În sălile de festivități ale Ministerului Afacerilor Interne, strategii, probabil, încă se felicită reciproc pentru ingeniozitatea campaniilor de recrutare cu influenceri (plătiți din bani publici?) de pe TikTok. Între timp, în lumea reală, școlile de agenți de poliție suflă un vânt de pustietate, consemnând recorduri negative an după an. Ceea ce odinioară era o redută a competiției acerbe, un simbol al stabilității și onoarei, a devenit un bazar al ofertelor disperate, unde marfa – cariera de polițist – nu mai atrage cumpărători.
La Câmpina, din 1.340 de locuri, aproape 300 au rămas goale în 2025. La Oradea, dezastrul este și mai vizibil. Nu vorbim de un accident, ci de o hemoragie de personal anunțată, cronicizată, în fața căreia ministerul răspunde cu o uluitoare combinație de superficialitate și surditate strategică. Cifrele nu sunt doar statistici; ele sunt epitaful unei profesii lăsate să moară din interior.
FABRICA DE ILUZII: CÂND MARKETINGUL ÎNLOCUIEȘTE REALITATEA
Confruntat cu un exod de personal și cu o criză de candidați fără precedent, aparatul birocratic al MAI face ceea ce știe mai bine: mimează reforma. Strategia de recrutare a devenit un exercițiu de marketing forțat. S-a ajuns la târguri de joburi și campanii cu influenceri care, cu zâmbetul pe buze, vând o iluzie pe care realitatea din teren o contrazice la fiecare pas. Este o abordare la fel de ridicolă ca și cum ai încerca să vinzi o mașină cu motorul stricat lăudându-i culoarea vopselei.
În paralel, complexitatea examenelor, cu bibliografii demne de doctorate în drept constituțional, acționează ca un filtru absurd. Se cere tinerilor o pregătire academică intensă pentru o profesie ale cărei fundamente – predictibilitate, respect și recompensă – au fost dinamitate chiar de către stat. Este o fațadă intelectuală menită să mascheze goliciunea ofertei: “Vă cerem să fiți erudiți pentru a accepta o carieră plină de privațiuni și incertitudini.”
ECOUL DIN SISTEM: CEL MAI PUTERNIC RECRUTOR ESTE POLIȚISTUL DE LÂNGĂ TINE
Aici zace miezul problemei și dovada incompetenței strategice a MAI. Nicio campanie de marketing, oricât de sclipitoare, și niciun discurs triumfalist al vreunui oficial nu pot învinge adevărul șoptit la o masă în familie, la o bere cu prietenii sau într-un grup de social media. Principalii promotori, ambasadorii reali ai unei profesii, nu sunt influencerii plătiți, ci profesioniștii activi. Sentimentul lor de mulțumire, de satisfacție și de determinare este magnetul care atrage resurse proaspete.
Acum 20-30 de ani, fiul de polițist își vedea tatăl venind acasă obosit, dar respectat. Îl vedea salutat pe stradă, îi simțea autoritatea și mândria de a purta uniforma. Acel respect era contagios. Profesia avea o greutate specifică, un capital de imagine care compensa multe dintre neajunsuri.
Astăzi, ce aude un tânăr de la unchiul, vecinul sau tatăl său polițist? Aude ecoul frustrării. Aude despre un salariu plafonat, unde performanța nu este recompensată. “Muncesc cot la cot cu leneșul, pe aceiași bani. Indiferent ce fac, 6000 de lei îmi sunt. Ce motivație să mai am?”, se întreabă retoric un agent cu experiență. Aude despre un statut restrictiv, un “gulag” al drepturilor civile: “Nu am voie să am o părere politică, nu am voie să candidez, nu am voie să am o mică afacere. Statul îmi cere să trăiesc doar din salariul ăsta, dar dacă fac o rată la un apartament, jumătate s-a dus.”
Aude, mai ales, despre sacrificii nerăsplătite: “Îmi pierd nopțile, weekendurile, Revelionul, stau departe de familie, dar la final ce primesc în plus? Doar promisiuni și legi schimbate peste noapte.” Acest sentiment de trădare și deznădejde este cel mai puternic factor de descurajare. Tinerii nu sunt proști. Când văd că “veteranii” sistemului se simt prinși într-o capcană, de ce ar intra și ei de bunăvoie? Strategii MAI ignoră complet acest “ecosistem” toxic, crezând că pot umple golurile cu afișe colorate.
O LUPTĂ PIERDUTĂ PE PIAȚA MUNCII
Oferta MAI este anacronică. Ea se adresează unui segment de populație care caută doar stabilitate cu orice preț, de regulă cei trecuți de 40 de ani, pentru care reconversia profesională este dificilă. Tineretul, însă, funcționează după alte reguli. Ei caută flexibilitate, performanță, oportunități. De ce ar alege un tânăr un program fix, cu 6.000 de lei și nenumărate interdicții, când poate câștiga 8.000 de lei în IT, lucrând de acasă, sau își poate deschide o mică afacere? Profesia de polițist a ajuns să fie, din păcate, o opțiune pentru cei care nu mai au alte opțiuni, nu o primă alegere a celor capabili.
DE LA DEFICIT DE PERSONAL LA DEFICIT DE SIGURANȚĂ: NOTA DE PLATĂ PENTRU CETĂȚEAN
Această criză internă se traduce, inevitabil, într-o criză de siguranță publică. Un deficit masiv de personal înseamnă timpi de răspuns mai mari, dosare care se prăfuiesc pe birouri, polițiști epuizați și predispuși la greșeli și, în final, o stradă mai puțin sigură pentru fiecare dintre noi.
Și care este soluția “genială” vehiculată de minister? Prelungirea școlarizării. O măsură de o superficialitate dezarmantă. Este ca și cum, văzând că restaurantul e gol, patronul ar decide să lungească timpul de gătire, în loc să îmbunătățească meniul. A preda mai multă teorie unor candidați tot mai puțini și mai slab pregătiți nu va rezolva criza de atractivitate. Nu durata școlii este problema, ci ceea ce se întâmplă după școală.
În concluzie, MAI se află într-un punct de inflexiune. Continuarea pe acest drum al cârpelilor de fațadă și al ignorării problemelor reale ale propriilor angajați nu va duce decât la adâncirea crizei. Lumina în Poliția Română nu se va reaprinde cu campanii de imagine, ci doar atunci când strategii din minister vor înțelege că un polițist mulțumit și respectat este cea mai credibilă reclamă. Până atunci, ecoul frustrării din sistem va continua să acopere orice chemare, iar golurile din rândurile poliției vor deveni goluri tot mai mari în siguranța noastră, a tuturor.
Vitalie Josanu
sursa imagine: Jurnalul
