O singură acțiune colectivă pe drepturi salariale se sparge în nouă dosare, trimise la nouă tribunale din toată țara. Numai din 33 de acțiuni ale sindicatului, cele pe care le-am numărat, au rezultat 115 dosare noi, iar lista crește. Fiecare bucată se judecă de la zero, de alt judecător, iar pentru câțiva polițiști ajung să se pronunțe mai multe hotărâri decât ar fi primit toată acțiunea la un loc. Sunt efectele unei reguli introduse în 2018 în Legea contenciosului administrativ, verificate dosar cu dosar pe portal.just.ro.
Ce spune textul, pe înțelesul tuturor
Din august 2018, art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că reclamantul persoană fizică „se adresează exclusiv instanței de la domiciliul” său. Alineatul (4) adaugă că regula se respectă și atunci când acțiunea o introduce altcineva în numele lui, „indiferent de calitatea acestuia din proces”, adică inclusiv sindicatul.
Pe românește: nouă polițiști de la aceeași direcție din Capitală au același drept salarial neplătit, același angajator, același ordin al ministrului și aceleași rubrici pe fluturaș. Dacă cer în instanță recalcularea, fiecare trebuie judecat de tribunalul din județul trecut ca domiciliu în cartea de identitate. Nu contează că toți lucrează în București, că salariile le sunt calculate și plătite din București și că statele de plată, ordinele și fluturașii, adică toate probele, se află tot acolo. Aceeași cerere, cu aceleași acte, ajunge la atâtea tribunale câte județe de domiciliu au reclamanții.
Despre originea textului și despre costurile lui am scris în articolul din 17 octombrie, „Cancerul ascuns din Legea contenciosului”. Aici ne uităm la ce produce, concret, în dosare.
Un dosar, nouă tribunale, cinci curți de apel
La 1 septembrie 2025, S.P.R. „Diamantul” a introdus la Tribunalul București, pentru 28 de polițiști care lucrează în București, o singură acțiune împotriva a doi pârâți cu sediul în București. Obiectul era includerea sporului pentru condiții grele de muncă în drepturile cuvenite pe durata concediului de odihnă. Dosarul a primit numărul 30052/3/2025.
La termenul din 3 noiembrie 2026, adică la 14 luni de la introducerea acțiunii, instanța a disjuns cererile celor 17 polițiști care nu au domiciliul în București, a format opt dosare noi și le-a trimis la opt tribunale: Buzău, Argeș, Ilfov, Teleorman, Gorj, Dolj, Olt și Caraș-Severin. Din aceeași cerere de chemare în judecată au rezultat nouă dosare, pe rolul a nouă tribunale, cu recursuri la cinci curți de apel: București, Craiova, Pitești, Ploiești și Timișoara.
Pentru cei 17 polițiști, cele 14 luni nu au adus niciun pas spre judecata pe fond. Cauza lor reîncepe de la zero, la opt instanțe diferite.
Dosarele se înmulțesc în toată țara
Cazul 30052 nu este o excepție. În dosarul nr. 4184/3/2026 al Tribunalului București, privind majorarea de 12,5% pentru polițiștii din structurile centrale, instanța a disjuns la 30 septembrie 2026 cererile reclamanților după județul de domiciliu. Din o singură acțiune au rezultat unsprezece dosare: cel inițial și câte unul pentru polițiștii din Ilfov, Argeș, Vrancea, Gorj, Dolj, Ialomița, Galați, Constanța, Teleorman și Buzău.
Uneori, aceiași oameni sunt despărțiți de două ori. În dosarul nr. 1204/99/2026 al Tribunalului Iași, despre care am scris și în octombrie, instanța a format pe 11 iunie 2026 cinci dosare noi pentru șase membri și le-a trimis la Neamț, Botoșani, Vaslui, Suceava și București. Pe 8 octombrie a format încă șase dosare, pentru aceiași șase membri, trimise la aceleași cinci tribunale. Polițistul trimis la București are primul termen abia pe 9 martie 2027, la un an de la introducerea acțiunii.
Același fenomen se vede și de la celălalt capăt, la tribunalul care primește dosarele. La Tribunalul Brăila au ajuns, prin declinare, cereri desprinse din acțiuni colective introduse la alte trei tribunale: Brașov, Tulcea și Galați. Cazul Tulcea arată ce înseamnă asta în timp. În dosarul nr. 1008/88/2024, Tribunalul Tulcea a trimis pe 8 aprilie 2025 cererea unui polițist la Tribunalul Brăila și pe ale altor doi la Tribunalul Galați. Colegii lor rămași la Tulcea au câștigat definitiv pe 8 octombrie 2026, la Curtea de Apel Constanța. Polițistul trimis la Brăila a câștigat la fond pe 22 iunie 2026, iar recursul lui se judecă la altă curte de apel, la Galați. Cei doi trimiși la Galați au termen abia pe 26 martie 2027, la aproape doi ani de la declinare, și nu au încă nicio hotărâre pe fond. Din Galați, în toamna lui 2026, au mai sosit la Brăila alte două dosare desprinse din acțiunile nr. 1995/121/2024 și nr. 1466/121/2025, fiecare cu aproape o sută de reclamanți. Iar chiar la Tribunalul Brăila, într-o acțiune colectivă cu aproape 90 de reclamanți împotriva IPJ Brăila (dosarul nr. 1714/113/2026), instanța a pus în discuție disjungerea și urmează să se pronunțe pe 18 noiembrie 2026.
Până la 17 octombrie 2026, din 33 de dosare colective ale S.P.R. „Diamantul” au rezultat, prin disjungere pe criteriul domiciliului, 115 dosare noi pe rolul a 35 de tribunale. Dosarul 30052 a mai adăugat opt, deci 123 de dosare noi numai din acțiunile unui singur sindicat. Precizăm că acestea nu sunt toate dosarele colective ale S.P.R. „Diamantul” sparte în acest fel, ci doar o parte dintre ele. Am prezentat doar câteva exemple, pentru că numărarea tuturor ar fi fost o muncă prea mare pentru un articol.
Aici este efectul asupra încărcăturii judecătorilor. Un dosar desprins nu este o fișă mutată dintr-un sertar în altul. La tribunalul de destinație, el se înregistrează, se repartizează, se citează părțile, se așteaptă întâmpinarea, se administrează probele, se judecă și se redactează o hotărâre motivată, apoi urmează recursul la curtea de apel. Aceeași cerere, aceleași acte și aceeași întrebare de drept sunt studiate de la început de fiecare judecător la care ajung. Cele 123 de dosare noi înseamnă 123 de judecăți pe fond în plus, plus recursurile lor, pentru întrebări pe care o singură instanță le-ar fi lămurit într-un singur dosar.
Legea din 2018 trebuia, potrivit expunerii de motive, să „echilibreze volumul de activitate intre sectiile instantelor si intre instante”. În acțiunile colective pe drepturi salariale, volumul nu se echilibrează. Se înmulțește.
Mai multe hotărâri decât reclamanți
Cât costă în muncă judiciară o singură acțiune spartă se vede cel mai bine acolo unde fragmentele au apucat să fie judecate.
Brașov, dosarul nr. 4524/62/2024. S.P.R. „Diamantul” a introdus o singură acțiune, pentru membrii săi, împotriva Ministerului Afacerilor Interne, a I.G.P.R. și a IPJ Brașov, pentru sporul de condiții grele din concediu. La 21 ianuarie 2025, Tribunalul Brașov a disjuns cererile polițiștilor cu domiciliul în alte județe, iar la 28 ianuarie, la cererea ministerului, le-a trimis la opt tribunale: Vrancea, Buzău, Galați, Brăila, Prahova, Timiș, Constanța și Argeș. Tribunalul Timiș s-a declarat și el necompetent, iar conflictul a ajuns la Înalta Curte de Casație și Justiție. Cererea a fost judecată pe fond abia pe 22 octombrie 2026, tot la Brașov, după ce trecuse prin trei instanțe.
Numai pentru cei opt polițiști desprinși s-au pronunțat până acum cel puțin 16 hotărâri, fără cea a Înaltei Curți: opt declinări la Brașov, o declinare la Timiș, șase sentințe la șase tribunale și o decizie de recurs la Curtea de Apel Galați. Alte două dosare, la Galați și Constanța, așteaptă încă judecata. Dosarul inițial, rămas la Brașov, nu a fost judecat deloc: a fost suspendat, repus pe rol, apoi suspendat din nou și are termen pe 9 februarie 2027. Fragmentele trimise în țară au sentințe, dosarul din care provin nu are.
Bihor, dosarul nr. 544/111/2024. Aceeași pretenție, o singură acțiune, doi pârâți: IPJ Bihor și I.G.P.R. La 4 decembrie 2024, Tribunalul Bihor a trimis cererile a cinci polițiști la tribunalele de domiciliu, Maramureș, Mureș, Bacău, Mehedinți și Sălaj, iar dosarul inițial l-a suspendat. Pentru acești cinci oameni s-au pronunțat până acum 16 hotărâri, la nouă instanțe: cinci declinări la Bihor, șapte sentințe pe fond la tribunalele Maramureș, Mureș, Bacău, Mehedinți și Sălaj și patru decizii de recurs ale curților de apel din Târgu Mureș, Bacău și Craiova. Două dintre cereri au fost judecate de două ori la fond, după casare, iar alte recursuri sunt încă pe rol. Tribunalul Bihor, care a păstrat dosarul inițial, l-a judecat abia pe 30 iulie 2026, când toate cele cinci fragmente aveau deja sentințe.
București, dosarul nr. 18874/3/2024, împotriva Inspectoratului General pentru Imigrări, cu aceeași pretenție. Cererea unui singur polițist a fost disjunsă și trimisă la Tribunalul Argeș, iar din acel moment aceeași cerere a mers pe două drumuri separate, la două tribunale și la două curți de apel. Polițistul trimis la Argeș a obținut o hotărâre definitivă pe 17 iunie 2025, la Curtea de Apel Pitești. Colegii lui rămași la București, care pierduseră la fond, au obținut același drept abia pe 20 octombrie 2026, la Curtea de Apel București. Expunerea de motive a legii din 2018 promitea să evite „mai multe hotarari diferite pronuntate cu privire la acelasi obiect”. În acest dosar, spargerea acțiunii a produs exact asta, timp de 16 luni.
Sindicatul, despărțit de propriul membru
În dosarul nr. 238/119/2026 al Tribunalului Covasna, S.P.R. „Diamantul” a acționat atât în nume propriu, cât și pentru o membră a sa. Pe 21 mai 2026, instanța i-a cerut sindicatului să arate care este pretenția lui proprie. Pe 4 iunie a despărțit cererea sindicatului de cea a membrei, a format un dosar nou și l-a trimis la Tribunalul București, instanța de la sediul sindicatului, unde are termen în februarie 2027. Membra a rămas la Covasna.
Rezultatul e un paradox procedural. Despărțit de membrul său, sindicatul rămâne într-un dosar în care pare fără obiect și fără interes propriu, deci expus respingerii. În dosarul membrului, nu mai este parte în nume propriu și nu își mai poate recupera cheltuielile de judecată.
Pentru activitatea procesuală a sindicatului, fiecare dosar desprins înseamnă încă o înregistrare de urmărit, încă o citație, încă o întâmpinare la care trebuie răspuns, încă un termen, încă o hotărâre de verificat și, de cele mai multe ori, încă un recurs, la altă instanță din altă parte a țării.
Gândiți-vă la un dosar cu 50 de salariați reclamanți. Sindicatul angajează un avocat și plătește onorariul în considerarea unui singur dosar colectiv. La primul termen, 30 dintre reclamanți sunt declinați în toate colțurile țării. Avocatul rămâne să presteze doar în dosarul original, pentru care a fost angajat și plătit. Nu i se poate pretinde ca, semnând pe un dosar, să lucreze în 30 de dosare născute artificial peste noapte și aruncate în toată țara. Pentru fiecare dintre ele, sindicatul trebuie să asigure și să plătească din nou apărarea, la altă instanță, în alt oraș.
Uniunea Națională a Barourilor din România recomandă un onorariu minim de 3.550 de lei pentru fiecare fază a unei acțiuni în contencios administrativ. O acțiune colectivă spartă în nouă dosare înseamnă, numai la fond, 31.950 de lei în loc de 3.550. Cu peste 4.600 de membri și cu cotizația ca singură sursă de bani, sindicatul nu mai poate apăra la fel toți membrii aceleiași acțiuni. Ajunge să-i apere diferit, după tribunalul la care i-a trimis domiciliul.
Curtea Constituțională a judecat o ipoteză
Textele au mai fost contestate la Curtea Constituțională, inclusiv de un sindicat. Prin Deciziile nr. 284/2022 și nr. 233/2025, ambele la cererea Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, Curtea a respins excepțiile. A reținut că accesul membrilor de sindicat la justiție „nu este îngrădit” și că textele „nu interferează sub niciun aspect” cu dreptul de asociere.
Numai că, în acele cauze, fragmentarea a fost discutată ca posibilitate. Autorii excepției susțineau că sindicatele „vor trebui să promoveze mai multe acțiuni […], acțiuni care pot să se finalizeze cu soluții diferite”. Curtea a răspuns în abstract. Mai mult, criticile nu au fost raportate nici la art. 21 din Constituție, care garantează judecarea cauzelor într-un termen rezonabil, nici la art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. În Decizia nr. 233/2025, Curtea a păstrat soluția pentru că „nu au intervenit elemente noi”.
Elementele noi există acum și sunt cele de mai sus: acțiuni colective sparte în zeci de dosare la zeci de tribunale, mai multe hotărâri decât reclamanți și cereri care trec prin trei instanțe până la prima judecată pe fond. Cum toți cei care ar putea fi implicați par inerți și indiferenți, S.P.R. „Diamantul” face ce poate. Ridică, în toate dosarele colective introduse în acest an, excepția de neconstituționalitate a art. 10 și o motivează cu demonstrația matematică a efectului vătămător: câte dosare au rezultat din câte acțiuni, la câte instanțe, cu câte hotărâri și în cât timp.
Cine a scris cuvântul „exclusiv”
Amendamentele care au produs toate acestea au un autor. În Raportul Comisiei juridice, de disciplină și imunități a Camerei Deputaților nr. 4c-11/287 din 18 iunie 2018, privind propunerea legislativă PL-x 76/2018, două amendamente poartă aceeași mențiune: „Autor: Senator PSD Robert Cazanciuc”. Amendamentul nr. 11 introduce cuvântul „exclusiv” în art. 10 alin. (3), iar amendamentul nr. 12 adaugă alin. (4) (Anexa 1 a raportului, pozițiile 16 și 17). În coloana „Motivare”, la ambele, nu scrie nimic.
Robert-Marius Cazanciuc nu este un necunoscut în materie. A fost procuror din 1996, ministru al Justiției între 2013 și 2015, în guvernele conduse de Victor Ponta, iar din 2016 este senator PSD, acum la al treilea mandat. Mai mult, se numără printre inițiatorii propunerii legislative pe care a amendat-o. Forma pe care o semnase el însuși păstra dreptul reclamantului de a alege instanța de la sediul pârâtului. Printr-un amendament fără nicio motivare, același parlamentar a șters dreptul pe care îl propusese. Textul a intrat așa în Legea nr. 212/2018, în vigoare din 2 august 2018.
În 2026, numele lui apare și printre inițiatorii proiectului B563/2026, cel care întărește exclusivitatea avocaților asupra redactării actelor cu caracter juridic.
De ce nu cere nimeni revenirea la forma inițială
Pentru că cei care ar putea s-o schimbe sunt mulțumiți. Alineatul (4) a fost introdus, potrivit chiar unei sentințe a Tribunalului București din 2018, „la propunerea instanțelor din municipiul București”, ca să evite „supraaglomerarea” acestora; am redat pasajul în articolul din 17 octombrie. Pentru avocați, fiecare dosar-clonă înseamnă noi clienți, noi onorarii. Recent, avocații au promovat un proiect de modificare a legii avocaturii, înregistrat la Senat sub nr. B563/2026, care urmărește doar securizarea propriei profesii, prin întărirea exclusivității asupra redactării actelor cu caracter juridic; am scris despre el pe 18 octombrie. În statisticile de încărcare a instanțelor, fiecare clonă este încă un dosar, deși întrebarea de drept este aceeași, iar după prima hotărâre motivarea poate fi reluată în celelalte. Procedura însă se ia de la capăt de fiecare dată, cu înregistrare, citări, termene și recurs, iar timpul trece pentru fiecare reclamant în parte. Bunul mers al justiției și nevoile celui care se judecă interesează prea puțin. Judecătorii nu au făcut grevă pentru desființarea art. 10, care le aducea supraîncărcarea cu dosare, ci au făcut grevă pentru protejarea sistemului de pensionare: la sfârșitul lunii august 2025, instanțele din toată țara și-au suspendat activitatea și au judecat doar cauzele urgente, în semn de protest față de proiectul de reformă a pensiilor magistraților. Singurii care suferă sunt salariații reclamanți și sindicatele lor.
Ce s-ar fi putut face altfel
Soluția nu cere vreo invenție. Forma inițială a art. 10 alin. (3), în vigoare din 2004 până în 2018, permitea reclamantului să se adreseze fie instanței de la domiciliul său, fie celei de la sediul pârâtului. Dacă alegea sediul pârâtului, excepția de necompetență nu mai putea fi invocată. Chiar propunerea legislativă din care a rezultat legea din 2018 păstra această opțiune. Cuvântul „exclusiv” a apărut abia prin amendamentul senatorului Cazanciuc, la care rubrica „Motivare” a rămas goală.
Pentru dosarele colective pe drepturi salariale ale polițiștilor, întoarcerea la formula inițiatorilor ar însemna un singur dosar, la instanța de lângă angajator și acte, judecat o singură dată, cu un singur răspuns pentru toți. Este exact ce promitea legea din 2018 și exact ce a făcut ea imposibil.
S.P.R. „Diamantul”