Un polițist a fost destituit în urma unei cercetări disciplinare declanșate pe baza unor documente secrete pe care nu le-a văzut niciodată. Unul dintre ele, o notă a Direcției Generale de Protecție Internă (D.G.P.I.) din 26 iunie 2024, poate decide dacă sancțiunea a fost aplicată la timp. Curtea de Apel Iași a cerut-o; Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.) răspunde că „nu gestionează” nota. Recursul se judecă pe 21 octombrie 2026.
Argumentele lui Vitalie Josanu împotriva destituirii sunt numeroase. Articolul de față se oprește la una singură: cercetarea a pornit de la o notă secretă a D.G.P.I., care a ținut loc de sesizare disciplinară.
O cercetare care a pornit de la un document secret
Vitalie Josanu, ofițer de poliție la Inspectoratul de Poliție Județean (I.P.J.) Neamț și, din 2022, președintele S.P.R. „Diamantul”, a fost cercetat disciplinar pentru două articole intitulate „Îndrumar electoral”, publicate pe sprd.ro la 24 martie și 14 aprilie 2024, și pentru participarea, la 2 aprilie 2024, la emisiunea „Radar TV” a postului Roman TV, intitulată „Dezastrul din MAI nu va fi salvat de majorarea salariului de grad”. Acuzația a fost exprimarea de opinii politice, interzisă polițiștilor de art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului. Procedura s-a încheiat cu destituirea lui, dispusă de șeful I.P.J. Neamț la 19 februarie 2025.
Articolele și emisiunea au fost publice de la început, pe site-ul sindicatului și la televizor. Totuși, timp de aproape trei luni nu le-a băgat nimeni în seamă: din actele dosarului nu rezultă nicio reacție a conducerii poliției. Situația s-a schimbat abia când a intrat în scenă D.G.P.I., la 26 iunie 2024, adică la 94 de zile după primul articol, la 85 de zile după emisiune și la 73 de zile după al doilea articol.
Lanțul de acte a început atunci, cu Nota de informare nr. 001834860 a D.G.P.I., structura de informații a Ministerului Afacerilor Interne. Nota e clasificată „strict secret”, nivel din clasa secretelor de stat.
(Nivelul de secretizare al notei D.G.P.I. ridică el însuși o problemă, pentru că nota privea activități publice: două articole și o emisiune de televiziune. D.G.P.I. a arătat în instanță că a clasificat-o „secret de stat, nivelul strict secret”. Potrivit art. 19 lit. b) din Legea nr. 182/2002, nivelul „strict secret” poate fi atribuit numai de persoanele enumerate la lit. a), printre care Președintele României, primul-ministru, membrii Guvernului și directorii serviciilor naționale de informații, precum și de funcționarii cu rang de secretar de stat. Funcționarii cu rang de director general pot atribui cel mult nivelul „secret” (lit. c), cel mai scăzut din clasa secretelor de stat: potrivit art. 15 lit. f) din aceeași lege, nivelurile sunt, în ordine descrescătoare, „strict secret de importanță deosebită”, „strict secret” și „secret”. D.G.P.I. e o structură din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, nu un serviciu național de informații, iar directorul său general, numit de ministru, nu are rang de secretar de stat (art. 8 din O.U.G. nr. 76/2016). În dosarul nr. 902/45/2025, în care Curtea de Apel Iași a respins cererea de declasificare ca prescrisă, iar recursul se judecă la Înalta Curte de Casație și Justiție pe 20 noiembrie 2026, Josanu a arătat, în răspunsul la întâmpinarea D.G.P.I. depus la Înalta Curte la 23 septembrie 2026 (pct. 20–21), că nimeni din D.G.P.I. nu avea competența să atribuie acest nivel. Tot acolo a arătat că D.G.P.I. nu pornește de la definiția legală: „strict secret” sunt informațiile a căror divulgare poate produce „daune grave securității naționale” (art. 15 lit. f) din Legea nr. 182/2002). D.G.P.I. pornește de la emitent: fiindcă activitatea ei e secret de stat, orice notă pe care o scrie ar fi secret de stat. Folosirea unor mijloace specifice pentru a culege informații publice nu transformă însă informațiile publice în secrete de stat. D.G.P.I. nu a arătat până acum cine a atribuit nivelul „strict secret” și în temeiul cărei împuterniciri.)
La 10 iulie 2024, la două săptămâni după nota D.G.P.I., Direcția Control Intern a I.G.P.R. a întocmit un plan de verificare, care pomenește doar că „la nivelul I.G.P.R. se dețin date” despre ofițer.
La 21 august 2024 a urmat o notă-raport, aprobată de inspectorul general al Poliției Române, care a trimis cazul spre cercetare la I.P.J. Neamț.
La Neamț a ajuns doar ultima verigă a acestui lanț. Două piese esențiale ale dosarului disciplinar au fost ținute departe de Josanu chiar de Direcția Control Intern. Direcția a trimis la Neamț doar nota-raport, iar planul de verificare l-a clasat la ea, cu aprobarea inspectorului general. Nici nota D.G.P.I. nu a plecat spre Neamț. I.P.J. Neamț a continuat cercetarea pe un dosar incomplet.
Așa cum am arătat și în articole anterioare, S.P.R. „Diamantul” consideră că trimiterea cercetării la Neamț a avut un efect calculat. Contestația împotriva sancțiunii urma să ajungă la I.G.P.R., ca organ ierarhic superior, adică tocmai la instituția care alesese ce acte pleacă și ce acte rămân. Așa s-a și întâmplat, după cum arătăm mai jos.
Josanu a cerut în repetate rânduri planul și nota D.G.P.I., inclusiv în fața Consiliului de disciplină din 5 februarie 2025. Consiliul de disciplină al I.P.J. Neamț era prezidat de comisarul-șef de poliție Barbosanu Marius Ciprian, adjunct al șefului inspectoratului, și îi avea ca membri pe comisarul-șef de poliție Cocea Cătălin Mihai, șeful Poliției Municipiului Roman, și pe comisarul-șef de poliție Dumitru Răzvan Adrian, șeful Serviciului Criminalistic; secretar era subcomisarul de poliție Andrei Irina-Georgeta.
Prin Încheierea nr. S/485460 din 17 februarie 2025, Consiliul a reținut că cele două documente „nu fac parte din categoria actelor cercetării, așa cum legiuitorul le-a stabilit în legislația specifică răspunderii disciplinare a polițistului”, pentru că „sunt emise de către alte structuri și sunt anterioare cercetării disciplinare”. Și a adăugat: „Consiliul de Disciplină a analizat oportunitatea administrării acestor documente, însă s-a apreciat ca nefiind concludente și utile, în contextul în care materialul de sesizare cuprinde concluziile verificărilor preliminare care au stat la baza declanșării cercetării prealabile”.
Data notei hotărăște dacă sancțiunea mai putea fi aplicată
Prescripția răspunderii disciplinare e termenul în care angajatorul poate sancționa o abatere; după ce trece, sancțiunea nu mai poate fi dată. Pentru polițiști, termenul e de 6 luni, prevăzut de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002. Problema e momentul de la care curge, pentru că textul s-a schimbat chiar în zilele în care a fost emisă nota.
Până la 27 iunie 2024, în forma dată de O.U.G. nr. 36/2020, termenul curgea de la data la care șeful competent „a luat cunoștință despre comiterea faptei”. Printre șefii competenți se numără și inspectorul general al Poliției Române. De la 28 iunie 2024, O.U.G. nr. 82/2024 a mutat momentul la emiterea actului prin care se declanșează cercetarea. Ordonanța nu cuprinde dispoziții tranzitorii pentru prescripția disciplinară, așa că se aplică regula din art. 6 alin. (4) din Codul civil: un termen început sub legea veche rămâne supus legii vechi.
Josanu susține că nota D.G.P.I. a fost înregistrată la I.G.P.R. și că inspectorul general a luat cunoștință de ea chiar la 26 iunie 2024, deci sub legea veche. Calculul e simplu: 26 iunie 2024 plus 6 luni înseamnă 26 decembrie 2024; adăugând cele 31 de zile de suspendare reținute chiar de Tribunalul Iași, se ajunge la 26 ianuarie 2025. Față de această dată, dispoziția de destituire a fost emisă cu 24 de zile mai târziu (19 februarie 2025), i-a fost comunicată după 43 de zile (10 martie 2025) și a devenit executorie după 81 de zile (17 aprilie 2025).
Tribunalul Iași a făcut să curgă termenul de la 30 august 2024, data dispoziției de declanșare a cercetării la Neamț, și a ajuns la 31 martie 2025. Diferența dintre cele două calcule depinde de o singură informație: data la care conducerea I.G.P.R. a primit nota și a pus rezoluție pe ea. Informația aceasta se află pe exemplarul primit de I.G.P.R. și în registrele sale, nicăieri altundeva.
Conținutul notei arată de unde a pornit acuzația
Pe lângă dată, contează și conținutul notei. Planul de verificare și nota-raport nu își indică sursa: spun doar că „se dețin date” și că ofițerul „a fost semnalat”. Fie Direcția Control Intern s-a sesizat din oficiu, caz în care ar trebui să existe un act de sesizare din oficiu, pe care nimeni nu l-a depus, fie a fost sesizată de altcineva. Nota D.G.P.I., emisă cu două săptămâni înaintea planului, este, potrivit lui Josanu, actul de sesizare: documentul prin care conducerea I.G.P.R. a aflat, în scris, despre faptele imputate.
De aici vine și problema dreptului la apărare. Art. 58³ alin. (3) din Legea nr. 360/2002 îi garantează polițistului cercetat dreptul „să cunoască în întregime actele cercetării”, fără excepție pentru actele clasificate. Chiar H.G. nr. 725/2015, invocată de Consiliul de disciplină, cere ca polițistului să-i fie prezentat „materialul de sesizare care stă la baza declanșării cercetării disciplinare” (art. 13 alin. (1)). Josanu a fost destituit fără să fi văzut documentul de la care a pornit totul.
Consiliul de disciplină a declarat cele două documente, fără să le vadă, „ca nefiind concludente și utile”, deși, potrivit propriei adrese din 6 februarie 2025, ele „nu au fost identificate la dosarul cauzei”. Dacă nu ești magician, cum poți ști, fără să le vezi, că două acte pe care se întemeiază cercetarea disciplinară nu sunt concludente și utile pentru ea? Contestația a ajuns, cum anticipam, la I.G.P.R. și a fost respinsă la 17 aprilie 2025 de inspectorul general, același care aprobase clasarea planului la Direcția Control Intern, cu motivarea că documentele „nu au fost înregistrate [în] evidențele” I.P.J. Neamț.
Curtea a cerut nota, I.G.P.R. spune că „nu o gestionează”
Nici Tribunalul Iași nu a avut documentele când a respins acțiunea, prin Sentința civilă nr. 532 din 9 iunie 2026, deși Legea contenciosului administrativ îi obligă pe pârâți să depună întreaga documentație care a stat la baza actului atacat. În recurs, Curtea de Apel Iași a dispus, la 9 septembrie 2026, ca registrul documentelor clasificate al dosarului să fie completat cu nota D.G.P.I., planul de verificare și nota-raport.
Răspunsurile au venit la 19 octombrie 2026. I.G.P.R. a depus planul și nota-raport, declasificate între timp, dar despre nota D.G.P.I. a scris că „nu gestionează” documentul, „motiv pentru care nu putem da curs solicitării instanței”. I.P.J. Neamț, printr-o adresă datată 9 octombrie, dar trimisă instanței abia la 19 octombrie, în aceeași zi cu I.G.P.R., a confirmat că planul și nota „nu au intrat niciodată în evidențele” sale și nu au făcut parte din dosarul de cercetare prealabilă.
Tot atunci, I.G.P.R. a depus și procedura după care lucrează Direcția Control Intern, PS-IGPR-DCI-05 nr. 99948 din 4 noiembrie 2020 („proprietate” a Direcției Control Intern, potrivit avertismentului de pe prima pagină: „Prezentul document este proprietatea Direcției Control Intern din cadrul I.G.P.R., folosirea completă sau parțială se face cu aprobarea directorului D.C.I.”). E un act intern, nepublicat nicăieri, pe care polițistul cercetat nu avea cum să-l cunoască. Tocmai această procedură îl obliga pe ofițerul care făcea cercetarea la Neamț să ceară „materialul de sesizare și celelalte documente de la structura care le are în gestiune/deținere” (pct. 5.2.2) și prevede că dosarul cercetării cuprinde „materialul de sesizare care a stat la baza declanșării cercetării prealabile și documentele anexate acestuia” (pct. 5.2.11). Regulile proprii ale I.G.P.R. cereau, așadar, exact documentele care au lipsit din dosar.
Procedura nu era necunoscută la Neamț. Cercetarea a făcut-o comisarul-șef de poliție Dăscălescu Oana-Maria, șefa Biroului Control Intern al I.P.J. Neamț din 2018, desemnată prin Dispoziția nr. 262365 din 30 august 2024. E de presupus că știe procedura ca pe Biblie, iar ea însăși o invocă: în întâmpinarea depusă la dosarul de fond la 1 octombrie 2025, afirmă că a efectuat cercetarea „cu respectarea tuturor dispozițiilor” Legii nr. 360/2002, ale H.G. nr. 725/2015 „și ale Procedurii de sistem a I.G.P.R. nr. 99948/04.11.2020 – cod PS-IGPR-DCI-05”. Tot acolo arată că „actul de sesizare care a stat la baza inițierii acestei proceduri a fost Nota-raport nr. S/606032/IAS/21.08.2024”, adică nota-raport care, prin propriul titlu, documenta planul de verificare rămas la București. Invocând procedura, și-a asumat și obligația pe care aceasta i-o impunea: să ceară întregul material de sesizare.
I.G.P.R. nu spune că nu a avut niciodată nota, nici că aceasta ar fi fost distrusă sau pierdută. La 13 noiembrie 2024, printr-o adresă semnată de inspectorul general, I.G.P.R. a cerut D.G.P.I. informații despre Josanu, „altele decât cele care au făcut obiectul notei de informare nr. 001834860/26.06.2024”. Instituția care afirmă acum că nu gestionează nota o cita, așadar, cu număr și dată în propria corespondență.
D.G.P.I. are și ea un exemplar, cel al emitentului, dar acela nu rezolvă problema. Pe el nu există numărul de intrare la I.G.P.R. și nici rezoluția inspectorului general cu data ei, tocmai informațiile de care depinde calculul prescripției.
Așa se face că unei curți de apel care judecă în complet de trei judecători, două instituții ale statului nu i-au înfățișat documentul pe care l-a cerut: I.P.J. Neamț spune că nu l-a avut niciodată, iar I.G.P.R. folosește o formulă evazivă.
În opinia noastră, explicația e una singură: I.G.P.R. ascunde nota ca să nu se vadă că răspunderea disciplinară a lui Josanu se prescrisese înainte de destituire. Exemplarul primit de I.G.P.R. ar arăta data la care inspectorul general a luat cunoștință de notă. Această dată ar dovedi că termenul se împlinise la 26 ianuarie 2025, înainte ca destituirea să fie dispusă, comunicată și să devină executorie. De aceea sfidează I.G.P.R. Curtea de Apel.
Ce se cere la termenul din 21 octombrie
Prin notele scrise pregătite pentru termen, Josanu cere Curții să-i pună din nou în vedere I.G.P.R. să depună exemplarul primit al notei, cu mențiunile de înregistrare și cu rezoluția inspectorului general, sub sancțiunea amenzii judiciare prevăzute de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Dacă I.G.P.R. nu se conformează, cere aplicarea art. 295 din Codul de procedură civilă. Potrivit acestuia, când o parte despre care s-a dovedit că deține un înscris nu îl prezintă la ordinul instanței, instanța poate socoti dovedite afirmațiile celeilalte părți despre conținutul lui. Afirmațiile lui Josanu sunt precise: nota are conținutul unui act de sesizare disciplinară, a fost înregistrată la I.G.P.R. la 26 iunie 2024 și poartă rezoluția inspectorului general din aceeași zi.
Cererea se sprijină și pe o regulă generală a litigiilor de muncă, aplicabilă și raportului de serviciu al polițistului: sarcina probei revine angajatorului (art. 272 din Codul muncii). Instituția care a sancționat e cea care trebuie să arate că a respectat termenul, iar documentul din care ar rezulta acest lucru se află la ea.
Pe 21 octombrie, Curtea de Apel Iași va decide ce face cu proba pe care a socotit-o necesară și pe care I.G.P.R. nu a adus-o. S.P.R. „Diamantul” va reveni cu soluția.
Documentele
- Adresa I.P.J. Neamț nr. 25588 din 9 octombrie 2026 către Curtea de Apel Iași, în care inspectoratul arată că planul de verificare și nota D.G.P.I. „nu au intrat niciodată în evidențele” sale (PDF, 1 pagină).
- Adresa I.G.P.R. nr. 2034462/C-BI din 19 octombrie 2026 către Curtea de Apel Iași, în care I.G.P.R. afirmă că „nu gestionează” nota (PDF, 1 pagină).
- Procedura de sistem PS-IGPR-DCI-05 nr. 99948 din 4 noiembrie 2020 privind modul de efectuare a cercetării prealabile a polițiștilor, depusă de I.G.P.R. la Curtea de Apel Iași la 19 octombrie 2026, în regim nesecret (PDF, 49 de pagini).
Pe toate trei am acoperit doar semnăturile olografe; numele, funcțiile semnatarilor și ștampilele au rămas.
S.P.R. „Diamantul”