Pe 14 octombrie 2026, zece parlamentari au depus la Senat un proiect care extinde activitățile rezervate avocaților, obligă părțile să apeleze la avocat pentru contractele scrise și dă Uniunii barourilor o procedură rapidă împotriva serviciilor online. Am citit proiectul B563/2026 așa cum a fost depus și l-am comparat cu legea în vigoare și cu regulile din Germania, Franța, Italia și Olanda. Concluzia noastră e că proiectul merge mult mai departe decât oricare dintre aceste țări, iar una dintre schimbările despre care se vorbește cel mai puțin îi privește direct pe sindicate și pe membrii lor.
Ce este proiectul și unde se află
Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 privind profesia de avocat, precum și pentru completarea Codului civil, a fost înregistrată la Senat pe 14 octombrie 2026, sub numărul B563/2026. Pe fișa oficială a proiectului apar zece inițiatori: nouă senatori, de la PSD, PNL, USR, AUR și PACE, și o deputată PSD. Senatul e prima cameră sesizată, iar avizul Consiliului Legislativ nu a fost încă dat.
Adresa de înaintare semnată în numele inițiatorilor cere expres dezbaterea „în procedura de urgență”, iar fișa Senatului consemnează că această procedură a fost solicitată de inițiator. Ea nu a fost însă aprobată deocamdată. Deputatul USR Alexandru Dimitriu, el însuși avocat, a scris pe 18 octombrie că a refuzat să semneze proiectul și că partidul său a hotărât să nu-l susțină. Pe fișa proiectului de la Senat, numele senatoarei USR Elena-Simona Spătaru figura totuși încă printre inițiatori la data scrierii acestui articol.
Proiectul are două părți. Prima rescrie art. 3 din Legea nr. 51/1995, care enumeră activitățile avocatului, definește consultanța juridică, creează o procedură rapidă prin care Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) poate cere în instanță închiderea serviciilor online și extinde infracțiunea de folosire fără drept a titlului de avocat. A doua parte adaugă în Codul civil obligația ca anumite contracte să fie redactate de avocat. Textele analizate mai jos sunt cele din forma inițiatorului și din expunerea de motive, publicate pe site-ul Senatului.
Cine a scris proiectul
Proiectul nu ascunde de unde vine. Într-un comunicat reprodus de Lumea Justiției pe 16 octombrie 2026, președintele UNBR, Traian Briciu, spune că proiectul „dă expresie legislativă rezoluțiilor Congresului Avocaților 2026”. Soluțiile legislative le atribuie grupului de lucru pentru legislația profesiei din cadrul UNBR. Primul semnatar, senatorul Cătălin-Daniel Fenechiu, este vicepreședinte al UNBR.
Dintre cei zece inițiatori, șapte sunt sau au fost avocați. Șase o declară în CV-urile publicate pe site-urile Senatului și Camerei Deputaților, fie pentru prezent, fie pentru anii dinaintea mandatului: Fenechiu, Constantin-Ciprian Iacob, Cristian-Augustin Niculescu-Țâgârlaș, Nicolae Vlahu, Elena-Simona Spătaru și Adriana-Diana Tușa. Al șaptelea, Titus Corlățean, nu menționează avocatura în CV-ul de pe site-ul Senatului, dar figurează în Tabloul Baroului București ca avocat definitiv colaborator al unei societăți de avocați. Trei dintre inițiatori au funcții în structurile profesiei. Niculescu-Țâgârlaș e membru al Consiliului UNBR și vicepreședinte al consiliului de administrație al Casei de Asigurări a Avocaților, iar Iacob conduce filiala Dâmbovița a aceleiași case. Alți doi inițiatori au studii juridice fără să fi practicat avocatura, potrivit CV-urilor: Robert Cazanciuc, fost procuror, și Ion-Cristinel Rujan, fost consilier juridic. Biografia celui de-al zecelea inițiator nu e completată pe site-ul Senatului.
| Partid | Inițiator | Calitate | Ce declară în CV-ul oficial |
|---|---|---|---|
| PSD | Robert-Marius Cazanciuc (fost procuror) | senator | fost procuror, fost ministru al Justiției |
| PSD | Titus Corlățean (avocat) | senator | doctor în drept, fost diplomat și ministru al Justiției; avocat definitiv în Baroul București (tabloul baroului) |
| PSD | Ion-Cristinel Rujan (fost consilier juridic) | senator | fost consilier juridic, conferențiar universitar |
| PSD | Adriana-Diana Tușa (avocat) | deputat | avocat, Baroul București, 2002–2013 |
| PNL | Cătălin-Daniel Fenechiu (avocat) | senator | avocat din 1996, asociat la o societate de avocați; vicepreședinte UNBR |
| PNL | Cristian-Augustin Niculescu-Țâgârlaș (avocat) | senator | avocat în Baroul Maramureș din 2002; membru al Consiliului UNBR |
| AUR | Constantin-Ciprian Iacob (avocat) | senator | avocat în Baroul Dâmbovița din 2006; președintele filialei Dâmbovița a Casei de Asigurări a Avocaților |
| AUR | Nicolae Vlahu (avocat) | senator | avocat, coordonator al unei societăți de avocați din 2021 |
| USR | Elena-Simona Spătaru (avocat) | senator | avocat titular de cabinet, 2004–2020 |
| PACE | Nadia-Cosmina Cerva | senator | biografie necompletată pe site-ul Senatului |
Sursa: fișele senatorilor de pe senat.ro (tabul „Biografie”) și CV-ul deputatei de pe cdep.ro.
Inițiatorii ocupă și pozițiile din Senat prin care trece un asemenea proiect. Potrivit fișelor de pe senat.ro, opt dintre cei nouă senatori care l-au semnat sunt membri ai Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunități și validări, comisia care analizează de regulă legile din domeniul justiției. Președintele ei e Ion-Cristinel Rujan, iar vicepreședinta, Elena-Simona Spătaru, ambii printre inițiatori. Nadia-Cosmina Cerva conduce Comisia pentru constituționalitate, iar Nicolae Vlahu conduce Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții, adică tocmai comisia la care cetățenii și sindicatele se pot plânge de abuzuri.
O profesie are dreptul să-și propună legi, iar parlamentarii avocați au dreptul să le susțină. Cititorul trebuie să știe totuși că proiectul care extinde activitățile rezervate avocaților a fost redactat de organizația avocaților și semnat în majoritate de avocați.
Ce schimbă proiectul
Contractele scrise trec pe la avocat
Cea mai largă schimbare e în Codul civil. Proiectul introduce un nou alineat la art. 1241: „Atunci când legea cere, pentru validitatea sau pentru dovedirea contractului, forma scrisă sub semnătură privată, înscrisul constatator se întocmește de avocat, dacă legea nu prevede altfel.” Regula se aplică și modificărilor de contract, adică actelor adiționale (noul art. 1243 alin. 2). Forma scrisă cerută „pentru dovedire”, numită de juriști ad probationem, apare foarte des în legislație, așa că sfera e largă. Codul muncii, de exemplu, cere forma scrisă pentru contractul individual de muncă fără să spună cine îl redactează.
Un contract redactat de altcineva rămâne totuși valabil. Proiectul prevede expres că nerespectarea obligației nu atrage nulitatea, dacă legea nu o cere anume (noul art. 1242 alin. 3). Riscul cade, așadar, pe cel care redactează. Proiectul trece redactarea acestor contracte în lista activităților avocatului (art. 3 alin. 1 lit. c), iar art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, care e deja în vigoare, spune că exercitarea fără drept a oricărei activități specifice profesiei de avocat e infracțiune. Pedeapsa vine din art. 348 din Codul penal: închisoare de la 3 luni la un an sau amendă. Obligația nu privește orice contract, ci pe cele pentru care o lege cere forma scrisă, însă acestea sunt mult mai multe decât ar părea.
Fostul judecător Adrian Toni Neacșu, într-o analiză publicată pe 18 octombrie, merge mai departe. El observă că art. 309 din Codul de procedură civilă cere înscrisul pentru dovada oricărui act juridic cu o valoare de peste 250 de lei. Din această cauză, regula ar putea prinde contractele de muncă, actele constitutive ale firmelor, cesiunile de părți sociale, garanțiile, creditele și contractele comerciale obișnuite, cu actele lor adiționale. Neacșu subliniază și că proiectul nu modifică nici art. 25, nici art. 348 din Codul penal. Fiecare literă nouă din art. 3 intră automat în conținutul infracțiunii, iar expunerea de motive nu spune nimic despre acest efect. Cei expuși ar fi, în exemplele lui, contabilul care redactează actul adițional al unui client, agentul imobiliar care întocmește antecontractul, firma de resurse umane și societatea de recuperare a creanțelor, adică profesioniști care lucrează la vedere și au asigurare de răspundere.
Consultanța juridică, „indiferent de tehnologie”
Consultanța juridică este rezervată avocaților și azi, prin art. 3 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 51/1995. Noul art. 3^1 o definește pentru prima dată: un serviciu personalizat, care dă o opinie sau un sfat pe o situație juridică concretă. Informațiile generale despre drept, cercetarea, publicațiile și instrumentele standardizate, cum sunt modelele de contract, sunt excluse expres. Alineatul (3) adaugă însă că o activitate se califică drept consultanță „indiferent de mijlocul sau tehnologia utilizată”. Expunerea de motive numește explicit platformele LegalTech și sistemele de inteligență artificială și leagă definiția de art. 348 din Codul penal și de mecanismele europene de eliminare a conținutului ilegal.
Proiectul nu interzice inteligența artificială. Un răspuns personalizat, dat de o platformă pe situația concretă a cuiva, intră totuși în definiție, iar granița dintre „informare” și „analiza unei situații concrete” ajunge să o traseze, în practică, cine are dreptul să dea în judecată platforma.
O procedură rapidă împotriva serviciilor online
Noul art. 25^1 permite UNBR să ceară instanței încetarea încălcării și un ordin adresat furnizorilor de servicii online, pe temeiul art. 9 și 10 din Regulamentul european privind serviciile digitale (DSA). Primul termen de judecată se fixează în cel mult 5 zile, hotărârea e executorie, iar apelul se face în 5 zile. Decizia aparține unei instanțe, temeiul e încălcarea legii, iar ordinul DSA vizează conținuturi anume, nu site-ul în întregime. Termenele sunt însă atât de scurte încât un serviciu vizat are foarte puțin timp să se apere.
Titlul de avocat și „contextul”
Art. 59 alin. (6) pedepsește deja cu închisoare de la 6 luni la 3 ani folosirea fără drept a denumirilor „Barou”, „U.N.B.R.” sau a robei. Proiectul adaugă cuvântul „avocat” și un alineat nou, care pedepsește la fel orice denumire ce, „prin modul de prezentare ori prin contextul în care” e folosită, induce publicul în eroare cu privire la calitatea de avocat. Fapta se reține și pe domenii de internet, site-uri, rețele sociale sau aplicații. Textul pedepsește, așadar, pretinderea calității de avocat. Pentru simpla folosire a cuvântului „avocat”, alineatul (6) nu cere însă inducerea în eroare, așa că o aplicație numită „Avocatul AI” ar putea intra sub incidența lui.
Lista activităților rezervate se lungește
Proiectul trece în lista activităților avocatului redactarea și depunerea actelor de înființare, modificare și încetare a persoanelor juridice (lit. k2), arbitrajul (k3), recuperarea creanțelor (k4), plățile de tip escrow (g1) și funcția de executor testamentar (g3). Ce face din această listă un monopol e regula care o însoțește, discutată în secțiunea următoare.
Schimbarea despre care nu se vorbește
Azi, art. 3 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 spune că activitățile avocatului „se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel”. Orice lege care dă o competență altcuiva funcționează, așadar, ca excepție. Proiectul înlocuiește formula cu aceasta: activitățile „se exercită numai de avocat, cu excepția celor care sunt stabilite în mod expres prin lege și în competența altor profesii juridice”.
Diferența e de două cuvinte, dar schimbă regula. Excepția rămâne doar pentru profesiile juridice: notari, executori judecătorești, consilieri juridici. Contabilii, băncile, firmele de recuperare a creanțelor, arbitrii care nu sunt avocați și executorii testamentari aleși de testator nu sunt profesii juridice. Citită literal, noua regulă îi scoate din excepție și îi lasă sub incidența art. 25 și a art. 348 din Codul penal. Expunerea de motive spune că lista activităților „trebuie interpretată cu respectarea competențelor speciale” ale altor profesii, însă o expunere de motive nu este lege, iar textul de lege nu repetă această garanție.
Aici apar și sindicatele. Art. 28 din Legea nr. 367/2022 a dialogului social le dă dreptul să apere drepturile membrilor în fața instanțelor și a autorităților, „prin apărători proprii sau aleși”, și să formuleze acțiuni în numele lor. Un sindicat nu e o profesie juridică. Nici juristul sindicatului nu e acoperit prin propria lege: Legea nr. 514/2003 îi permite consilierului juridic să consilieze și să reprezinte doar instituția sau persoana juridică la care e angajat (art. 1 și 4), nu membrii individuali ai acesteia. Sindicatul se va putea apăra invocând că legea specială are prioritate față de cea generală. Faptul că o organizație de salariați ar trebui să se apere în instanță ca să poată face ce face de decenii arată cât de imprevizibil e textul.
A doua schimbare puțin discutată privește familiile. Noua literă k5) face obligatorie asistarea soților de către avocat în orice divorț în care există copii minori, „indiferent de calea procedurală aleasă”, deci și la divorțul prin acord, la notar sau la starea civilă. Neacșu estimează că ar fi vorba de până la 18.000 de onorarii pe an și amintește că Curtea Constituțională a declarat neconstituțională obligația de a avea avocat la recurs, fără o gratuitate reală pentru cei care nu își permit unul (Decizia nr. 462/2014 și Decizia nr. 485/2015). Proiectul trimite la ajutorul public judiciar, dar nu schimbă pragurile de venit de la care acesta se acordă.
Unde ar fi lovite sindicatele
Pentru un sindicat de polițiști, munca de zi cu zi e în mare parte muncă juridică. Sindicatul răspunde membrilor care îl întreabă ce drepturi au, le redactează contestații și plângeri, îi asistă în fața comisiilor și a consiliilor de disciplină și îi reprezintă în instanță. Toate aceste activități sunt trecute în art. 3 alin. (1) ca activități ale avocatului. Până acum, sindicatele erau acoperite de formula „dacă legea nu prevede altfel”, pentru că art. 28 din Legea nr. 367/2022 le dă expres dreptul să-și apere membrii. Sub noua formulă, excepția rămâne doar pentru „alte profesii juridice”, iar fiecare dintre activitățile de mai jos ajunge într-o zonă în care sindicatul trebuie să dovedească în instanță că are dreptul să o facă:
- Consilierea membrilor. Răspunsul dat unui polițist pe situația lui concretă (o sancțiune disciplinară, un spor neacordat, o mutare) intră exact în noua definiție a consultanței juridice din art. 3^1.
- Redactarea actelor pentru membri. Contestațiile la ordinele de sancționare, plângerile prealabile, cererile pe Legea nr. 544/2001 și cererile de chemare în judecată sunt acte juridice redactate pentru altcineva (art. 3 alin. 1 lit. a și c).
- Asistarea în fața autorităților. Reprezentantul sindical care îl însoțește pe polițist la consiliul de disciplină sau la o comisie face „asistare și reprezentare în fața autorităților publice” (lit. d și e).
- Juristul sindicatului. Legea nr. 514/2003 îi permite consilierului juridic să lucreze doar pentru sindicat ca persoană juridică, nu pentru fiecare membru în parte. Când redactează acțiunea unui membru, el nu mai e acoperit de excepția pentru profesii juridice.
- Instrumentele online. Ghidurile personalizate, modelele de cereri completate pe situația membrului și generatoarele de acțiuni de pe site-urile sindicale pot fi calificate drept consultanță „indiferent de tehnologie”. Pe ele UNBR poate cere oprirea în instanță, cu primul termen în 5 zile (art. 25^1).
Cele mai expuse ar fi sindicatele mici, adică cele mai multe. În numeroase instituții publice și unități angajatoare, sindicatul are între 15 și 50 de membri și funcționează aproape în întregime cu voluntari. Doar sindicatele mari își permit să angajeze personal cu contract de muncă, cu atât mai puțin un consilier juridic sau un avocat plătit permanent. În sindicatele mici, ajutorul juridic vine de la colegi care au studii de drept și îl dau gratuit, din timpul lor liber. Exact aceștia nu sunt acoperiți de nicio excepție din proiect: nu sunt avocați, nu sunt consilieri juridici angajați și nu aparțin unei „profesii juridice”. Pentru un astfel de sindicat, alternativa propusă de proiect e ca fiecare membru să-și plătească propriul avocat pentru o contestație sau o plângere, ceea ce în practică înseamnă că mulți nu se vor mai apăra deloc.
Problema e agravată de felul în care e scrisă legea avocaturii. Art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 pedepsește „exercitarea, fără drept, a oricărei activități specifice profesiei de avocat”, fără să ceară ca activitatea să fie făcută în mod obișnuit sau contra cost. Legea nu face, așadar, nicio diferență între cel care practică avocatura fără drept, ca meserie și pe bani, și juristul care redactează gratuit contestația unui coleg. Singura nuanță privește nulitatea, nu infracțiunea: sunt nule actele specifice profesiei făcute „în mod public” de cine nu e avocat (art. 25 alin. 4). Proiectul B563 lungește lista activităților rezervate fără să adauge vreo distincție.
Celelalte țări au tras această linie chiar în text. În Franța, art. 54 din Legea nr. 71-1130/1971 interzice consultanța și redactarea de acte pentru alții celor care nu au diplomă și nu fac parte dintr-o categorie autorizată, dar numai când activitatea se face „à titre habituel et rémunéré”, adică în mod obișnuit și contra plată. Cine ajută gratuit, chiar și în mod obișnuit, nu intră sub această interdicție. Art. 55 îi cere doar să păstreze secretul profesional și să nu intervină când are un interes propriu. Ministrul justiției de atunci, Henri Nallet, a lămurit explicit situația sindicatelor într-un răspuns oficial dat în Parlament.
Întrebarea și răspunsul, în Parlamentul francez. Pe 25 noiembrie 1991, deputatul Gilbert Millet l-a întrebat în scris pe ministrul justiției dacă noua lege nu le ia asociațiilor și sindicatelor dreptul de a-și ajuta juridic membrii (întrebarea scrisă nr. 50311, Adunarea Națională).
Întrebarea: „De nombreuses associations d’usagers, des syndicats se sont émus de voir remettre en cause une fonction qu’ils assuraient auprès de leurs adhérents ou de gens dans le besoin. […] Les préoccupations principales portent sur la confirmation du fait que le paiement d’une cotisation ne constitue pas une rémunération et que, comme telles, les obligations de diplômes, d’assurances, de garantie financière ne sont pas obligatoires pour les associations et syndicats.”
În traducere: „Numeroase asociații ale utilizatorilor și sindicate s-au alarmat văzând pusă sub semnul întrebării o funcție pe care o îndeplineau pentru membrii lor sau pentru oamenii aflați la nevoie. […] Principala îngrijorare e să se confirme că plata unei cotizații nu constituie o remunerație și că, prin urmare, obligațiile privind diploma, asigurarea și garanția financiară nu sunt obligatorii pentru asociații și sindicate.”
Răspunsul ministrului justiției, Henri Nallet, publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze (Adunarea Națională, întrebări) pe 17 februarie 1992, la pagina 793: „[…] de telles obligations ne peuvent être imposées à ces associations et syndicats que dans la seule hypothèse où ceux-ci donnent des prestations juridiques, dans les limites prévues aux articles 63 et 64 précités, à titre habituel et rémunéré. En effet, le Gouvernement et le Parlement, conscients du rôle de régulation des rapports sociaux joué par le mouvement associatif, ont entendu lui préserver la possibilité de donner non seulement des consultations en matière juridique mais également de rédiger des actes sous seing privé à titre gratuit, conformément à sa vocation. Il a été d’ailleurs souligné à l’occasion des débats parlementaires que les cotisations perçues par une association ou un syndicat de ses membres […] ne sont pas assimilées à une rémunération.”
În traducere: „[…] asemenea obligații nu pot fi impuse acestor asociații și sindicate decât în singura ipoteză în care ele prestează servicii juridice, în limitele prevăzute de articolele 63 și 64, în mod obișnuit și remunerat. Guvernul și Parlamentul, conștiente de rolul mișcării asociative în reglarea raporturilor sociale, au înțeles să-i păstreze posibilitatea nu doar de a da consultații juridice, ci și de a redacta acte sub semnătură privată cu titlu gratuit, potrivit vocației sale. De altfel, în dezbaterile parlamentare s-a subliniat că cotizațiile încasate de o asociație sau de un sindicat de la membrii săi […] nu sunt asimilate unei remunerații.”
Cu alte cuvinte, în Franța, un sindicat care își consiliază membrii și le redactează acte din cotizații nu e supus nici măcar condițiilor de diplomă și asigurare, darmite unei interdicții penale.
În Germania, § 6 RDG permite serviciile juridice gratuite. Când ajutorul depășește cercul familiei, al vecinilor sau al altor relații apropiate, legea cere doar ca el să fie dat de un jurist calificat sau sub îndrumarea lui, nu de un avocat. În Italia, consultanța extrajudiciară e rezervată avocaților numai când e legată de o activitate judiciară și e făcută „in modo continuativo, sistematico e organizzato”, adică ca activitate profesională, nu ca ajutor ocazional (art. 2 alin. 6 din Legea nr. 247/2012). În toate trei țările, juristul care își ajută gratuit colegii de sindicat nu e tratat ca un avocat fără drept. În România, citită literal, legea îl tratează exact așa.
Efectul de ansamblu e că sindicatele ar fi împiedicate să-și îndeplinească propriul obiect de activitate. Art. 9 din Constituție spune că sindicatele și asociațiile profesionale „contribuie la apărarea drepturilor și la promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor”. Pentru un sindicat de salariați, apărarea drepturilor înseamnă în primul rând contestații, plângeri, cereri și acțiuni în instanță. Dacă aceste activități devin rezervate avocaților, iar voluntarii care le făceau riscă un dosar penal, sindicatul rămâne cu dreptul de a exista, dar fără mijloacele prin care își apără membrii.
Cazul sindicatelor din poliție
La sindicatele de polițiști absurdul e și mai vizibil, pentru că multe dintre ele sunt formate în bună parte din juriști. Pentru avizul de poliție judiciară, Legea nr. 364/2004 (art. 6) cere ca polițistul să fie licențiat în drept sau absolvent al unei instituții de învățământ a Ministerului Afacerilor Interne. În practică, mulți ofițeri de poliție judiciară au studii juridice și lucrează zilnic cu Codul penal și Codul de procedură penală. Când un astfel de polițist e și lider de sindicat, are pregătirea necesară ca să-și sfătuiască colegii într-o procedură disciplinară sau într-un litigiu de salarizare.
Proiectul i-ar interzice tocmai acest lucru, pentru că amestecă profesia cu funcția. Profesia omului e cea de jurist, dată de diploma de licență în drept, iar polițist sau consilier juridic sunt funcții în care această pregătire se folosește. Excepția din proiect nu privește însă juriștii, ci doar „profesiile juridice” organizate prin lege. Un polițist licențiat în drept, care își ajută gratuit colegii de sindicat, ar ajunge astfel să riste un dosar penal pentru că își folosește cunoștințele de jurist în afara funcției pe care o ocupă.
Nu e prima dată când legea avocaturii ignoră munca juridică a polițiștilor. Art. 20 alin. (5) din Legea nr. 51/1995 permite celor care trec examenul de primire în profesie să devină avocați definitivi fără examenul de definitivare dacă au lucrat cinci ani ca judecător, procuror, notar public, grefier cu studii superioare juridice, magistrat-asistent, executor judecătoresc, consilier juridic sau jurisconsult. Alineatul (6) extinde regula la juriștii din aparatul Parlamentului, al Administrației Prezidențiale, al Guvernului și al altor câtorva instituții. Art. 33 recunoaște ca vechime în avocatură perioadele lucrate ca judecător, procuror, notar sau în funcțiile juridice din aceleași instituții. Polițiștii lipsesc din ambele liste, inclusiv ofițerii de poliție judiciară licențiați în drept, care au făcut ani de zile cercetare penală sub supravegherea procurorului. Singurul loc din lege unde apar „cadrele de poliție” e art. 20 alin. (8), și acolo doar ca să li se interzică să acorde asistență juridică la unitatea de urmărire penală unde au lucrat, timp de cinci ani. Pentru legea avocaturii, munca juridică a polițistului contează doar când trebuie restrânsă, iar proiectul B563 ar adăuga o nouă restricție, de data aceasta și în activitatea sindicală.
Riscul nu e doar teoretic, pentru că sancțiunea e penală. Un lider sindical sau un jurist care redactează o contestație pentru un coleg ar putea fi cercetat pentru exercitarea fără drept a unei activități specifice avocatului, pe temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 și al art. 348 din Codul penal. Sindicatul ar avea apărări solide: legea specială (Legea nr. 367/2022) are prioritate, iar libertatea sindicală e garantată de art. 40 din Constituție și de Convenția 87 a Organizației Internaționale a Muncii. Toate aceste apărări s-ar folosi însă abia după ce dosarul e deschis. Germania, Franța și Italia au rezolvat problema chiar în textul legii, printr-o excepție expresă pentru sindicate și asociații profesionale. Formulările lor sunt citate mai jos.
Ce scrie, exact, în legile altor țări
Franța, Legea nr. 71-1130/1971, art. 64 (sindicatele și asociațiile profesionale):
„Les syndicats et associations professionnels régis par le code du travail peuvent donner des consultations juridiques et rédiger des actes sous seing privé au profit des personnes dont la défense des intérêts est visée par leurs statuts, sur des questions se rapportant directement à leur objet.”
În traducere: „Sindicatele și asociațiile profesionale reglementate de Codul muncii pot da consultații juridice și pot redacta acte sub semnătură privată în folosul persoanelor a căror apărare a intereselor este prevăzută în statutele lor, în probleme legate direct de obiectul lor.”
Art. 63 din aceeași lege acordă un drept asemănător, limitat la consultații pentru membri, asociațiilor de utilitate publică, asociațiilor de consumatori, asociațiilor familiale și societăților mutuale.
Germania, legea serviciilor juridice (RDG), § 7 alin. (1) și (2) (asociațiile profesionale și de interese):
„Erlaubt sind Rechtsdienstleistungen, die 1. berufliche oder andere zur Wahrung gemeinschaftlicher Interessen gegründete Vereinigungen und deren Zusammenschlüsse […] im Rahmen ihres satzungsmäßigen Aufgabenbereichs für ihre Mitglieder […] erbringen, soweit sie gegenüber der Erfüllung ihrer übrigen satzungsmäßigen Aufgaben nicht von übergeordneter Bedeutung sind.”
În traducere: „Sunt permise serviciile juridice pe care 1. asociațiile profesionale sau alte asociații înființate pentru apărarea unor interese comune și uniunile lor […] le prestează pentru membrii lor, în limitele atribuțiilor statutare, în măsura în care acestea nu au o importanță preponderentă față de îndeplinirea celorlalte atribuții statutare.”
Alineatul (2) cere ca asociația să aibă personalul, dotarea și resursele financiare necesare și ca serviciul să fie prestat de o persoană calificată juridic sau sub îndrumarea ei. Separat, § 2 alin. (3) pct. 3 scoate din categoria serviciilor juridice „die Erörterung der die Beschäftigten berührenden Rechtsfragen mit ihren gewählten Interessenvertretungen”, adică discutarea problemelor juridice ale salariaților cu reprezentanții lor aleși.
Italia, Legea nr. 247/2012, art. 2 alin. (6). Legea permite consultanța juridică făcută de angajați sau colaboratori în interesul celui pentru care lucrează, iar pentru asociații adaugă:
„Se il destinatario è un’associazione o un ente esponenziale nelle diverse articolazioni, purché portatore di un interesse di rilievo sociale e riferibile ad un gruppo non occasionale, tali attività possono essere svolte esclusivamente nell’ambito delle rispettive competenze istituzionali e limitatamente all’interesse dei propri associati ed iscritti.”
În traducere: „Dacă destinatarul este o asociație sau o entitate reprezentativă, în diferitele sale structuri, cu condiția să fie purtătoarea unui interes de relevanță socială și să se refere la un grup care nu e ocazional, aceste activități pot fi desfășurate exclusiv în limitele competențelor instituționale respective și numai în interesul propriilor asociați și membri.”
Olanda. Nu are nevoie de o excepție, pentru că nu rezervă nimănui consultanța juridică. În litigiile de muncă, judecate de judecătorul cantonal, partea poate fi asistată sau reprezentată de un mandatar ales, inclusiv de sindicat (art. 79–80 Rv).
România, proiectul B563/2026. Nici sindicatele, nici asociațiile profesionale nu sunt menționate. Excepția rămâne doar pentru activitățile „stabilite în mod expres prin lege și în competența altor profesii juridice”.
Soluția e la îndemână: o literă în art. 3, după modelul francez, care să spună că sindicatele și asociațiile profesionale pot consilia juridic și pot redacta acte pentru persoanele ale căror interese le apără prin statut, în legătură cu obiectul lor de activitate.
Cum fac Germania, Franța, Italia și Olanda
Expunerea de motive invocă dreptul german, francez și italian. Comparată cu legile acelor țări, propunerea românească apare mai restrictivă decât toate.
Germania. Definiția consultanței din proiect e preluată din legea germană a serviciilor juridice extrajudiciare (§ 2 RDG). Aceeași lege prevede însă că activitatea arbitrilor nu e serviciu juridic. Permite serviciile juridice accesorii altei profesii și le consideră permise de drept pentru executorul testamentar (§ 5). Permite și serviciile gratuite, iar asociațiile profesionale și cele de apărare a unor interese comune, deci și sindicatele, pot presta servicii juridice pentru membrii lor (§ 7). Cine încalcă legea răspunde contravențional, cu amendă de până la 50.000 de euro (§ 20), nu penal. În 2021, Curtea Federală de Justiție a respins acțiunea Baroului din Hamburg împotriva platformei Smartlaw și a decis că un generator automat de contracte nu prestează un serviciu juridic (BGH, I ZR 113/20).
Franța. Modelul francez e cel mai apropiat de proiect, pentru că Legea nr. 71-1130/1971 rezervă atât consultanța, cât și redactarea actelor sub semnătură privată pentru alții, când sunt făcute cu titlu obișnuit și remunerat. Legea lasă totuși aceste activități și profesiilor reglementate, ca activitate accesorie (art. 59–60, de exemplu experților contabili). Sindicatele și asociațiile profesionale le pot presta pentru persoanele ale căror interese le apără prin statut (art. 64). Nici legea franceză nu obligă părțile să apeleze la avocat ca să încheie un contract. Platforma demanderjustice.com a fost achitată definitiv de acuzația de exercitare ilegală a profesiei de avocat (Ordinul Avocaților din Paris).
Italia. Legea profesiei de avocat (nr. 247/2012, art. 2) rezervă avocaților reprezentarea în instanță și în arbitraje. Consultanța extrajudiciară e rezervată doar când e legată de un proces și e făcută continuu, sistematic și organizat. Asociațiile reprezentative pot consilia juridic propriii membri, în limitele competențelor lor. Pedeapsa pentru exercitarea abuzivă a unei profesii e aspră, de la 6 luni la 3 ani (art. 348 c.p.), dar se aplică unei rezerve mult mai înguste.
Olanda. Consultanța juridică nu e rezervată nimănui. Avocatul e obligatoriu doar în procesele care depășesc competența judecătorului cantonal (art. 79 Rv). Judecătorul cantonal judecă cererile de până la 25.000 de euro și toate litigiile de muncă, iar acolo partea poate fi reprezentată de oricine, inclusiv de sindicat. Titlul de „advocaat” e protejat (Advocatenwet, art. 9a), iar folosirea lui fără drept se sancționează cu amendă (art. 435 Sr).
Există și o limită pusă de dreptul Uniunii Europene, pe care Neacșu o amintește în analiza sa. Directiva serviciilor (2006/123/CE) permite rezervarea unei activități pentru o anumită profesie numai dacă restricția e justificată de un interes general și e proporțională. Din 2020, România e obligată prin Legea nr. 245/2020 să facă un test de proporționalitate înainte de a adopta reguli noi care restrâng accesul la o profesie sau exercitarea ei. Expunerea de motive a proiectului B563 nu conține un asemenea test și nu estimează costul noilor obligații pentru firme și familii.
Ce spun instanțele
Germania. În 2004, Curtea Constituțională Federală a judecat cazul unui judecător pensionar amendat pentru că ajutase gratuit o persoană într-un dosar contravențional (BVerfG, 1 BvR 737/00, 29 iulie 2004). Curtea a menținut regula că serviciile juridice pentru alții au nevoie de autorizație, dar a anulat amenda. Instanțele trebuiau să verifice dacă legea, interpretată în lumina libertății generale de acțiune, mai acoperă ajutorul gratuit dat de un jurist cu experiență. Decizia a stat la baza regulii din § 6 RDG, care permite azi expres serviciile juridice gratuite.
Italia. Secțiile Unite ale Curții de Casație au stabilit că exercitarea abuzivă a unei profesii (art. 348 c.p.) poate privi și activități care nu sunt rezervate exclusiv profesiei, dar numai când sunt făcute cu „continuatività, onerosità e organizzazione”, adică în mod continuu, contra plată și organizat, astfel încât să creeze aparența unei activități profesionale (Cass. SS.UU. pen., nr. 11545/2012). Jurisprudența italiană nu e totuși unitară: unele decizii consideră că fapta se poate consuma și printr-un singur act tipic al profesiei.
Franța. Curtea de Casație a aplicat art. 54 firmelor care ofereau servicii juridice „à titre principal, habituel et rémunéré”, de exemplu unei societăți de audit care analiza contribuțiile sociale ale clienților (Cass. 1re civ., 17 februarie 2016, nr. 14-26.342). Platforma demanderjustice.com, care ajuta oamenii să-și completeze singuri cererile de chemare în judecată, a fost însă achitată de acuzația de exercitare ilegală a profesiei de avocat. Ce sancționează instanțele franceze e activitatea juridică făcută ca afacere, nu ajutorul.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Dreptul Uniunii cere ca activitățile rezervate unei profesii să fie rezervate proporțional. În cauza Säger (C-76/90, 1991), Curtea a considerat disproporționată rezervarea pentru avocați și consilieri în proprietate industrială a unui serviciu care nu cerea o asemenea calificare. Proiectul B563 rezervă avocaților activități care, ca în cazul Säger, nu au nevoie de un avocat, și o face fără testul de proporționalitate cerut de Legea nr. 245/2020.
Ce ar merita păstrat
Proiectul are și părți care îi protejează pe cei care apelează la un avocat, inclusiv pe polițiștii cercetați sau dați în judecată. Secretul profesional ar acoperi și datele stocate în cloud sau la un furnizor de servicii, iar în timpul controalelor administrative materialele pentru care avocatul invocă secretul nu ar mai putea fi examinate până nu se stabilește dacă sunt protejate. Avocatul și-ar păstra telefonul și laptopul la intrarea în instanțe, parchete și locuri de deținere. Împuternicirea avocațială ar face dovada mandatului fără procură notarială, iar prezența avocatului nu ar mai putea fi restrânsă în nicio procedură administrativă sau jurisdicțională. Ultima regulă are greutate și în procedurile disciplinare din poliție.
Niciuna dintre aceste garanții nu depinde de monopolul pe contracte sau de restrângerea excepțiilor. Ele pot fi adoptate separat, iar faptul că au fost puse în același pachet cu extinderea monopolului nu le face mai puțin utile.
Ce ne arată acest proiect
Pentru polițiști și militari, proiectul B563 e o lecție despre felul în care își rezolvă problemele un grup de interese. Rețeta e simplă: o organizație profesională puternică redactează textul, oameni din profesie aflați în Parlament îl semnează, iar inițiatorii cer procedură de urgență. Polițiștii nu au această cale. Art. 45 din Statutul polițistului (Legea nr. 360/2002) le interzice să facă parte din partide și să candideze, așa că interesele lor ajung în Parlament doar dacă le duce altcineva.
La fel de grăitor e ce lipsește din proiect. Pe 17 octombrie am arătat, într-un articol despre art. 10 din Legea contenciosului administrativ, cum un singur alineat introdus în 2018 rupe acțiunile colective ale sindicatelor. Cele 33 de acțiuni depuse de S.P.R. „Diamantul” între 2022 și 2026 au devenit 151 de dosare la 35 de tribunale. Fiecare dosar nou înseamnă o nouă muncă pentru judecători și, pentru cine își ia avocat, un nou onorariu: minimum 3.550 de lei pe fază procesuală, potrivit onorariilor recomandate de UNBR pentru 2026. Proiectul B563 rescrie zeci de prevederi despre profesia de avocat, dar nu atinge această regulă, care îi costă pe justițiabili și încarcă instanțele. Din câte cunoaștem, nici UNBR, nici barourile nu au cerut vreodată modificarea ei, deși ea înmulțește dosarele judecătorilor și, odată cu ele, clienții avocaților. Fiecare grup își apără interesele pe care le poate apăra. Cei care nu au reprezentanți în Parlament trebuie să se facă auziți altfel, în primul rând prin sindicatele lor, adică exact prin structurile pe care proiectul le-ar slăbi.
Ce ar trebui schimbat
Proiectul B563/2026 conține câteva garanții bune pentru cei care apelează la un avocat, dar le leagă de o extindere a monopolului fără corespondent în țările pe care le invocă. Niciuna dintre aceste țări nu obligă părțile să meargă la avocat pentru un contract sub semnătură privată, și toate îi lasă pe sindicate și pe asociațiile profesionale să-și ajute juridic membrii. Schimbarea cu cele mai largi efecte e restrângerea excepțiilor la „alte profesii juridice”, despre care se vorbește cel mai puțin. Pentru sindicatele care lucrează cu voluntari, adică pentru cele mai multe, ea ar însemna că nu-și mai pot face meseria pentru care există.
Dacă lăsăm deoparte scopul declarat, protecția clientului, proiectul se citește ca un act de breslă. L-a redactat organizația avocaților, l-au semnat în majoritate avocați și extinde activitățile pe care doar avocații le pot face. Nu calculează cât vor plăti în plus firmele și familiile și nici nu face testul de proporționalitate cerut de lege. Pe deasupra, îi mută sub incidența legii penale pe contabili, pe arbitri, pe juriștii voluntari ai sindicatelor și pe oricine altcineva care știe drept, dar nu poartă robă. Clientul apare peste tot în expunerea de motive, însă nicăieri nu i se dă de ales: textul nu îi lasă libertatea să se descurce cu un model de contract, cu un coleg priceput sau cu sindicatul din care face parte. O profesie care își merită încrederea publicului o câștigă prin calitatea serviciilor, nu prin interdicții impuse celorlalți. Altfel, protecția clientului ajunge să fie numele elegant al protecției propriilor onorarii.
Pentru ca proiectul să rămână ce spune expunerea de motive că este, o clarificare, sunt suficiente trei corecturi. Art. 3 alin. (2) ar trebui să păstreze formula de azi, „dacă legea nu prevede altfel”. Noul art. 1241 alin. (2) din Codul civil ar trebui eliminat sau limitat la contractele pentru care legea cere forma scrisă sub sancțiunea nulității. Legea ar trebui să spună expres că drepturile sindicatelor din Legea nr. 367/2022 și activitățile juridice accesorii altor profesii nu sunt afectate, cum fac legile germană, franceză și italiană.
Proiectul se află în consultare publică, iar Senatul primește opinii pe pagina lui. Orice cetățean, firmă sau organizație poate trimite observații până la dezbaterea în comisii.
S.P.R. „Diamantul” își va adresa observațiile Senatului și comisiilor care vor analiza proiectul, astfel încât membrii de sindicat, din orice instituție angajatoare, să nu rămână fără apărare din cauza unei legi scrise pentru interesul unei singure profesii.
Invităm toate sindicatele din țară să acționeze diligent și energic, prin observații la Senat și prin demersuri către parlamentarii români, pentru ca viziunea îngustă a unei bresle să nu afecteze activitatea sindicală, protejată de Constituție.
Emil Păscuț, S.P.R. „Diamantul”
Surse
- Fișa proiectului B563/2026, Senatul României: adresa de înaintare, forma inițiatorului, expunerea de motive
- Legea nr. 51/1995, forma consolidată · Codul penal · Legea nr. 367/2022
- Germania: RDG, BGH Smartlaw (LTO)
- Franța: Legea 71-1130, art. 64, memento CNCGP, art. 54, 59, 60
- Italia: Legea nr. 247/2012, art. 348 c.p.
- Olanda: Advocatenwet, Wetboek van Burgerlijke Rechtsvordering, Wetboek van Strafrecht
Inițiatorii: fișele senatorilor de pe senat.ro (tabul „Biografie”), CV-ul deputatei Tușa pe cdep.ro, conducerea UNBR, comunicatul UNBR în Lumea Justiției.
Opinii citate: Adrian Toni Neacșu, postare pe Facebook, 18.10.2026; Alexandru Dimitriu, deputat USR, postare pe Facebook, 18.10.2026.