instanță. IPJ Arad a declarat în fața Tribunalului București că nu există situații în care membrii comisiilor de disciplină să fi desfășurat activități înainte de pregătire și că, la fiecare reînnoire sau modificare a membrilor colectivului, aceștia participă la un program de pregătire.
Tribunalul nu s-a lăsat convins. Prin Sentința civilă nr. 5399 din 27.05.2026 (dosar 27928/3/2025), rămasă definitivă, a constatat „un refuz nejustificat de comunicare” și a obligat inspectoratul să spună când anume au avut loc programele de pregătire în 2022, 2023, 2024 și 2025.
Prima „executare” a venit în august și a fost o mostră de fair-play: fraza începea cu „În perioada anilor 2022-2025” și continua cu… două zile din mai 2025.
Am cerut executarea integrală. Abia atunci, la 23.09.2026, IPJ Arad a scris ce ascundea:
Membrii colectivului au fost desemnați în septembrie 2021, iar singurele sesiuni de instruire indicate sunt cele din 7 și 8 mai 2025. Trei ani și șapte luni fără nicio instruire declarată. Toți polițiștii judecați în acest interval de consiliile formate din acest colectiv au stat în fața unor oameni pe care nici măcar propria instituție nu îi poate arăta pregătiți.
Adevărul nu a fost spus de bunăvoie. A fost scos pe bucăți, cu o sentință definitivă și două cereri de executare. Iar în aceeași zi, o altă adresă a IPJ Arad descoperă soluția: instruirea ar fi fost „nonformală”, „fără scoatere de la locul de muncă”, fără curriculum, fără evaluare, fără certificarea vreunei competențe. Când s-a văzut că mingea l-a atins, jucătorul a schimbat regulamentul.
Și acum, la 21.09.2026, IGPR ne confirmă din nou că nu are nici registru, nici situație statistică a membrilor pregătiți.
Pe altă petiție, aceeași instituție ne scrie că tocmai programul structurat și „evidențe ale parcurgerii acestora materializate în procese-verbale de ședință” asigură îndeplinirea condițiilor legale. Evidențele sunt garanția legalității — dar evidențele nu există.
II. Cu trei zile înainte, cu trei zile după
Cazul pe care îl cunoaștem cel mai bine este chiar al președintelui SPR „Diamantul”. Consiliul de disciplină al IGPR care a analizat destituirea lui a fost constituit prin Dispoziția nr. 2741 din 24.03.2025. Ordinul ministrului prin care contestația a fost respinsă consemnează singur că membrii au fost instruiți prin procesul-verbal nr. 856697 din 27.03.2025 — la trei zile după numire.
Răspunsul IGPR la critica noastră este o capodoperă de semantică: membrii ar fi fost pregătiți „anterior derulării activităților specifice”. Nu anterior numirii, cum cere legea, ci anterior ședinței. Onoarea stă, aici, într-o prepoziție.
La IPJ Neamț, același tipar: consiliul de disciplină constituit la 09.01.2025, „instruirea” noilor membri în perioada 09–14.01.2025.
Iar când am cerut dovada, IGPR a scris în instanță că actele normative incidente nu fac nicio referire la includerea în dosarul de cercetare disciplinară a documentelor care să dovedească participarea la programul de pregătire. În 2025, în instanță, dovada nu trebuie să existe. În 2026, pe petiție, dovada este garanția legalității. Aceeași instituție, două adevăruri, după cum îi convine.
III. „Nu ne privește”
Ministerul Afacerilor Interne ne-a răspuns, în iulie 2026, că legislația nu cere anchetatorilor disciplinari nici standard ocupațional, nici competențe certificate, nici vreun program de formare de specialitate.
Autoritatea Națională pentru Calificări ne confirmase însă că există un standard ocupațional aprobat încă din 2021, care are ca unitate de competență distinctă chiar „Realizarea cercetării disciplinare a lucrătorilor”. Standardul nu e obligatoriu pentru polițiști — dar existența lui arată ce ignoră ministerul atunci când afirmă că nu e nevoie de nicio pregătire.
La 21.09.2026, același minister ne anunță că Direcția Generală Management Resurse Umane „are în vedere organizarea” unui program pentru dezvoltarea competențelor în cercetarea disciplinară a polițiștilor. Nu era nevoie de nimic — dar acum se organizează.
Aceeași direcție care, în august, ne redirecționase petiția către IGPR — deși Ordinul ministrului din 2025 consemna că temele de instruire au fost elaborate de un grup de lucru „sub coordonarea D.G.M.R.U.”.
IV. Circulara care a pus căluș
Onoarea înseamnă și puterea de a accepta critica. La 06.09.2024, inspectorul general al Poliției Române, chestorul-șef Benone-Marian Matei, a semnat adresa nr. 586721, născută din „activitățile de verificare întreprinse de Direcția Control Intern” și trimisă tuturor unităților de poliție.
Ținta ei: polițiștii care postează pe rețelele de socializare și care „invocă diferite calități de lider sindical sau avertizor de integritate ori se prevalează de dreptul la libera exprimare”. Liderul de sindicat devine, în textul inspectorului general, o „prezumtivă calitate”, invocată „doar ca o formă de justificare”. Protecția avertizorilor din Legea nr. 361/2022 se „circumscrie limitativ”. Iar măsura: șefii de unități să-i identifice pe polițiștii care postează și să dispună declanșarea cercetării prealabile.
Pentru cei considerați mai periculoși a urmat lacătul. Oficial, „actul de sesizare” în cercetarea președintelui SPR „Diamantul” este o notă-raport a Controlului Intern, clasificată „secret de serviciu”. Dar la originea ei stă o notă a DGPI despre liderul de sindicat, din 26.06.2024, clasificată „strict secret” — secret de stat. Controlul Intern și-a deschis „lucrarea” la 13 zile după ea. Consiliul de disciplină a refuzat să i-o arate celui cercetat, pe motiv că actele „sunt emise de alte structuri și sunt anterioare cercetării”. Avocatul ales a fost nevoit să părăsească sala, pentru că nu avea acces la informații clasificate.
DGPI nu neagă că nota a stat la baza cercetării — spune doar că nu a fost temeiul „exclusiv”. Iar pentru ca un avocat să aibă voie măcar să o citească, Curtea de Apel Iași a cerut un avocat cu certificat ORNISS de nivel „strict secret”. Abuzul a fost zăvorât sub cel mai înalt lacăt pe care statul român îl are pentru secretele sale.
Și un detaliu care n-ar trebui să scape nimănui: abaterea pentru care era judecat președintele sindicatului era „comportarea necorespunzătoare … care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției”. Decizia IGPR care a menținut prima destituire și Dispoziția IGPR prin care a fost dispusă a doua destituire poartă aceeași semnătură ca circulara: Benone-Marian Matei.
V. Cum i-am prins cu minciuna
La 28.02.2025, Direcția Control Intern, prin adresa nr. 778552 semnată de directorul ei, comisarul-șef Iulian Ionică, a întrebat spitalul din Târgu Neamț dacă certificatele de concediu medical ale președintelui SPR „Diamantul” au fost precedate de investigații medicale „în vederea confirmării diagnosticului”.
Spitalul a răspuns și a trimis copie după registrul de consultații și copie după scrisoarea medicală.
Când am cerut cercetarea disciplinară a celor implicați, a răspuns… tot directorul Ionică, judecându-și propria cauză: IGPR „nu a solicitat” spitalului informații despre diagnostic și tratament, iar răspunderea disciplinară a nimănui nu poate fi angajată. Asta îi scriau victimei, la 26.06.2025.
Două luni mai târziu, la 21.08.2025, aceeași direcție îi scria procurorului că a corespondat cu spitalul și că avea temei legal să o facă. Victimei i-au negat, procurorului i-au recunoscut.
Parchetul a clasat, iar Corpul de Control al MAI n-a găsit nimic de sancționat.
Adevărul pe care instituțiile românești n-au vrut să-l vadă a plecat la Strasbourg: am sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
VI. Douăzeci de sesizări, zero răspunderi
Sesizările noastre disciplinare ajung la aceeași Direcție Control Intern. Am numărat douăzeci de răspunsuri ale DCI, din noiembrie 2024 până în septembrie 2026. În niciunul nu a fost angajată răspunderea disciplinară a vreunui polițist. În șase dintre ele, DCI recunoaște deficiența — o eroare, o întârziere, un răspuns nemotivat, un polițist ținut 20 de ore în serviciu într-o zi — și conchide, de fiecare dată, că nu e abatere: „în lipsa altor elemente”, fără „rea-credință”, cu „măsuri de ordin organizatoric”. O singură dată, la Sibiu, DCI ne comunică faptul că inspectoratul a declanșat cercetare prealabilă față de doi polițiști — fără să ne spună cine sunt și ce s-a ales de ea.
Cine semnează aceste răspunsuri? Cele mai multe poartă numele directorului Ionică și al lui Andrei Lazăr — doi dintre ofițerii din conducerea DCI (alături de directorul adjunct Lupu și de alții) care ne-au chemat în judecată, pe sindicat și pe liderii lui, într-o acțiune în răspundere delictuală (dosar 15721/3/2025). Și comisarul Alexandru Dinu, șef de serviciu în DCI și membru în consiliul de disciplină al IGPR care a analizat destituirea președintelui SPR „Diamantul”, semnează răspunsurile la sesizările aceluiași sindicat — inclusiv pe cel care constată un polițist ținut în serviciu 20 de ore într-o zi și conchide că „nu au fost evidențiate încălcări”.
VII. „Oscarul” Controlului Intern
Subiectul calculării eronate a majorării pentru lucrări de excepție și misiuni cu risc deosebit — „excelența” — aparține SPR „Diamantul”. Noi l-am descoperit, noi am deschis calea în instanță. Iar pe calea noastră au pășit, unul câte unul, oamenii Controlului Intern.
Directorul Direcției Control Intern, Iulian Vicențiu Ionică, a obținut la Tribunalul București (dosar 21911/3/2024*, hotărârea nr. 6686 din 20.06.2025) obligarea IGPR la recalcularea majorării pentru perioada 26.06.2021–31.12.2023.
Nu e singurul. Pe portalul instanțelor apar hotărâri în favoarea lui Andrei Bogdan Lazăr, Sorin Gheorghe Lupu, Relu Mușat, Mihai Dorin Muntean și Alexandru Ștefan Iordache, toți reclamanți împotriva IGPR pe același temei. Un nume similar cu cel al comisarului Alexandru Dinu apare și el, pe același temei, într-un proces împotriva IGPR pe rolul Tribunalului Dâmbovița (dosar 1975/120/2025). Aceiași oameni care ne resping sesizările, care ne-au cercetat și care ne-au dat în judecată și-au recuperat banii pe drumul deschis de sindicatul pe care îl urmăresc.
VIII. Mătura din fișa postului
În procesele privind obligarea polițiștilor de la posturile comunale să facă curățenie, IPJ Neamț a declarat Tribunalului, în februarie 2026, că „nu au fost înregistrate sesizări sau plângeri” ale polițiștilor privind lipsa personalului de curățenie — o frază identică, cuvânt cu cuvânt, cu cea dintr-un act al IPJ Brăila.
Pus să răspundă la interogatoriu, același inspectorat scrie, pe aceeași pagină, că nu au fost identificate sesizări și că, în noiembrie 2025 — deci înaintea întâmpinării — a fost înregistrată o sesizare a unui polițist tocmai privind lipsa personalului de curățenie.
La 14 septembrie declară 6 funcții de îngrijitor; la 16 septembrie, sub același număr de înregistrare, 4 posturi, dintre care doar 2 ocupate — exact cifrele IPJ Brăila.
IGPR, la rândul lui, răspunde la interogatoriu că „nu deține informații” despre gradul de ocupare a posturilor de îngrijitor.
În iunie ne comunicase singur că aproximativ 0,65% din posturile Poliției Române sunt de îngrijitor și că 82% dintre ele sunt ocupate.
Și tot IGPR, care aprobă statele de organizare, spune instanței că deciziile manageriale ale conducerii IPJ Neamț „nu pot fi imputate instituției noastre”. La cele 78 de posturi comunale nu există niciun îngrijitor și nicio firmă de curățenie — dar materialele de curățenie se livrează lunar. Cine le folosește, nu spune nimeni.
IX. Lista imposibilă
În octombrie 2023 am cerut IGPR lista dispozițiilor sale cu caracter normativ din 2020–2023. Răspunsul, semnat de comisarul-șef Olga Menaev, responsabilul pe Legea nr. 544/2001, a fost că forma de evidență nu permite selectarea actelor potrivit criteriilor solicitate, iar întocmirea listei ar fi o „prestare de servicii”.
Direcția Juridică a IGPR a apărat în instanță aceeași poziție. Tribunalul București a respins apărările IGPR și l-a obligat să comunice informațiile (Sentința civilă nr. 4907/10.07.2024, dosar 35536/3/2023), iar Curtea de Apel București a respins recursul IGPR ca nefondat (Decizia nr. 859/04.03.2026). Imposibilul a devenit obligatoriu.
Am sesizat parchetul. Parchetul a trimis plângerea spre cercetare… la Direcția Control Intern a IGPR — faptele reclamate la IGPR, cercetate de IGPR. Dosarul a fost clasat.
X. Conferința de presă
La 21.05.2026, în seara în care Recorder a publicat investigația despre împuternicirile din Poliție, chestorul de poliție Georgian Drăgan a susținut o conferință de presă la IGPR. Ministerul Afacerilor Interne a publicat transcrierea ei. Tot ce urmează sunt cuvintele lui, din transcrierea oficială.
A acuzat redacția că nu a preluat integral răspunsul ministrului. Jurnalistul Recorder i-a arătat că răspunsul este în material, la minutul 37:20. Chestorul a explicat atunci că a văzut materialul până la minutul 20–24, iar după aceea „doar am ascultat pentru că trebuia să-mi pregătesc și eu materialul pentru conferința de presă”. A acuzat, în fața presei, un material pe care nu îl văzuse până la capăt — și nu a retras acuzația. A încheiat disputa cu jurnalistul spunând: „avem păreri diferite”.
Despre președintele SPR „Diamantul” a spus că „a fost destituit pentru mai multe abateri, dar principala abatere este că a făcut politică”. Destituirea este contestată în instanță, iar dosarul este pe rol. În aceeași conferință, chestorul a recunoscut că instituția i-a acordat președintelui sindicatului „diploma de excelență, diplomă de onoare, plachetă de onoare”. Onoarea se acordă prin plachetă și se retrage prin conferință de presă.
Și a încheiat cu un avertisment pentru cei care se află în spatele acestor materiale: să-și „calibreze activitățile viitoare” și să nu mai încerce să destabilizeze instituțiile statului, pentru că asta îi va putea face „vulnerabil pe viitor”. Tot atunci: „nu putem avea stână fără câini”. Un chestor, la pupitrul IGPR, le transmite criticilor că îi așteaptă un viitor „vulnerabil”.
XI. Excepția de o coală îndoită
Mai deunăzi, „onorabilii” de la IGPR s-au agățat, la Curtea de Apel Iași, de o semnătură electronică pe care un sistem informatic a raportat-o drept „nevalidă”, pe un act trimis și asumat de noi. IGPR nu contestă nici că recursul e al nostru, nici conținutul lui. Cere anularea lui pentru că un sistem informatic a raportat semnătura drept „nevalidă”, deși validarea după standardul european o confirmă ca semnătură calificată. Nu e o apărare pe fond. E o amânare a confruntării.
Concluzie
Onoarea, spuneam, înseamnă corectitudine, cinste, bună-credință, respectul adevărului chiar când îți e defavorabil, fair-play, puterea de a-ți recunoaște greșelile. Am pus fiecare dintre aceste cuvinte lângă actele semnate de IGPR, de MAI și de inspectoratele lor. Nu a rezistat niciunul.
„Siguranță și încredere” a rămas un slogan de portieră. Cât despre „ONOARE”, pe abțibild s-a uscat demult lipiciul.
Dr. Vitalie Josanu, președinte SPR „Diamantul”
