Ce s-a întâmplat, de fapt, în ședința publică a C.N.A. din 4 august 2026
In ședința publică a Consiliului Național al Audiovizualului din 4 august 2026, în care a fost pusă în discuție plângerea noastră prealabilă împotriva soluției adoptate de Consiliu în ședința publică din 11 iunie 2026 și comunicate prin adresa nr. 4760 din 23 iunie 2026, potrivit căreia postul România TV nu a încălcat legislația audiovizualului.
Ce am reclamat
La 24 aprilie 2026, la ora 23:00, cu reluări a doua zi dimineața la orele 6:00 și 7:00, postul România TV a difuzat un material în care președintele Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” era prezentat, sub o burtieră fixă purtând prefixul „SURSE:”, drept persoană care „dădea informații secrete rușilor”. În același material se afirma că ar fi „suspectat că ar fi agent de influență pentru ruși” și „activ în mai multe grupări închise pe diferite platforme pro-ruse”, iar activitatea Sindicatului — care constă în litigii pentru drepturile polițiștilor — era calificată drept „demolare instituțională” cu „o direcție clară: decredibilizarea statului român”.
Pe deasupra, materialul a fost ilustrat, de patru ori, cu fotografia unei cu totul alte persoane — un cetățean al Republicii Moldova cu nume asemănător, care nu are nicio legătură nici cu Sindicatul, nici cu România. Acea persoană a formulat, la rândul ei, propria sesizare la Consiliu.
Sesizarea noastră, înregistrată la C.N.A. sub nr. 4760/04.05.2026, a invocat încălcarea a aproximativ douăzeci de norme imperative: din Legea audiovizualului nr. 504/2002 și din Codul audiovizualului — Decizia C.N.A. nr. 573/2025. Fiecare argumentată separat, cu probe anexate.
Ce s-a difuzat, cuvânt cu cuvânt
Materialul calomnios a fost rulat de două ori în ședința publică din 4 august 2026. Reproducem, din înregistrarea acelei ședințe, ceea ce s-a auzit:
„[…] dar când războiul bate la ușa României, sindicalistul, în loc să lupte pentru stabilitatea Ministerului Afacerilor Interne, atacă în stânga și în dreapta, de la mic la mare și invers, tot sistemul.”
„Anumite voci afirmă că acest tip de discurs utilizat de către Josanu se suprapune perfect [peste] narativele utilizate de rețelele de influență pro-ruse, al căror scop este erodarea încrederii publice în stat și radicalizarea nemulțumirilor sociale.”
„Liderul sindical Vasile Vitalie Josanu nu doar că se aliniază acestor mesaje, ci le amplifică, devenind o portavoce cu legitimitate internă într-un context geopolitic fragil.”
„Mai spun aceleași surse judiciare că Vitalie apare online în grupuri de socializare populate — atenție — de agenți de influență pro-ruși, unde sunt promovate mesaje anti-NATO, anti-UE și anti-statul român.”
„Un polițist a fost dat afară din sistem și este suspectat că ar fi agent de influență pentru ruși. Surse judiciare spun că Vitalie Josanu este activ în mai multe grupări închise pe diferite platforme pro-ruse.”
„Instituțiile sunt prezentate de către Vasile Josanu drept profund corupte, ilegitime și ostile propriilor angajați, iar discursul său nu mai este de mult unul sindical — este un discurs de demolare instituțională, repetitiv și radical, cu o direcție clară de [de]credibilizare a statului român.”
Toate acestea, sub burtiera fixă „SURSE: UN FOST POLIȚIST DĂDEA INFORMAȚII SECRETE RUȘILOR”, într-un jurnal de știri de la ora 23:00, reluat a doua zi dimineața.
Ceea ce se cere a fi observat aici nu este tonul. Este natura afirmațiilor: sunt acuzații grave privind fapte, nu opinii (judecati de valoare). Că o persoană este suspectată de a fi agent de influență al unei puteri străine, că este membră în grupări pro-ruse, că activitatea sa urmărește decredibilizarea statului român — acestea sunt susțineri de fapt, care ori se probează, ori nu.
Ce ni s-a răspuns
Prin adresa nr. 4760 din 23.06.2026, Consiliul ne-a comunicat că a analizat raportul de monitorizare, a vizionat știrile, a ascultat punctul de vedere al radiodifuzorului și că „nu au fost constatate încălcări ale legislației audiovizualului”.
Aceasta este, integral, motivarea. În extrasul procesului-verbal publicat pe site-ul instituției, soluția figurează: „Nu au fost constatate abateri.”
Niciun articol. Niciun considerent. Nicio explicație pentru niciuna dintre normele invocate.
Că nu este vorba despre o imposibilitate, ci despre o opțiune, o dovedește chiar același document. În aceeași ședință din 11 iunie 2026, atunci când a vrut să sancționeze, Consiliul a scris articol cu articol: pentru un spot publicitar, „încălcarea art. 113 alin. (1), art. 145 alin. (2) și ale art. 158 alin. (3) din Codul audiovizualului”; pentru altul, „art. 113 alin. (1) și art. 115 alin. (3)”; pentru un al treilea, „art. 113 alin. (1)”.
Pentru reclamația privind acuzația de spionaj în favoarea Rusiei adusă unui lider sindical: “nu au fost constatate incalcari ale legislatiei audiovizualului.”
Ce s-a discutat în ședința din 4 august
Am formulat plângere prealabilă și am cerut reanalizarea sesizării, cu o soluție motivată pe fiecare capăt de cerere. Plângerea a fost pusă în discuție la 4 august 2026.
În toată dezbaterea din 4 august privind România TV nu este citat, analizat sau înlăturat motivat niciun articol de lege. Te duci la unii care reprezinta un organ al statului colectiv cu atributii de verificare a incalcarii legii in activitatea radiodifuzorilor. Si ei se poarta ca si cum nu au habar de lege si de rolul lor institutional. Se poarta ca niste vanzatori la taraba in talcioc. Niciunul dintre cei numiti politic in CNA nu are expertiza in drept. Nivelul tehnico-juridic al asa zisei “dezbateri” CNA este zero barat. CNA este compus din sinecuristi politici (Georgica Severin si Monica Gubernat sunt cele mai bune exemple) si niste jurnalisti sefi de ONG-uri aterizati la CNA.
S-a discutat în schimb dacă fotografia era greșită. Dacă este adevărat că petentul „a fost dat afară din poliție”. Dacă este firesc ca o persoană care a fost dată afară dintr-o instituție să ceară televiziunilor să difuzeze știri și despre punctul ei de vedere. S-a discutat despre faptul că petentul folosește „dubla calitate” — de persoană fizică și de președinte de sindicat — „pentru ca să obțină un avantaj”. Pentru acest pesedist batran Severin, o actiune in repararea demnitatii si sanctionarea unor calomnii grave este un demers incorect prin care se urmareste obtinerea unui “avantaj”.
Cu alte cuvinte: s-a discutat despre oportunitate, despre impresii și despre conduita procesuală a celui care reclamă. Iritare aroganta ca am chemat CNA la judecata. Nivel de expertiza tehnica juridica, zero absolut. Nimic despre obligatiile imperative de conduita impuse de normele audiovizualului, nimic despre acuzatii fara probe, nimic despre prejudiciul moral adus victimelor, nimic despre normele sanctionatorii.
De exemplu, Art. 43 alin. (1) din Codul audiovizualului — Decizia C.N.A. nr. 573/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 641 din 8 iulie 2025 — prevede:
„În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate trebuie contactate într-un timp rezonabil înainte de emisiune, informate cu privire la tema emisiunii/subiect şi invitate să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere. În situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere sau nu a putut fi contactată prin încercări repetate, trebuie precizat acest fapt.”
Alineatul (3) al aceluiași articol adaugă, pentru ipoteza exactă a unui material de jurnal de știri:
„Orice material înregistrat în care se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale trebuie să conţină şi opinia acesteia […]”
Trei obligații, într-un singur text: acuzațiile să fie susținute cu dovezi; persoana acuzată să fie contactată înainte de emisiune; iar dacă nu a putut fi contactată, să se precizeze acest lucru pe post.
Aceasta este o obligație a televiziunii, care se naște din simplul fapt că urmează să difuzeze o acuzație. Ea nu depinde de nicio cerere a persoanei acuzate și nu se confundă cu dreptul la replică — care este un drept al persoanei lezate, exercitat după difuzare, prin cerere. Sunt lucruri diferite, cu momente diferite.
Nimeni de la România TV nu a solicitat, înainte de 24 aprilie 2026, punctul de vedere al președintelui Sindicatului cu privire la acuzația că ar fi dat informații secrete Rusiei. În material nu s-a precizat nici că ar fi fost contactat și ar fi refuzat, nici că nu ar fi putut fi contactat. Această încălcare s-a consumat la ora 23:00, în ziua difuzării, și nimic din ce s-a întâmplat ulterior nu o poate acoperi.
În ședința din 4 august, întrebarea nu a fost pusă. De nimeni.
Iar când reprezentanta radiodifuzorului a susținut, în fața Consiliului, că nu vede de ce ar fi trebuit să acorde drept la replică — pentru că, în opinia sa, informațiile difuzate nu impuneau aceasta — nimeni nu a observat că un asemenea temei nu există. Situațiile în care dreptul la replică nu poate fi cerut sunt enumerate limitativ la art. 61 din Cod, iar cele în care televiziunea poate refuza — la art. 66. Sunt opt ipoteze în total. Niciuna nu privește caracterul „oficial” al unei informații. Singura apropiată, art. 66 lit. b), permite refuzul atunci când radiodifuzorul „deţine dovezi care probează adevărul faptelor prezentate” — adică exact acele dovezi pe care nu le-a prezentat nici Consiliului.
Ce a zis ” Roxana” de la RTV, in sedinta din 4 august de la CNA:
## 1. Refuzul de principiu al dreptului la replică
> „**Nu am primit niciun drept la replică** din partea persoanei Vitalie Josanu în știrea dată de România TV.”
Și, imediat după:
> „Nu am primit dreptul la replică; **dar chiar dacă l-am fi primit, nu știu de ce ar fi trebuit să dăm un drept la replică unei persoane** pentru niște informații absolut oficiale și verificabile.”
Aceasta nu mai este o chestiune de fapt — dacă cererea a ajuns sau nu la redacție —, ci o poziție de principiu: postul afirmă că **nici nu ar fi acordat** dreptul la replică, chiar dacă l-ar fi primit.
## 2. Sursa: Ministerul Afacerilor Interne
> „o știre bazată, așa cum a recunoscut chiar domnul fost polițist Josanu, [pe informații] **venite din cadrul surselor Ministerului de Interne**.”
Reprezentanta postului confirmă ea însăși originea informațiilor difuzate.
—
## 3. Informațiile ar fi „oficiale și verificabile”
> „pentru niște informații **absolut oficiale și verificabile** — noi am spus că a fost dat afară din poliție — și de ce a fost dat afară din poliție.”
> „**informațiile date despre liderul Sindicatului Diamantul sunt corecte.** Informații pe surse: a fost dat afară din poliție.”
—
## 4. Recunoașterea care contrazice propria știre
Schimbul final, în fața Consiliului:
> **Vitalie Josanu:** „Stimată doamnă, eu am fost destituit pentru cu totul alte activități decât cele prezentate de dumneavoastră în emisiune. **Nu are nicio legătură cu spionajul rusesc.**“
>
> **Roxana Ciucă:** „**Nu are legătură.** Informația principală a noastră: domnul a fost dat afară.”
Postul admite, în ședință publică, că destituirea **nu are legătură cu spionajul** — după ce difuzase, sub burtieră, titluri precum *„SURSE: UN FOST POLIȚIST DĂDEA INFORMAȚII SECRETE RUȘILOR”* și *„SPIONUL CARE A VÂNDUT SECRETELE ROMÂNIEI RUȘILOR, EXTRĂDAT”*.
Ceea ce rămâne „corect” din știre, după propria recunoaștere, este doar că omul a fost dat afară din poliție. Restul — acuzația de spionaj, elementul care a făcut știrea — cade.
—
## 5. „Nu prea înțeleg ce trebuie să fac”
> „Acum sunt în fața unei alte reclamații, a domnului Josanu, lider de sindicat. **Deci nu prea înțeleg ce trebuie să fac.**“
> „Este o știre dată la un jurnal la ora 23, a doua zi dimineață la ora 6 — și asta a fost tot. **Adică pe parcursul nopții ce am fi putut noi să facem?** Deja de la șapte dimineața am trecut la cu totul și cu totul alte știri.”
—
## 6. Dreptul de a cere presei corectarea unei știri — „puțin nefiresc”
> „Dar oare orice persoană care a avut o funcție și care la un moment dat a fost dată afară dintr-o instituție a statului […] **poate veni și poate cere unor posturi de televiziune să dea știrile [și] despre domniile lor? Mi se pare puțin nefiresc.**“
—
## 7. Avertismentul adresat petentului, în ședință publică
> „s-au făcut niște afirmații absolut grave, și **dacă eu aș lua înregistrarea acestei ședințe publice și m-aș duce în instanță, să știți că postul de televiziune ar putea câștiga în fața dumneavoastră, domnule Josanu**.”
—
## 8. Precedentul recunoscut: aceeași confuzie, tratată altfel
Despre sesizarea celuilalt Vitalie Josanu — cetățeanul Republicii Moldova, consilier al președintei Maia Sandu:
> „**Atunci ați fost de acord cu punctul de vedere pe care noi l-am redactat**, spunând că nu am avut absolut niciun fel de intenție, că **am căutat pe rețelele sociale fotografii cu numele de Vitalie Josanu** și că a apărut și aceasta, și [că] cei doi domni întâmplător seamănă foarte mult.”
Postul recunoaște, deci, că fotografia a fost luată **de pe rețelele sociale, după nume**, fără nicio verificare a identității persoanei.
—
## Contrastul cu celălalt post
În aceeași ședință, reprezentantul B1 TV, Rareș Aniță, a declarat exact pe dos:
> „**În momentul în care am primit dreptul la replică de la domnul Josanu, l-am difuzat exact în aceeași zi, în aceeași emisiune, pe același interval orar. L-am dat pe ecran** […] **Deci am rectificat și acest lucru.**“
> „Noi am primit din partea domnului Josanu, [de] la Sindicatul Diamantul. […] **Deci am primit de la ambii domni.**“
Iar Roxana Ciucă, imediat după:
> „**Noi nu am primit de la nimeni.**“
Aceeași sesizare, aceeași confuzie de fotografii, două conduite opuse: un post a rectificat și a difuzat replica în aceeași zi; celălalt susține că nu a primit nimic și că, oricum, nu ar fi dat.
Ce s-a decis
Nimic. Președintele de ședință a explicat că, din moment ce ne-am adresat instanței, Consiliul nu mai poate lua nicio decizie:
„Domnule Josanu, dumneavoastră, dându-ne în judecată, noi nu mai putem lua nicio decizie. Trebuie să așteptăm să se finalizeze parcursul juridic.”
Și, în încheiere:
„Ne vedem în instanță, practic.”
Nu există în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 niciun text care să suspende obligația unei autorități de a soluționa o plângere prealabilă pentru că petentul s-a adresat justiției. Autoritatea își păstrează dreptul de a-și revoca propriul act nelegal. Refuzul de a-l exercita nu este o consecință a procesului — este o alegere. Dar ce sa cunoasca “expertii” sinecuristi si ongisti de la CNA despre lege?
Ce lipsește din procedură
Mai există un element pe care înregistrarea îl face vizibil fără niciun comentariu.
Consiliul a audiat radiodifuzorii reclamați. Le-a cerut punctul de vedere, li l-a consemnat, l-a reținut în soluție. Pe petenții lezați nu i-a ascultat niciodată — nici înainte de ședința publică din 11 iunie 2026, în care a adoptat soluția de neconstatare a vreunei abateri cu privire la sesizarea nr. 4760/04.05.2026, nici în cursul acesteia — și nu le-a comunicat niciodată poziția radiodifuzorului, spre a o putea combate. Soluția le-a fost adusă la cunoștință abia prin adresa nr. 4760 din 23 iunie 2026, în cateva cuvinte.
O procedură în care doar partea reclamată este ascultată binevoitor, iar victima care reclamă află soluția din patru cuvinte, nu este o procedură echitabilă. Aceasta nu este o apreciere — este chiar motivul pentru care ne-am adresat Curții de Apel București.
Ce urmează
Dosarul privind soluția Consiliului se află pe rolul Curții de Apel București — Secția de contencios administrativ și fiscal (nr. 4049/2/2026). Separat, ne-am adresat instanței civile în contradictoriu cu radiodifuzorul RTV. Un alt dosar este deschis impotriva B1 TV si realizatorilor “Buna, Romania!”
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”
In foto este “experta” in spionaj rusesc, Roxana Ciuca (RTV)
