O notă a Direcției Generale de Protecție Internă clasificată la un nivel pe care nimeni din D.G.P.I. nu are dreptul să îl atribuie, proceduri ale I.G.P.R. „nesecrete”, dar ținute departe de polițiști, și zeci de cereri de declasificare rămase fără comisie: așa arată, din actele dosarului, secretizarea din cazul președintelui S.P.R. „Diamantul”, Vitalie Josanu.
Comisarul-șef Vitalie Josanu a fost destituit din Poliție la 19 februarie 2025, pentru două articole publicate pe site-ul sindicatului și pentru o emisiune televizată. Verificarea care a dus la destituire a pornit de la o notă a D.G.P.I. din 26 iunie 2024, pe care el nu a văzut-o niciodată. Am arătat într-un articol anterior de ce data acestei note contează pentru prescripție. Aici ne ocupăm de cealaltă față a aceleiași povești: secretul.
Curtea de Apel Iași a judecat pe 21 octombrie 2026 recursul în dosarul nr. 3868/99/2025/a2*. Cu două zile înainte de termen, I.G.P.R. a depus la dosar, în executarea unei încheieri a Curții din 9 septembrie, procedurile interne după care se fac cercetarea disciplinară și declasificarea. Citite alături de restul dosarului, ele arată cine a pus secretul în acest caz, cine avea datoria să îl ridice și cine nu a avut voie să vadă ce se afla în spatele lui.
La termen, Curtea a admis cererea lui Vitalie Josanu și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 15 lit. e) și art. 31 alin. (1) din Legea nr. 182/2002, precum și a art. 62⁸ din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Primele două texte definesc informațiile „secrete de serviciu” și lasă stabilirea lor în seama conducătorului fiecărei persoane juridice. Al treilea trimite la o hotărâre a Guvernului normele privind recompensele și răspunderea disciplinară a polițiștilor. Încheierea nu are cale de atac, iar pronunțarea pe recurs a fost amânată la 4 noiembrie 2026.
Un nivel de secret pe care nimeni din D.G.P.I. nu îl poate atribui
Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate împarte secretele de stat pe trei niveluri: „strict secret de importanță deosebită”, „strict secret” și „secret” (art. 18). Tot ea spune, limitativ, cine are dreptul să pună fiecare nivel (art. 19). Nivelul „strict secret” îl pot atribui numai demnitarii enumerați la lit. a), între care membrii Guvernului și directorii serviciilor naționale de informații, precum și „funcționarii cu rang de secretar de stat”. Un funcționar cu rang de director general poate atribui cel mult nivelul „secret”.
Nota D.G.P.I. nr. 001834860 din 26 iunie 2024 poartă tocmai nivelul „strict secret”. O arată chiar numărul ei, pentru că Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate cer ca numerele documentelor strict secrete să înceapă cu „două zerouri (00)” (art. 41 lit. b) din anexa la H.G. nr. 585/2002). D.G.P.I. a confirmat-o și în scris, în dosarul nr. 902/45/2025 al aceleiași Curți de Apel: nota este „clasificată Secret de Stat, nivelul Strict Secret”.
D.G.P.I. este condusă de un director general, numit de ministrul afacerilor interne și ajutat de un prim-adjunct și de un adjunct (art. 8 din O.U.G. nr. 76/2016). Nici această ordonanță, nici O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea Ministerului Afacerilor Interne nu le dau rang de secretar de stat. D.G.P.I. nu este nici serviciu național de informații: Legea nr. 51/1991 numește astfel S.R.I., S.I.E. și S.P.P., iar ministerele doar „își organizează structuri de informații” (art. 8 și 9). Așadar, cel mai înalt nivel pe care îl putea pune D.G.P.I. era „secret”, iar nivelul „strict secret” al notei a fost atribuit peste competența ei.
Iar D.G.P.I. nu este o structură oarecare. Potrivit legii, ea „asigură coordonarea și controlul activităților pentru protecția informațiilor clasificate naționale” în toate structurile Ministerului Afacerilor Interne (art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 76/2016). Instituția care veghează în tot ministerul la respectarea regulilor secretului, atât de preocupată de conspirativitate, pare mult mai puțin preocupată de respectarea legii: a pus pe propria notă un nivel de secret de stat pe care legea nu îi permite să îl atribuie.
Legea prevede și ce se întâmplă într-o asemenea situație. Potrivit Standardelor, informațiile „se declasifică” dacă nivelul „a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege” (art. 20 alin. (1) lit. c)). D.G.P.I. a citat ea însăși acest text în întâmpinarea din dosarul nr. 902/45/2025, pentru a susține că un document se declasifică doar în cazurile prevăzute expres de lege. Unul dintre aceste cazuri se potrivește chiar notei sale.
Conducerea D.G.P.I. putea urca cel mult până la nivelul „secret”; nota poartă nivelul de deasupra, iar autorizația lui Josanu stătea sub toate nivelurile secretului de stat.
Autorizația care nu îl lăsa să vadă
Când Vitalie Josanu a cerut, în septembrie 2024, declasificarea actelor din dosarul său, ofițerul care făcea cercetarea i-a răspuns că cererea nu e utilă cauzei, „întrucât dumneavoastră dețineți autorizație de acces la informații clasificate” (adresa I.P.J. Neamț nr. 484.748 din 15.10.2024). Cu o lună înainte, Structura de securitate a aceluiași inspectorat consemnase însă că autorizația lui era doar pentru nivelul „secret de serviciu” (adresa nr. 390576 din 10.09.2024). Cu ea putea citi, sub semnătură, actele clasificate „secret de serviciu”, cum era Nota-raport a Direcției Control Intern. Nota D.G.P.I., secret de stat, îi era însă inaccesibilă oricum, chiar dacă s-ar fi aflat în dosar. Iar ea nu s-a aflat niciodată acolo.
Un an mai târziu, argumentul s-a întors pe dos. Planul de verificare și Nota-raport au fost declasificate abia la 1 august 2025, după ce raporturile de serviciu ale lui Josanu încetaseră. I.P.J. Neamț a explicat de ce: actele trebuiau declasificate pentru că, „odată cu încetarea raporturilor de serviciu, acesta nu mai are acces la informații clasificate”, iar măsura a fost luată „pentru asigurarea accesului domnului Josanu Vitalie la actele cercetării în situația exercitării dreptului acestuia de a formula acțiune în contencios administrativ” (întâmpinarea nr. S/45383 din 26.09.2025). Cât timp actele i-ar fi folosit apărării, declasificarea nu a fost necesară. A devenit necesară abia după ce procedura disciplinară se încheiase.
Zeci de cereri de declasificare, nicio comisie
Josanu nu a fost singurul care a cerut ridicarea secretului de pe actele cercetării sale disciplinare. El a făcut-o de patru ori, între septembrie 2024 și februarie 2025. Între 11 și 19 decembrie 2024 i s-au alăturat, prin cereri individuale, cel puțin 39 de persoane, precum și S.P.R. „Diamantul” și Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor, care s-au adresat M.A.I., I.G.P.R., I.P.J. Neamț și Avocatului Poporului. Sindicatul Polițiștilor Europeni EUROPOL a contestat la rândul său clasificarea, scriindu-i inspectorului general al Poliției Române că documentele „nu conțin niciun înscris care să se încadreze în categoria informațiilor clasificate” (adresa nr. 4846 din 13.12.2024).
Procedura I.G.P.R. de declasificare, PS-IGPR-SS-16 din 20 septembrie 2022, spune ce trebuia să se întâmple. În 10 zile de la primirea cererii, conducătorul unității desemnează o comisie „constituită obligatoriu din cel puțin 3 membri”. Comisia evaluează, cu „argumente concrete”, dacă secretul se mai justifică, întocmește un proces-verbal asumat de membrii ei și, dacă menține secretul, îi trimite solicitantului un răspuns motivat. Procedura dă chiar un exemplu de informații care nu mai pot rămâne secrete: cele dintr-un plan de acțiune devin „perimate” atunci când acțiunea a avut loc, iar subiectul ei a apărut în presa scrisă sau la televizor. Planul de verificare din cazul Josanu privea tocmai două articole publice și o emisiune televizată.
Din actele dosarului nu rezultă nicio comisie. Prima cerere a lui Josanu a fost respinsă de ofițerul care făcea cercetarea, ca și cum ar fi fost o cerere de probe, iar alta a fost declarată fără „suport legal”. Cererile adresate I.G.P.R. au fost tratate ca simple petiții. Despre ceilalți solicitanți, I.P.J. Neamț a scris, în Raportul motivat nr. S/485.477 din 03.04.2025, că „nu se justifică interesul altor persoane” decât cele implicate în cercetare, deși procedura privește expres cererile primite „din partea persoanelor fizice/juridice” și nu le cere să justifice vreun interes. Prima comisie a apărut abia în august 2025, după destituire și după ce Josanu se adresase instanței.
Regulile pe care polițiștii nu le pot citi
Procedurile depuse la 19 octombrie poartă mențiunea „NESECRET”, dar nu sunt publice: sunt declarate „proprietatea” I.G.P.R., respectiv a Direcției Control Intern, și se folosesc doar cu aprobarea unui șef. Efectul se vede și în acest dosar. În fața instanței de fond, Josanu a invocat singura procedură de declasificare pe care o cunoștea, cea din 2009, și abia acum s-a aflat că fusese înlocuită încă din 2022. Despre felul în care aceste proceduri se abat de la legea care le cere vom scrie separat.
Ce înseamnă pentru toți polițiștii
Cazul Josanu adună într-un singur dosar trei probleme pe care le poate întâlni orice polițist cercetat disciplinar. Prima este o notă clasificată la un nivel pe care emitentul ei nu avea dreptul să îl atribuie. A doua sunt regulile „nesecrete” la care cel vizat nu are acces. A treia sunt cererile de declasificare care nu ajung la nicio comisie. Rezultatul a fost o destituire hotărâtă pe acte pe care polițistul nu le-a văzut, după reguli pe care nu le putea citi.
S.P.R. „Diamantul” cere publicarea procedurilor interne ale I.G.P.R. care privesc drepturile polițiștilor și cererile cetățenilor. Cere, de asemenea, ca fiecărui polițist cercetat să i se aducă la cunoștință materialul de sesizare, așa cum prevede chiar procedura I.G.P.R., iar cererile de declasificare să fie analizate de comisiile prevăzute de procedură, în termenele ei. Le cerem, în sfârșit, celor care au atribuit Notei D.G.P.I. nivelul „strict secret” să arate în temeiul cărei împuterniciri au făcut-o.
S.P.R. „Diamantul”