Decizia civilă nr. 1222 din 27 martie 2026, Curtea de Apel București – Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, dosar nr. 29912/3/2024, definitivă
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a obținut o nouă hotărâre definitivă în materia liberului acces la informațiile de interes public, într-un litigiu purtat în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj și Inspectoratul de Poliție Județean Brăila.
Obiectul cererii era simplu și, tocmai de aceea, revelator pentru modul în care structurile Ministerului Afacerilor Interne înțeleg transparența: sindicatul a solicitat celor două inspectorate să comunice la ce dată s-a propus către I.G.P.R. declasificarea Regulamentului de organizare și funcționare al unității, la ce dată s-a declasificat efectiv ROF-ul, numărul dispoziției I.G.P.R. de aprobare a declasificării, o copie de pe această dispoziție și o copie de pe ROF prin publicare pe pagina de internet a unității. Inspectoratele au refuzat.
Ce a decis Curtea
Curtea de Apel București a pronunțat o soluție pe trei paliere:
- a anulat ca nemotivat recursul declarat de I.P.J. Brăila, admițând excepția nulității invocată din oficiu — motivele invocate de inspectorat nu aveau nicio legătură cu soluția și considerentele instanței de fond, fiind puse în discuție aspecte străine cauzei;
- a respins ca nefondat recursul I.P.J. Sălaj;
- a admis recursul sindicatului, a casat în parte sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Rămâne astfel definitivă obligarea I.P.J. Sălaj să comunice data la care a propus declasificarea regulamentului și să publice regulamentul declasificat pe pagina de internet.
Argumentul central: contradictorialitatea nu are excepții pentru probele produse de catre judecator
Cel mai important aspect al deciziei — și motivul pentru care ea depășește cu mult granițele acestui dosar — privește modul în care prima instanță a stabilit situația de fapt.
Tribunalul a respins capătul de cerere privind I.P.J. Brăila întemeindu-se pe o verificare pe care judecătorul a efectuat-o el însuși pe pagina de internet a inspectoratului, în urma căreia a constatat că „se află regulamentul pe pagina de internet a Inspectoratului de Poliție al Județului Brăila”. Mai mult, a adăugat că „nu există niciun indiciu care este partea din Regulament declasificată, astfel ca nu poate decât să considere ca partea care a fost publicată este singura parte declasificată”.
Această verificare nu a fost anunțată părților, nu a fost consemnată în niciun act oficial, iar rezultatul ei nu a fost pus în discuția contradictorie a părților.
Curtea de Apel a reținut că, omițând să pună în discuția părților necesitatea efectuării unei astfel de verificări și, ulterior, să supună dezbaterii rezultatele verificării, tribunalul a nesocotit dispozițiile art. 14 alin. (4), (5) și (6) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului inclusiv de către instanță din oficiu, iar instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive, explicații sau mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.
Curtea a mai constatat că nici la dosar nu se află rezultatele verificării efectuate de tribunal, astfel încât părțile au fost private de dreptul de a dezbate conținutul publicat pe site-ul inspectoratului.
Concluzia: încălcarea acestui principiu fundamental al procesului civil a produs sindicatului o vătămare care nu poate fi remediată în faza recursului, având în vedere că această cale de atac este limitată la analiza legalității hotărârii atacate, fără posibilitatea tranșării aspectelor de fapt asupra cărora urmează a fi aplicate dispozițiile legale. În vederea respectării dreptului părților la două grade de jurisdicție în materia contenciosului administrativ, recunoscut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, singura soluție posibilă este casarea cu trimitere spre rejudecare.
Cu alte cuvinte: judecătorul nu este un cercetător care se documentează în secret și apoi comunică părților solutia. Ceea ce află instanța din propria inițiativă intră în proces pe aceeași ușă ca orice altă probă — prin dezbatere contradictorie. Altfel, partea află abia din hotărâre pe ce s-a pierdut, iar recursul nu mai poate repara nimic.
Celelalte statuări utile
Decizia mai conține trei repere care vor cântări în litigiile viitoare pe Legea nr. 544/2001:
Uzul intern nu scoate un document din sfera interesului public. Inspectoratele au susținut că nota-raport cu propunerea de declasificare este un document de uz intern, destinat unei categorii restrânse de angajați, utilizat de personal specializat. Curtea a respins frontal argumentul: împrejurarea că un document este de uz intern nu îl exceptează de la categoria informațiilor de interes public, categorie care nu este influențată de sfera destinatarilor informației. Atât regulamentul — partea declasificată —, cât și nota-raport rezultă din activitățile instituției publice și îndeplinesc cerințele art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001.
Excepțiile de la art. 12 se probează, nu se invocă generic. Curtea a reținut că, deși art. 12 din Legea nr. 544/2001 reglementează o serie de situații de excepție, inspectoratul nu a menționat care dintre aceste situații ar fi aplicabilă în cazul său. Sarcina de a arăta concret temeiul derogării aparține autorității care o invocă.
Secțiunea „Cadru Legal” de pe site nu ține loc de comunicare a ROF-ului. Trimiterea inspectoratului la faptul că atribuțiile sale se regăsesc publicate pe pagina de internet a fost considerată nerelevantă: cererea sindicatului nu a vizat comunicarea unor informații privitoare la atribuțiile instituției, ci comunicarea Regulamentului de organizare și funcționare.
Dosarul se întoarce la Tribunalul București pentru rejudecarea capătului de cerere privind obligarea I.P.J. Brăila la comunicarea ROF-ului prin publicare pe site-ul instituției — de această dată cu dezbatere contradictorie asupra a ceea ce este, în realitate, publicat acolo.
SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA „DIAMANTUL”