Ministerul Afacerilor Interne (MAI) reprezintă, prin însăși natura atribuțiilor sale, unul dintre pilonii fundamentali ai securității naționale, ai apărării ordinii de drept și ai siguranței cetățeanului. Funcționarea optimă și echilibrată a acestei instituții mamut depinde în mod direct și proporțional de competența, integritatea, rigoarea tehnică și experiența profesională a aparatului său de conducere. Cu toate acestea, o analiză exhaustivă a documentelor administrative, a deciziilor de numire, a actelor de studii și a parcursurilor profesionale ale unor actori-cheie din structura centrală a MAI relevă un fenomen profund și cronic de degradare instituțională. Acest fenomen nu poate fi numit altfel decât „impostură administrativă” – o stare de fapt patologică în care funcțiile de înaltă demnitate și decizie publică sunt ocupate de persoane ale căror competențe formale, experiență anterioară și pregătire tehnică sunt într-o asimetrie severă cu cerințele și complexitatea postului.
Concluziile noastre se bazează pe analiza curriculum vitae-urilor (CV), a prevederilor legale din Codul Administrativ, a adreselor instituționale oficiale și a documentărilor din spațiul public sau obținute în cadrul proceselor judiciare pe care le avem. Avem în vedere trei studii de caz simptomatice și definitorii pentru aparatul central al MAI: Ioana Dorobanțu (Secretar General Adjunct), Silviu Nicu Macovei (Secretar de Stat) și Angelica Fădor (Secretar de Stat).
Observarea situației concrete demonstrează modul în care excepțiile legislative au devenit regulă. Cazul Dorobanțu ilustrează o împuternicire perpetuată timp de 8 ani, contrar rațiunii prevederilor legale, fundamentată pe o lipsă de experiență și pregătire profesională prealabilă care să susțină o asemenea excepție de la lege. Cazul Macovei expune anatomia unui „implant politic” pur, un absolvent de filosofie ajuns să gestioneze politici de securitate națională, în timp ce profilul Angelicăi Fădor dezvăluie tragedia unui sistem care promovează o fostă învățătoare de gimnaziu (clasele V-VIII), posesoarea unui CV atât de subțirel profesional încât, în mod firesc, un intelectual la vârsta ei ar plesni de rușine dacă ar fi pus în situația de a asuma o responsabilitate publică de o asemenea magnitudine fără fundamentul necesar.
Cadrul normativ și vulnerabilitățile sistemice ale Codului Administrativ
Pentru a înțelege dimensiunea fenomenului de acaparare a funcțiilor publice și de menținere artificială a unor persoane în funcții de decizie, este imperativă disecarea cadrului legal care permite – sau cel puțin tolerează prin interpretări abuzive – perpetuarea acestor stări de fapt. Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul Administrativ stabilește regimul general al funcțiilor publice și al demnităților, definind regulile de acces, exercitare și încetare a acestora.
Regimul înalților funcționari publici și promovarea prin concurs
Conform imperativelor legale ale statului român, funcțiile de secretar general și secretar general adjunct dintr-un minister fac parte din categoria înalților funcționari publici. Rolul acestora, definit teoretic și doctrinar în normele administrative, este de a asigura stabilitatea funcționării ministerului, continuitatea conducerii și realizarea legăturilor funcționale între structuri, indiferent de schimbările politice de la nivelul miniștrilor.
Accesul în această categorie de elită a administrației se realizează, conform prevederilor imperative ale legii, exclusiv prin concurs sau examen, pe criterii stricte de profesionalism, competență și experiență îndelungată în specialitatea studiilor. Legiuitorul a prevăzut aceste filtre tocmai pentru a proteja aparatul tehnic al statului de ingerințele politice și de politizarea excesivă a deciziilor administrative. Totuși, Codul Administrativ prevede și mecanisme de flexibilitate pentru situațiile de criză, vacanță temporară sau tranziție instituțională, mecanisme reglementate de articolele 394, 509 și 510.
Articolele 509 și 510: de la soluție de avarie la instrument de control politic
Articolul 509 din Codul Administrativ reglementează exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice de conducere sau din categoria înalților funcționari publici. Această măsură a fost concepută ca fiind una strict de excepție, o soluție de avarie dispusă doar până la ocuparea postului prin concurs, pentru a nu bloca activitatea instituției.
Conform mecanismului legal detaliat în Articolul 510, exercitarea temporară se dispune pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic, cu posibilitatea unei prelungiri excepționale pentru încă 6 luni, sub rezerva notificării prealabile a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP). Intenția legiuitorului este clară: nicio funcție publică de conducere nu ar trebui să fie ocupată prin delegare sau împuternicire mai mult de un an, timp considerat suficient pentru organizarea unui concurs transparent.
Cu toate acestea, realitatea administrativă din cadrul MAI arată că aceste termene sunt eludate sistematic prin emiterea unor noi decizii de împuternicire exact la expirarea celor vechi, creându-se astfel un „interimat permanent”. Acest mecanism produce efecte nocive asupra integrității instituționale. Un înalt funcționar public titularizat prin concurs beneficiază de stabilitate pe post, ceea ce îi conferă independența necesară pentru a refuza ordine politice nelegale sau inoportune, acționând ca un garant al legalității. În contrast absolut, un funcționar „împuternicit” din șase în șase luni depinde exclusiv de bunăvoința factorului politic (ministru, prim-ministru) pentru prelungirea mandatului, ceea ce generează o stare de obediență totală, compromițând însăși rațiunea de a exista a corpului funcționarilor publici.
Cazul Ioana Dorobanțu – un interimat perpetuu și nejustificat
Parcursul profesional și administrativ al Ioanei Dorobanțu reprezintă exemplul perfect și cel mai grav de disonanță între spiritul legii și practica guvernamentală. Cazul său ilustrează eludarea conceptului de meritocrație și utilizarea împuternicirilor temporare ca instrument de fidelizare și control al aparatului tehnic al MAI.
Traiectoria profesională: de la referent de evidență la vârful MAI
O privire atentă asupra curriculum vitae-ului oficial demonstrează o ascensiune care ridică serioase semne de întrebare cu privire la proporționalitatea dintre experiența acumulată și funcția exercitată la nivel înalt.
Dincolo de diplomele obținute, experiența sa operațională a debutat la baza sistemului. Între anii 1990 și 1999, a activat ca referent (personal contractual) în cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (DGPMB), la Secția 14 (Poliția Sector 4), având atribuții modeste în sfera evidenței populației și a secretariatului. Ulterior obținerii licenței în drept la Universitatea privată „Titu Maiorescu” (diplomă emisă în 1997 de Universitatea București) – a se citi ”la colțul blocului” -, a devenit ofițer de cercetări penale (1999-2002), consilier juridic (2002-2005) și apoi Șef Serviciu Juridic la DGPMB (2005-2011).
Saltul cu adevărat nefiresc și disproporționat a avut loc în anul 2012: de la nivelul unei structuri de poliție locale direct în funcția de Director adjunct la Direcția Generală Juridică (DGJ) din cadrul aparatului central al MAI reprezintă o mutare extraordinară, lipsită de o justificare prin realizări profesionale de excepție. Trecerea de la coordonarea activităților juridice ale poliției capitalei la elaborarea de acte normative, avizări complexe de securitate națională și puncte de vedere la nivel guvernamental s-a făcut brusc, susținută prin ordine interne.
Problematica legală a împuternicirii timp de 8 ani
Aspectul care definește impostura administrativă în acest caz nu este neapărat traseul de la baza sistemului, ci ocuparea de facto a uneia dintre cele mai înalte funcții publice din România – Secretar General Adjunct al MAI – timp de aproximativ 8 ani (96 de luni) exclusiv prin împuterniciri temporare. Iar faptul că din poziția de împuternicit pe funcție primește dreptul de semnătură al ministrului afacerilor interne reprezintă un act de sfidare a ordinii de drept.
Documentația oficială depusă de Secretariatul General al Guvernului la Curtea de Apel Iași (dosar nr. 896/45/2025) ilustrează ritmicitatea cu care aceste acte sunt emise, ignorând complet limita prevăzută de Codul Administrativ. Numai pentru perioada recentă, au fost identificate decizii succesive semnate de prim-miniștri diferiți:
- Decizia nr. 24 din 14.01.2025, semnată de Prim-ministrul Ion-Marcel Ciolacu, prin care se dispune exercitarea cu caracter temporar a funcției pentru o perioadă de 6 luni. Ținem să observăm aici o decizie dată în baza unei solicitări extrem de seci, semnată chiar de Predoiu: ”cu data de.. inceteaza, cu data de… propun numirea”, fără nici o fundamentare în spate!
- Decizia nr. 363 din 11.07.2025, semnată de Prim-ministrul Ilie-Gavril Bolojan, având exact același obiect, prelungind artificial un statut teoretic „temporar”. De data aceasta (deranjați de dezvăluirile publice ale SPR Diamantul sau pentru că semnează Macovei în locul lui Predoiu), solicitarea trage câteva liniuțe cea ar vrea să justifice alegerea candidatului și să înlocuiască acel exercițiu imperios al fundamentării juridice și faptice. Pus în fața unei vădite imposturi, Bolojan nu strâmbă din nas și aprobă, marcând o dovadă crasă de ipocrizie, cu certitudinea că măgăreața nu va ieși la suprafață.
Această practică de eludare permanentă a concursului sfidează articolul 61 și dispozițiile conexe din Codul Administrativ. În mod clar, fără a ne raporta la o eminență profesională incontestabilă – scoasă din anonimat grație dezvăluirilor SPR Diamantul -, avem dovada unei mențineri în funcție bazată pe proptele politice solide. Situația este exacerbată de faptul că persoana în cauză nu are în spate o experiență profesională de management strategic la nivel înalt sau o pregătire academică de o anvergură care să justifice o asemenea „excepție” de la lege întinsă pe aproape un deceniu. Doamna Dorobanțu își face dosarul profesional cu o certificare B1 de cunoaștere a limbii germane, cu un proces verbal de cunoaștere a calculatorului sau niște cursuri bifate la Universitatea Populară a Armatei (!), nu fac decât să consolideze proba imposturii grosolane.
Cumulul de funcții și conflictele de Interese
Menținerea Ioanei Dorobanțu în această funcție ridică probleme juridice fundamentale privind statutul funcționarilor publici. Funcția de secretar general adjunct al ministerului este, prin excelență, o funcție publică civilă. Ioana Dorobanțu este, însă, ofițer de poliție (funcționar public cu statut special). La o primă vedere, împuternicirea continuă a unui cadru purtător de uniformă pe o funcție civilă de înaltă demnitate reprezintă nu doar o anomalie juridică, ci și o militarizare mascată a aparatului civil de stat. Altminteri, asistăm la o fațetă ascunsă a fraudei: nu mai surprinde pe nimeni practica aranjării concursurilor, mai ales la MAI, unde se pare că avem o culme în materie. Prin urmare, în toți acești 8 ani, Dorobanțu putea fi titularizată, fără probleme. Numai că, fiind o funcție civilă, Dorobanțu pierdea avansările în grad dar și condițiile speciale de muncă specifice polițiștilor din operativ! (domnul Bolojan, se aude?). Aici se pitește întreaga filosofie a fraudei, în lăcomia sa, Dorobanțu s-a vrut cu porcul gras în bătătură dar și cu slănina în pod… dovedind chiar că se poate, inclusiv sub nasul casapului de privilegii, Ilie Bolojan!
Mai mult, arhitectura puterii concentrate în mâinile unui singur om împuternicit creează o confuzie ierarhică fără precedent. Din postura de Secretar General Adjunct (la care se adaugă și delegarea atribuțiilor de Secretar General plin și, parțial, a unor puteri ale ministrului), aceasta are în subordine directă Direcția Generală Juridică (DGJ) a MAI. Paradoxul administrativ rezidă în faptul că, pe hârtie, Ioana Dorobanțu este titulară pe postul de Director adjunct în cadrul DGJ. Așadar, prin jocul împuternicirilor, ea a ajuns să fie „șefa șefului direcției generale juridice care, pe hârtie, este șeful ei”. Această buclă ierarhică distruge orice mecanism de control și echilibru intern.
Pe planul resurselor umane și financiare, efectele sunt cuantificabile și vizează direct drepturile angajaților. Din această poziție, Dorobanțu a oferit protecție totală conducerii Direcției Generale Financiare (DGF) a MAI. Această complicitate administrativă a dus la aplicarea unor calcule defectuoase ale drepturilor salariale și la refuzul eliminării unor articole contrare legii din ordinele interne (ex. OMAI S/7/2018), prejudiciind direct mii de polițiști prin privarea lor de sporuri (precum sporul de antenă pe durata concediului). Aceste aspecte au culminat cu deschiderea unor acțiuni în contencios administrativ de către Sindicatul Diamantul pentru anularea actelor de împuternicire.
| Analiza anomaliei administrative | Cazul Ioana Dorobanțu |
| Statut profesional real | Ofițer de poliție (Funcționar cu statut special) |
| Funcție ocupată temporar | Secretar General Adjunct MAI (Funcție publică civilă) |
| Durata împuternicirii | Aprox. 8 ani (2017 – prezent) |
| Bază legală eludată | Art. 509, 510 Cod Administrativ (limita temporară ignorată) |
| Conflict ierarhic | Controlează ca Secretar General Direcția unde este titulară ca adjunct |
Complicitatea instituțională – opacitatea ca scut pentru impostură
Menținerea unor astfel de anomalii în sistem nu ar fi posibilă fără o complicitate activă a instituțiilor abilitate să vegheze asupra legalității funcției publice. Atunci când societatea civilă și sindicatele cer explicații și acces la documentele care stau la baza acestor împuterniciri nesfârșite, instituțiile statului creează un front comun bazat pe interpretarea abuzivă a legislației privind protecția datelor.
Un exemplu flagrant de blocare a transparenței este atitudinea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici (ANFP). Răspunzând unei solicitări formulate în baza Legii nr. 544/2001 , ANFP a confirmat sec faptul că a „constatat îndeplinirea condițiilor de exercitare” pentru funcția Ioanei Dorobanțu, făcând trimitere la art. 509 alin. (3) din O.U.G. nr. 57/2019. Cu toate acestea, când a fost somată să prezinte documentația care justifică această constatare – în condițiile în care legea limitează prelungirile – ANFP a refuzat categoric. Instituția, prin semnătura președintelui Vasile-Felix Cozma, a invocat faptul că documentațiile sunt „interinstituționale” și cuprind „date cu caracter personal”, folosind Regulamentul (UE) 679/2016 (GDPR) și art. 12 din Legea 544/2001 ca pretext pentru secretizare.
Același tipar exact de răspuns a fost preluat și asumat de Ministerul Afacerilor Interne. Într-o adresă oficială (nr. 1752215/04.02.2026), MAI argumentează că documentele ce stau la baza deciziei Prim-ministrului sunt „documente interne” care vizează modificarea raporturilor de serviciu și, prin urmare, sunt exceptate de la liberul acces la informații publice.
Această abordare transformă prevederile GDPR și excepțiile din Legea 544 dintr-un scut pentru protejarea intimității cetățenilor, într-un zid de opacitate menit să ascundă lipsa de fundamentare legală a actelor administrative. Refuzul de a transparentiza modul în care se fac derogările de la regula concursului confirmă suspiciunile de impostură și politizare, arătând o coordonare interinstituțională pentru a proteja interesele celor „plantați” la vârful administrației.
Cazul Silviu Nicu Macovei – Filosofia politizării și captura eșalonului superior
Cazul lui Silviu Nicu Macovei, numit în funcția de Secretar de Stat la Ministerul Afacerilor Interne în martie 2025, exemplifică perfect conceptul de „implant politic” într-o structură tehnică. Analiza profilului său profesional și academic scoate în evidență o inadecvare totală între formarea sa de bază și exigențele domeniului securității și ordinii publice.
Unul dintre cele mai stridente aspecte legate de profilul lui Silviu Macovei este opacitatea intenționată a parcursului său academic. Conform surselor și analizei detaliate, Silviu Macovei este absolvent al Facultății de Filosofie (licență obținută la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași). Pregătirea în filosofie este, indiscutabil, una valoroasă în mediul academic, umanist sau analitic, dar relevanța sa pentru coordonarea politicilor de securitate internă, combaterea criminalității sau gestionarea situațiilor de urgență din cadrul MAI este absolut nulă. Ne zice și de o Facultate de Drept, dar nu ne spune și Universitatea, ceea ce ne îndreptățește să credem că și el a frecventat o particulară de la colț de bloc… până la proba contrarie.
Oricum ar fi, studiile de drept nu se reflectă în variante compatibile cu domeniul MAI, lăudându-se cu prestații de consilier juridic la societăți de instalații electrice… Parcursul politic îl determină să aplice și la câteva programe de master, cu țintă, și unde altundeva decât acolo unde se înghesuie cam toată fauna politică: Colegiul Național de Apărare!
Acest curs la Colegiul Național de Apărare reprezintă un tipar clasic în politica românească: indivizi fără nicio pregătire de securitate urmează un curs de scurtă durată pentru a-și „spăla” CV-ul și a-și crea o aură de falsă legitimitate în fața comisiilor de specialitate.
Experiența profesională: de la patiserie la Securitate Națională
Privind experiența sa anterioară numirii în funcții politice, prăpastia dintre competență și funcție devine și mai evidentă. Experiența sa în sectorul privat este complet defazată față de rigorile MAI:
- Mai 2013 – Iunie 2014: A ocupat postul de Jurist/Consilier juridic la SC PROD PAN ARINA SRL, o societate cu activitate în domeniul „comerț, morărit și panificație”. Atribuțiile sale constau în redactarea de contracte, organizarea de resurse umane și activități specifice unei patiserii/firme de morărit.
- Iunie 2014 – Decembrie 2016: A fost Director General la SC Romansk Invest SRL, domeniu de activitate definit ca „închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare”.
În paralel, a acumulat experiență în atragerea de fonduri europene la Primăria Municipiului Iași (2010-2013) și a activat ca formator în cadrul unor proiecte POSDRU. Nicio zi din experiența sa pre-politică nu are tangență cu arhitectura sistemului de apărare, poliție, gestionarea frontierelor sau situațiile de criză.
Propulsarea politică: consilier, deputat și securitatea la comandă
Ascensiunea lui Silviu Macovei în MAI nu are la bază profesionalismul, ci recompensa politică și obediența de partid. Traseul său este eminamente politic, legat de structurile locale și centrale ale Partidului Social Democrat (PSD):
- Iunie 2012 – Decembrie 2016: Consilier Județean în Iași .
- Decembrie 2016 – Decembrie 2024: Ales pentru două mandate consecutive de Deputat în Parlamentul României.
Ca deputat, i-au fost alocate locuri în comisii cheie, precum Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională și Comisia comună pentru exercitarea controlului parlamentar asupra SRI. Numirea unui absolvent de filosofie, cu experiență în panificație și imobiliare, în comisia de control a celui mai important serviciu de informații al țării reprezintă o dovadă a capturii politice a statului. Ulterior, această prezență formală în comisii a fost folosită ca justificare pentru saltul la MAI în martie 2025. Este o circularitate vicioasă: partidul te numește într-o comisie de securitate fără să ai competențe, iar apoi anii petrecuți în acea comisie devin „experiența” care te recomandă pentru a conduce un minister de forță. Practic, polivalența competențelor sale în comisiile parlamentare l-ar putea propulsa și în scaunul de Ministru al Culturii, având în vedere actul de prezență marcat în comisia UNESCO (aș fi curios dacă a citit vreodată legislația în domeniu) ori chiar la externe, câtă vreme și-a asigurat poziția de excursionist de lux prin cramele de la Cricova…
| Criteriu Analizat | Silviu Nicu Macovei |
| Educație de bază | Absolvent de Drept (nu ne zice Universitatea) apoi Filosofie |
| Educație postuniversitară | Master Management Politic, Curs de scurtă durată Apărare |
| Experiență pre-politică | Jurist panificație, Director agenție imobiliară |
| Vector de ascensiune | Implant politic PSD (Consilier, Deputat, membru în diverse comisii parlamentare – profil variat) |
| Funcție actuală MAI | Secretar de Stat (din martie 2025) |
Cazul Angelica Fădor – de la catedra de gimnaziu, la vârful Securității Naționale
Completând tabloul dezolant al eșalonului superior din MAI, analiza profilului Angelicăi Fădor ilustrează perfect fenomenul „CV-ului subțirel” – o ascensiune administrativă în care responsabilitățile de cel mai înalt nivel decizional al statului român sunt încredințate unor persoane a căror experiență de bază s-a derulat exclusiv în micro-structuri rurale, fără nicio conexiune sau expertiză în domeniul complex al administrației de securitate publică.
Sursa imagine: Facebook
Angelica Fădor a fost numită Secretar de stat în MAI la data de 12 martie 2025, primind responsabilități majore privind relațiile cu prefecturile din întreaga țară.
Fundamentul academic: între instituții private și formare regională
Pe pagina MAI, Angelica Fădor își prezintă asumat parcursul educațional. Aceasta a obținut o diplomă de licență la Facultatea de Drept a Universității „Dimitrie Cantemir” (constanta particularelor obscure nu se dezminte nici în acest caz!) și o diplomă de master în „Management și administrație europeană” la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Doamna nu ne dezvăluie și cronologia anilor de studii și nu este chiar întâmplător: până la intrarea în vigoare a Legii 1/2011 a învățământului, învățătorii de clase primare puteau profesa doar cu diplomă postliceală. De aceea, nevoia bruscă a școlarizării academice ar trebui să coincidă cu aspirațiile politice ale distinsei. Odată cu cumpărarea licenței, masterul devine deja floare la ureche…
Deși documentele sunt valide din punct de vedere normativ, acest fundament academic nu o poziționează în eșalonul superior de expertiză tehnică, administrativă sau juridică a țării, capabil să înțeleagă, să reformeze sau să conducă politici naționale într-un minister caracterizat prin complexitate extremă și rigoare procedurilor speciale.
Experiența profesională: sindromul învățătoarei cu CV subțirel
Cariera profesională a Angelicăi Fădor a început și s-a cimentat exclusiv la nivelul comunei Iacobeni, o localitate rurală din județul Suceava, având o populație de sub 2000 de locuitori. Traseul său cronologic, extras din documentele oficiale, indică următoarele borne:
- Septembrie 1998 – Februarie 2001: Profesor/Învățătoare la un Grup Școlar cu clasele I-VIII din comuna Iacobeni.
- Martie 2001 – Iunie 2008: Funcționar de execuție de bază în cadrul Primăriei Iacobeni, inițial ca referent, apoi ca inspector.
- Iunie 2008 – Decembrie 2016: Primar al comunei Iacobeni.
Privind retrospectiv, experiența de a preda copiilor de clasele V-VIII și de a administra o comună foarte mică reprezintă o experiență de viață și profesională respectabilă la acel nivel. Problema structurală majoră apare atunci când această experiență este folosită ca bază pentru a propulsa persoana respectivă direct la vârful Ministerului Afacerilor Interne. Așa cum s-a subliniat în critica adusă acestor numiri, lipsa unei anverguri naționale sau a oricărui contact cu sistemele de apărare, ordine publică sau gestiunea crizelor majore creează un sentiment de consternare în rândul elitelor și profesioniștilor. Un intelectual autentic, pus în fața unei astfel de asimetrii între pregătire și responsabilitate, ar refuza, realizând ridicolul situației. Însă, mecanismul politic nu cunoaște rușinea intelectuală.
Vehiculul ascensiunii: politica de Partid
Ascensiunea de la Primăria Iacobeni la Palatul Victoria s-a realizat strict prin structurile și mecanismele Partidului Național Liberal (PNL), unde Fădor a activat inclusiv ca lider interimar al organizației județene Suceava. Propulsată politic, a deținut mandate de deputat în Parlamentul României între 2016 și 2024, activând în Comisia pentru administrație publică, ajungând chiar să o conducă.
La expirarea mandatelor de parlamentar la finalul anului 2024, sistemul a preluat-o temporar. Între 21 decembrie 2024 și 11 martie 2025, a revenit pentru un scurt intermezzo ca inspector la Primăria Iacobeni, doar pentru ca pe 12 martie 2025 să fie „extrasă” și recompensată politic cu funcția de Secretar de Stat în MAI. Numirea ei nu s-a făcut pentru capacitatea sa de a elabora strategii de securitate, ci pentru loialitatea arătată filialei de partid, demonstrând încă o dată că MAI a devenit un depozit de sinecuri pentru clasa politică aflată la guvernare.
Efectele de ordin terțiar: Statul eșuat în uniformă și prejudicierea personalului
Aceste anomalii la nivelul resurselor umane nu rămân doar probleme de principiu sau dezbateri teoretice pe marginea legii. Consecințele politizării agresive, ale menținerii stărilor de interimat nelegal și ale promovării non-valorilor se răsfrâng direct și brutal asupra eficienței structurilor de siguranță publică, generând multiple efecte negative în lanț.
A. Destructurarea memoriei instituționale și a autorității ierarhice Când o persoană precum Ioana Dorobanțu, promovată brusc și menținută prin delegări perpetue forțând limita legii (și bunul simț juridic), ajunge să conducă direcții vitale ale MAI, autoritatea reală a structurilor este anulată. După cum am arătat, din cauza cumulului absurd de funcții, ea este propriul ei șef ierarhic superior. O structură în care cel care verifică legalitatea este subordonat celui care execută, iar ambele roluri sunt deținute de o persoană menținută în funcție prin voința strictă a politicului, este o structură profund coruptibilă. Această anomalie încurajează un comportament de tip feudal în interiorul instituțiilor publice, unde loialitatea față de „protectorul” politic primează în fața legii.
B. Impactul direct asupra bugetului și drepturilor salariale ale personalului Un management slab, impostor și dependent politic nu acționează ca un scut pentru minister sau pentru polițiști, ci ca un executant al voinței politice de tăiere a costurilor. Aceste complicități la vârful MAI duc la abuzuri financiare împotriva angajaților printr-o protecție totală oferită de Dorobanțu conducerii Direcției Generale Financiare, protecție care permite aplicarea și menținerea unor reglementări interne abuzive.
Un exemplu oferit este OMAI S/7/2018, prin care polițiștii sunt văduviți de anumite drepturi salariale cuvenite, cum ar fi plata contravalorii „sporului de antenă” pe durata concediului. Funcționarii împuterniciți ilegal refuză modificarea acestor acte tocmai pentru a face pe plac politicienilor care caută tăieri bugetare pe seama aparatului tehnic. Impostura administrativă generează astfel prejudicii financiare directe, conducând la exodul masiv al personalului calificat, demotivare și o reacție în lanț de pensionări premature care lasă statul fără experiență.
C. Capturarea statului (State Capture) și degringolada Siguranței Publice
Numirea unor demnitari cu profile academice opace și experiențe complet irelevante, precum Silviu Macovei sau Angelica Fădor, nu este un accident sau o eroare de resurse umane. Este o trăsătură de design a partidelor politice aflate la guvernare. Prin plantarea unor indivizi complet dependenți de structura de partid, a căror greutate profesională proprie este zero și care nu se pot opune argumentat nicio decizie venită „de sus”, partidele își asigură controlul total, discreționar și nestingherit asupra fondurilor, resurselor umane, achizițiilor și deciziilor MAI. Acești actori nu gestionează ministerul; ei gestionează exclusiv interesele de partid în interiorul ministerului. În aceste condiții, siguranța publică devine un efect secundar neglijabil al unor lupte politice pentru resurse.
dr. Vitalie Josanu
