Analizând răspunsurile primite la începutul anului 2026, devine evident că Ministerul Afacerilor Interne practică o politică de comunicare selectivă, menită să ascundă gravitatea reală a crizei de personal. Comunicatorii aleg ce, cât și cum să ofere informații, indiferent de conținutul solicitării.
Cazul MAI (Direcția Informare și Relații Publice)
La solicitarea SPR Diamantul de a defalca ieșirile din sistem pe categorii (pensionări vs. demisii), MAI răspunde prin adresa nr. 1752223/05.02.2026 cu un refuz elegant, citând Decizia nr. 2495/2009 a Curții de Apel București. Motivul invocat? Legea 544/2001 nu obligă instituția să prelucreze date pentru a crea statistici noi („à la carte”). Este o formula copy-paste pe care o anticipasem și devine gratuită, câtă vreme am precizat că vrem cifrele brute, neprelucrate. Apoi, cum mai explici faptul că ai o aplicație ce-ti permite dintr-un click să scoți ce date te interesează/ Jandarmeria ne-a arătat că sistemul chiar este operațional.
- Rezultatul: Ni se oferă doar cifre brute, globale, care amestecă pensionările la termen cu demisiile cauzate de nemulțumiri: ~5.700 plecări în 2024 și ~7.000 plecări în 2025.
În contrast total, Inspectoratul General al Jandarmeriei Române, prin adresa nr. 241.902/06.02.2026, demonstrează că se poate. Fără a invoca „prelucrări laborioase”, IGJR a furnizat un tabel detaliat, defalcat pe fiecare inspectorat județean, separând clar pensionările de demisii.
- Întrebarea legitimă: Cum este posibil ca o structură subordonată să aibă capacitatea administrativă de a fi transparentă, în timp ce aparatul central al MAI, care gestionează sistemul informatic integrat, pretinde că nu poate distinge între o demisie și o pensie?
- Mai mult, observăm în spațiul public că alte organizații sindicale (SNPPC) au primit date specifice pentru Poliție, defalcate pe „decese” și „demisii”, dar nici ei (ori nu au cerut) n-au suficiente date care să le permită o viziune de ansamblu. Pe de altă parte, este important de subliniat că lor nu li s-a comunicat ceea ce am obținut noi (respectiv cifrele globale la nivel de minister sau situația detaliată din Jandarmerie).
Tabloul dezastrului: cifrele reale (reconstituire)
Punând cap la cap informațiile fragmentate obținute de noi, putem reconstitui o parte din realitatea anilor 2024-2025.
Situația generală la nivel de MAI (sursa: MAI)
Trendul este unul de accelerare a ieșirilor din sistem.
- 2024: ~5.700 angajați au părăsit sistemul.
- 2025: ~7.000 angajați au părăsit sistemul.
- Creștere: Pierderile de personal au crescut cu aproximativ 23% într-un singur an.
- Vârfuri de criză: Doar în lunile decembrie ale celor doi ani s-au pierdut cumulat 3.700 de oameni (2.400 în dec. 2024 și 1.300 în dec. 2025).
Chiar dacă promoțiile diferă de la un an la altul, contribuind în oare care măsură și la fluctuația numărului pensionărilor, acesta nici într-un caz nu comportă asemenea realități statistice. Se vede clar, o nemulțumire în creștere a veteranilor (pensionări) și a celor tineri (demisii), colapsul total a retențiilor în sistem direct proporțional cu calitatea managementului superior, de la Despescu și Minoiu până la fiecare inspector general de armă.
Situația la Jandarmeria Română (Sursa: IGJR)
Dacă Poliția Română întârzie să ne lumineze, grație Jandarmeriei Române avem dovada clară a creșterii nemulțumirilor (demisii) și a îmbătrânirii sistemului (pensionări).
| Categorie | Anul 2024 | Anul 2025 | Evoluție |
|---|---|---|---|
| Pensionări (Drept la pensie) | 1.122 | 1.490 | 🔺 +32% |
| Demisii | 114 | 134 | 🔺 +17% |
Top unități cu demisii multe în 2024-2025 (Jandarmi):
- DGJMB (București): 66 demisii în doi ani.
- Ilfov: 7 demisii.
- Covasna / Harghita: Cifre ridicate raportat la efective.
Situația la Poliție (Sursa parțială: SNPPC)
Datele parțiale indică un număr constant de demisii (aprox. 200-300 anual), însă discrepanța dintre totalul MAI (7.000) și cifrele parțiale sugerează că „grosul” pierderilor vine din pensionări masive, în mod clar accelerate de instabilitatea legislativă și lipsa de predictibilitate a salarizării.
Strategia MAI: digitalizare pe post de „praf în ochi”
În răspunsul adresat SPR Diamantul, MAI laudă implementarea „Hub-ului de servicii” pentru digitalizarea recrutării. Deși digitalizarea este necesară, aceasta rezolvă doar intrarea în sistem (recrutarea), nu și ieșirea (retenția).
MAI recunoaște nonșalant în finalul documentului:
„În prezent, aceste demersuri de menținere a personalului se află într-o etapă incipientă…”
Această frază, scrisă în februarie 2026, este o recunoaștere a falimentului managerial. După doi ani (2024-2025) în care s-au pierdut peste 12.000 de angajați, MAI abia ACUM are strategii „incipiente”. Unde a fost MAI de la începutul crizei, în 2019?
Rădăcinile crizei: o „coincidență” cu nume propriu
Trebuie să privim dincolo de cifrele seci. Problema exodului de personal nu este nouă, și nici de un an, ci datează tocmai de prin 2019, cu un prim semnal de alarmă înregistrat încă din anul 2016.
Este o „coincidență” remarcabilă faptul că acest interval se suprapune exact cu mandatul și influența de secretar de stat la MAI a lui Bogdan Despescu. Perioada sa de gestionare a sistemului corespunde, statistic și faptic, cu declanșarea și accelerarea hemoragiei de profesioniști. Continuitatea în funcție a acelorași decidenți, în ciuda rezultatelor dezastruoase, explică de ce soluțiile întârzie să apară, iar strategiile rămân „incipiente”.
Teroarea administrativă: Circulara lui Benone Matei și hărțuirea prin controale
Exodul personalului nu este cauzat exclusiv de salarizare, ci și de un mediu de lucru toxic, întreținut printr-un ton dictatorial și acțiuni de suprimare a oricărei voci critice.
„Pumnul în gură” instituționalizat
Circulara nr. 586721 din 06.09.2024, asumată de Inspectorul General Benone-Marian Matei, reprezintă recunoașterea oficială a prigoanei împotriva polițiștilor vocali. Sub pretextul „protejării imaginii instituției”, documentul vizează explicit liderii sindicali și avertizorii de integritate, amenințând cu cercetări disciplinare pe oricine „manifestă lipsă de respect la adresa șefilor” sau „exprimă opinii politice” în online. Aceasta nu este disciplină, ci cenzură.
Cifrele hărțuirii
Deși IGPR refuză să ofere statistici detaliate (Răspuns nr. 557.399/04.10.2024), recunoaște existența a 1.562 de cercetări prealabile în perioada de referință. Cifra care trădează abuzul este numărul clasărilor: 621 de dosare au fost clasate.
- Semnificația: Aproximativ 40% dintre polițiștii cercetați au fost găsiți nevinovați.
- Concluzia: Sute de polițiști au fost târâți în anchete interne, stresați și amenințați profesional, în dosare care s-au dovedit a fi nefondate. Această practică a cercetării “din oficiu”, care se finalizează cu clasare, este un instrument cinic de epuizare psihică a personalului, contribuind direct la decizia multora de a părăsi sistemul.
Calvarul celor „vinovați”: umilință, sărăcire și dictatura calificativelor
Mai mult decât atât, în ceea ce privește numărul cercetărilor „confirmate”, majoritatea vizează fapte minore, duse însă într-o procedură care calcă în picioare dreptul la apărare și sfidează orice reguli ce asigură un minim respect față de cel supus anchetei. Odată intrat în vizorul controlului intern, polițistul devine un paria; este tratat ca și cum a greșit din start, fiind obligat să se umilească la mila conducerii în speranța că va scăpa.
Impactul nu este doar moral, ci are consecințe financiare severe pe termen lung.
- Fiecare sancțiune disciplinară și, mai ales, orice calificativ anual situat sub „Foarte Bine” atrage, prin grija domnului Despescu, diminuări salariale deloc de neglijat.
- În viziunea acestui dictator din fruntea MAI, calificativul „Bine” sau „Satisfăcător” nu mai reprezintă o expresie a normalității sau a unui standard mediu de performanță, ci este echivalat cu eșecul. Această optică denotă nu doar un caracter extrem de toxic al Celui care le-a conceput, ci și o percepție găunoasă a specificului relațiilor de muncă și a regulilor manageriale în sine.
Silit să meargă „ca pe sârmă”, oricând cu riscul căderii într-o abatere disciplinară din te miri ce (risc aflat în creștere directă cu presiunile societății și criza de personal) sau cu riscul unui calificativ care îi taie veniturile, polițistul/jandarmul/pompierul alege calea exodului. Oamenii nu pleacă doar din cauza volumului de muncă, ci pentru că refuză să mai lucreze într-un sistem bazat pe frică și sărăcire programată.
Refuzul MAI de a furniza datele brute către SPR Diamantul nu este o problemă tehnică, ci una politică. Cifrele există (așa cum dovedește IGJR), dar realitatea pe care o descriu – un sistem din care profesioniștii fug sau ies la pensie cu prima ocazie, hărțuiți de circulare și cercetări disciplinare abuzive, în timp ce ministerul „digitalizează” concursuri pentru debutanți – este prea dură pentru a fi asumată oficial.
Vitalie Josanu