Undeva, intr-o unitate de politie obișnuită – nici mai bună, nici mai rea – nu departe de capitală îl găsim pe Manny…
Până nu demult, personajul nostru era aidoma celebrului mamut, blând și săritor, atent la nevoile celorlalți. Dar cum există o viață înainte de șefie și alta – total schimbata – după șefie (fie ea și împuternicită) omul nostru a devenit de nerecunoscut.
Proaspăt uns șef de trib, omul nostru devine profund preocupat de ceas, in special de orele de intrare – strict pentru șicane – altminteri nu știe la ce folosește… să zicem de contabilizarea zecilor si sutelor de ore prestate de subalternii săi peste program. A devenit circumspect față de toată lumea, speriat să nu-i fure careva cașul din clonț, ba mai face și acte de bravură, folosindu-și adjunctul pe post de verificator de serviciu.
Lipsa de încredere, tonul, felul în care își tratează colegii, sunt tipice unui cimpanzeu promovat pe post de jurat la un concurs de frumusețe.
Un adevărat Crist ori Tache-Mesia de aproape un an, specialist în toate domeniile, el vrea să fie în tot și în toate – si pentru asta, desigur – nu rateaza nici un weekend, platit din gros si fara limitele impuse celorlalti!
De când a fost împuternicit, cimpanz.. ăă.. mamutul nostru nu ratează vreun spor de excelență. Le sudează mai ceva ca sudorul Vela, acordându-i-se de două ori consecutiv.
De atata bine, Manny nu vrea sub nici o formă să se retragă în “glorie”, se crede un Atlant ce tine pe umerii sai intreaga calota glaciara.
Zvonurile ajunse pana la noi, ne asigura ca zilele viitoare ii vor lipi încă un salariu de excelenta… Daca nu lui, atunci cui altcuiva?
Încă ceva: cei care treceți prin capitala reședință de județ, nu vă speriați dacă ieșiți puțin mai târziu din casă pentru o scurtă plimbare si vedeti masini de politie in coloana. Nu este nici un cortegiu funerar, nici vre-un transport special, este o misiune de patrulare in noua viziune manageriala. Lumea (rea, desigur) zice ca modelul a fost luat de sef, atunci cand a jucat șarpele pe vestitul telefon Nokia 3310.
Culese de prin tara,
de Vitalie Josanu
