Povestea de mai jos pare desprinsa dintr-un roman de Kafka!
Într-un stat care se pretinde de drept, un cetățean care câștigă un concurs organizat de o instituție publică ar trebui să fie tratat cu respect, nu cu suspiciune. Dar ce se întâmplă atunci când transparența e doar de fațadă, iar rezultatul real e deja decis dinainte?
Aceasta este povestea unui om care a intrat în sistem pe ușa din față, doar pentru a fi împins afară, din institutia condusa de faimosul chestor (cu heliport) Tiberiu – Silviu DUMITRACHE, printr-o serie de abuzuri care par desprinse dintr-un coșmar kafkian. După ce a trecut toate etapele unui concurs public, Florin Lazăr s-a trezit transformat într-un „indezirabil” și supus unui mecanism de excludere ce combină absurdul birocratic cu metode de intimidare demne de regimuri autoritare.
Documentul de mai jos este plângerea penală pe care a depus-o împotriva Direcției Generale de Protecție Internă. Nu este ficțiune. Doar am anonimizat numele persoanelor cu care reclamantul Florin Lazar a interactionat in scurta lui aventura de arhivar la DGIPI. Am vorbit cu el. Omul era socat si extrem de revoltat dupa experienta avuta. Ne-a contactat pentru ca a gasit pe Google, articolele in care sindicatul a expus povestea noastra cu DGPI (spionarea sindicatului si a lui Vitalie Josanu) si a considerat important sa ne impartaseasca ( noua si catorva ziare renumite) propria lui poveste stranie. L-am asigurat ca DGPI i-au facut cel mai mare bine ca l-au eliminat dupa 29 de zile. Probabil ca dupa un an in mediul toxic pe care il descrie, ar fi strigat el singur, “Opriți planeta, vreau să cobor la prima!”
Inainte sa treceti la poveste, este important sa evidentiem o chestie uimitoare, pe care primul a observat-o Florin Lazar. Si el si Vitalie Josanu au primit doua raspunsuri DGPI cu continut identic, la doua plangeri prin care se reclamau aspecte diferite. Al nostru se afla expus public pe pagina sprd.ro, ca anexa la un articol despre DGPI. Noi voiam sa aflam, in solicitarea noastra, daca DGPI ne-a spionat activitatile sindicatului, in ce baza legala si daca au avut mandat, Florin Lazar reclama in plangerea lui, faptele nascute in scurta lui interactiune cu DGPI.
Punem aici raspunsurile ca sa faceti si voi, comparatie, cum opereaza DGPI cu raspunsuri “copy-paste”, la sesizari cu obiect diferit!
CĂTRE: Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 6 București
Doamnă Prim-procuror,
Subsemnatul Lazăr Florin, XXXXX
În baza Art. 289 din Noul Cod de Procedură Penală, formulez:
PLÂNGERE
La data de 12 iunie 2024 am identificat pe hub-ul Ministerului de Interne scoaterea la concurs a trei posturi de personal contractual – muncitor calificat arhivar în cadrul Direcției Generale de Protecție Internă cu sediul central în Intrarea Răzoare nr. 5, sector 6 București. https://hub.mai.gov.ro/recrutare/anunt/view?id=2364
Am verificat condițiile de participare, nu am identificat niciun element de incompatibilitate cu pregătirea mea profesională și am întocmit dosarul pe care l-am depus în următoarea săptămână la sediul central D.G.P.I. Ulterior am primit prin sms codul unic de identificare atribuit înscrierii (2176705) si am urmărit în pagina aferentă concursului planificarea examinărilor.
La data de 27 iunie 2024 a avut loc evaluarea psihologică, în urma căreia au rămas în concurs 8 candidați dintre cei 14 ale căror dosare au fost acceptate.
În zilele de 02, respectiv 03 iulie 2024 a avut loc examinarea medicală.
La data de 05 iulie 2024 s-a desfășurat proba de integritate profesională – scris și interviu.
La data de 08 iulie a avut loc proba practică în urma căreia, dintre cei opt candidați rămași în concurs, au reușit să meargă mai departe doar doi: eu și domnișoara A.S., fiică de arhivar/cadru militar în rezervă.
La data de 15 iulie 2024, în urma interviului, ambii candidați am fost admiși.
Pe 31 iulie, nefiind contactat de nimeni din cadrul D.G.P.I., am sunat la Departamentul Personal și mi s-a spus să mă prezint în următoarea zi, joi 01 august 2024 la orele 08.00 pentru începerea activității.
Ca atare, la această dată, m-am prezentat la sediul Direcției Generale de Protecție Internă din Intrarea Răzoare nr. 5, sector 6, București. După semnarea Contractului de muncă numărul 2156996, antedatat cu data de 31 iulie 2024, împreuna cu colega alături de care am câștigat acest concurs și însoțiți de doamna căpitan A.P (șefa punctului de lucru al arhivei) am intrat în biroul directorului Direcției de Management Informațional Integrat (colonel G), în subordinea căruia se află arhiva și secretariatul. În cardul acestei întâlniri, domnul director a afirmat că înțelege prezența domnișoarei A.S, fiind fiică de arhivar/cadru militar în rezervă, dar nu înțelege ce caut eu acolo… De ce nu am optat pentru altceva. I-am răspuns că lucrând ani de zile cu documente, nu cred că va fi o problemă pentru mine acest loc de muncă și mi-am exprimat convingerea că nu voi dezamăgi. Mărturisesc că mi s-a părut extrem de nefirească o asemenea abordare, având în vedere că m-am numărat printre cei doi câștigători ai acestui concurs și ca atare cred că nu aceasta este varianta corectă de a întâmpina un nou angajat în insituție, un cetățean care s-a pregătit săptămâni întregi pentru a reuși. Totuși, nu mi-am imaginat ceea ce avea să urmeze.
În aceeași zi, cu un autoturism de serviciu, am plecat la punctul de lucru, unde atmosfera a fost una primitoare și toată lumea s-a purtat firesc. Ni s-au dat cartele de acces pentru a putea intra în unitate. Printre altele, am primit de la doamna căpitan A.P. (șefa punctului de lucru) informația conform căreia încă doi subofițeri urmează să completeze colectivul ca noi angajați la arhivă.
În pauză, am plecat împreună cu noua mea colegă să cumpărăm ceva de mâncare, apoi am luat masa împreună cu tot personalul arhivei și am socializat ca în orice alt loc de muncă. Doamna căpitan A.P. a precizat că aceasta este rutina cotidiană și că trebuie să ne simțim în acest colectiv ca într-o familie.
A doua zi, la data de 02 august 2024, în jurul orelor 11;00, doamna căpitan A.P. (șefa punctului de lucru) a venit la mine și m-a informat că ”s-a schimbat ordinul” și eu nu voi mai rămâne la arhivă. Nu a precizat dacă este temporară decizia, nu mi-a dat nicio explicație. Pur și simplu mi-a spus să predau cartela de acces în perimetrul unității (ceea ce am și făcut imediat), am fost exclus din grupul de Whatsapp și am fost condus la sediul central de către un subofițer pe nume C., cu un autoturism de serviciu. Când am ajuns acolo, am fost întâmpinați de șefa Serviciului Secretariat (doamna I. – nu știu numele de familie, nu știu gradul – este, probabil, tot căpitan – trebuie să precizez cu această ocazie că la DGPI lumea nu prea se prezintă cu numele de familie) care ne-a însoțit într-un birou-depozit, de aproximativ 10 metri pătrați, unde se aflau unități centrale de calculator, monitoare vechi, tablete și laptopuri deteriorate. Erau, de asemenea, un birou de lemn, două scaune și un dulap metalic. Undeva sus, în colțul camerei, era și un senzor de mișcare, posibil și cameră video.
Această doamna mi-a spus că acolo voi rămâne și a precizat că dacă fi ceva de lucru pentru mine, imi va aduce. Nu s-a întâmplat asta niciodată. Totodată, a dat ordin să se pună sigiliu pe dulapul metalic care se afla în încăpere. (element care m-a făcut să mă simt tratat ca un infractor). Mi-a spus că în mod normal nu am voie să am nici telefon mobil, dar că mi se face o concesie. În acea încăpere aveam să rămân izolat până la finalul ”perioadei de probă” când mi s-au pus în față documentele aferente desfacerii contractului de muncă.
La finalul acestei scurte întrevederi (aproximativ 10 minute), apropiindu-se ora prânzului, am întrebat-o pe această doamnă dacă pot merge în pauză să-mi cumpăr ceva de mâncare, știind că în urmă cu o zi, la punctul de lucru, am plecat împreună cu noua mea colegă A.S. la un supermarket din zonă. S-a uitat mirată și l-a întrebat pe subofițerul C. care m-a însoțit, dacă la arhivă există pauză de masă. Acesta i-a răspuns imediat: ”Nu, nu există!” În fața unei situații atât de jenante am preferat să tac. Era tot mai clar că e un joc murdar și că ”schimbarea de ordin” despre care a vorbit doamna căpitan înseamnă de fapt marginalizarea mea.
Conform anunțului publicat pe HUB-ul M.A.I., concursul a fost organizat pentru ocuparea a trei posturi de arhivar. Mi-am dat seama, așadar, că s-a decis păstrarea colegei mele, iar celelalte două poziții vacante vor fi ocupate de cei doi subofițeri despre care vorbea doamna căpitan P. în ziua precedentă. Întrebările de tipul: ”Ce mai face mama, e bine?” adresate domnișoarei S. în prima zi de lucru de către o doamnă de la arhivă (doamna E. – subofițer) au început să aibă sens în logica mea. Evident că auzind aceste familiarități am întrebat-o respectuos pe respectiva doamnă E. e dacă o cunoaște pe mama domnișoarei. Răspunsul a venit prompt: ”Nu!”
Precizez că domnișoara A.S. a venit la probele de concurs însoțită de mama dumneaei pe holurile instituției. (!!!)
La data de 07 august 2024, șefa secretariatului mi-a trimis un mesaj privat pe WhatsApp (nu pe grupul de arhivă de unde fusesem deja eliminat pe 02 august) că urmează să fiu supus testului poligraf.
În OUG 76 / 2016 care reglementează organizarea și funcționarea DGPI, articolul 19 alineatul 3 conține informații relevante: Dacă în urma testului de integritate există suspiciuni cu privire la candidat, acesta poate fi supus testului poligraf. Daca refuză, este exclus din concurs.
Articolul 19
(1) În cadrul procedurilor de ocupare a posturilor vacante, derulate în condiţiile stabilite prin Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, la nivelul Direcţiei Generale de Protecţie Internă se efectuează verificări pentru evaluarea integrităţii profesionale şi se organizează un interviu.
(2) Interviul are ca scop aprecierea cunoştinţelor profesionale, precum şi a aptitudinilor, abilităţilor, atitudinilor şi motivaţiilor relevante pentru îndeplinirea atribuţiilor postului. Aspectele procedurale cu privire la organizarea şi desfăşurarea interviului se stabilesc prin ordin al directorului general al Direcţiei Generale de Protecţie Internă.
(3) În cazul constatării existenţei unor suspiciuni cu privire la integritatea profesională, persoana poate fi supusă, cu acordul acesteia, evaluării comportamentului simulat. Refuzul de a se supune evaluării comportamentului simulat atrage excluderea din procedura de ocupare a postului.
În urma testului de integritate care a avut loc la data de 05 iulie 2024 și care a fost parte integrantă din concurs, am discutat cu personalul de specialitate al instituției și am oferit toate informațiile legate de activitatea mea în zona Africii Subsahariene, activitate de funcționar administrativ, traducător și responsabil cu comunicarea într-un proiect al unei companii din Cehia pentru autoritățile din Burkina Faso. Există o înregistrare audio care atestă această discuție. De asemenea, în dosarul pe care l-am depus pentru angajare, CV-ul meu a fost 100 % transparent și toate informațiile respective prezentate clar și concis. Nu cred că e cazul să mai precizez, deși o voi face, că dosarul meu de concurs a avut și cazierul judiciar curat. Concret, nu au existat suspiciuni în ceea ce mă privește și ca atare am fost angajat. Astfel, izolarea totală și testul poligraf propriu-zis cu presiunile la care am fost supus în cadrul acestuia, nu au avut alt scop decât acela de a mă determina să plec din instituție.
În aceeași ordine de idei, nu mi s-a comunicat în toată perioada în care am fost angajatul acestei instituții faptul că ar exista probleme în trecutul meu (nici nu există de altfel) și că în urma verificărilor nu aș putea obține certificatul ORNISS pentru acces la documente secrete. Dacă vă uitați pe primul răspuns la petiția adresată direct DGPI-ului, mi s-a spus că în perioada de probă instituția nu e obligată, conform legii, să motiveze decizia încetării C.I.M. Ca atare, am fost dat afară în urma perioadei de probă în care nu mi s-a dat nicio sarcină. Evident că în zilele de izolare am citit legislația aferentă postului de arhivar pentru a fi bine pregătit, în speranța că voi reveni la postul pentru care am aplicat, dar nu mi s-au evaluat cunoștințele acumulate sub nicio formă. Nu a existat niciun criteriu profesional de diferențiere între mine și colega A.S.
La data de 09 august am fost însoțit de un subofițer în cabinetul psihologic (eu neavând voie să merg singur prin instituție) unde a avut loc acest test. Mi s-au adus la cunoștință întrebările și doamna căpitan psiholog (s-a prezentat sub numele de S) mi-a spus că face apel la memoria mea de lungă durată pentru a mărturisi toate bunurile pe care mi le-am însușit fraudulos în cei peste 20 de ani de carieră profesională. I-am spus că deși am fost Director/funcționar administrativ în cadrul mai multor societăți comerciale, nu sunt un infractor. Șefii mei nu mi-ar fi acordat acces la conturile lor bancare personale, nu mi-ar fi dat cheile caselor și actele companiei pe mână.
Mi s-au dat coli de hârtie A4 și au urmat presiuni de tipul: ”Scrieți, scrieți!!! Nu se poate să fi fost funcționar administrativ și să nu fi dat șpăgi sau să nu fi sustras bani! O doamnă a scris 5 pagini, scrieți, scrieți!!!” Asistentul dumneai, ca să fie mai convingător, a început să folosească un limbaj suburban: ”Foarte bine că i-ai făcut, dă-i dracu’ de patroni, că sunt niște jigodii! Hai, scrie, scrie!!!” Forma de politețe nu mai era necesară, eram deja consIderat ca fiind infractor. Au ieșit din birou și m-au lăsat singur, eu rămânând cu pixul în mână, neavând ce să scriu. Au revenit și au început iar presiunile: ”Nu se poate, trebuie să scrieți!!!” În urma acestor imperative, am încercat să scriu unele nimicuri, lucruri banale care nu țin de sfera infracționalității, dar presiunile au început iar: ”Ce, astea sunt lucruri importante??? Scrie faptele grave pe care le-ai săvârșit!!!”
În cadrul testului propriu-zis, fiind conectat la senzorii poligrafului, mi s-a spus că încerc să îmi țin respirația ca să denaturez rezultatul. La întrebarea ”Mai sunt și alte lucruri în afara celor declarate pe suport scris?” nu se putea răspunde cu Da sau Nu, întrucât sunt om și nu îmi pot aminti, de o manieră exhaustivă, toate nimicurile de tipul celor pe care le-am scris pe hârtie. Aceste presiuni și gradul extrem de relativitate a întrebării care ar fi trebuit să acopere mai bine de 20 de ani de carieră profesională, în mod cert au generat emoții și probabil poligraful le-a detectat. La întrebările firești pentru accesul într-o astfel de instituție, legate de faptul că m-ar fi trimis cineva să lucrez la D.G.P.I., că acționez pentru vreo structură din străinătate, etc. mi s-a spus că am răspuns sincer, că sunt curat. În schimb, la întrebarea legată de „memoria de lungă durată„ testul nu a ieșit bine. Această întrebare ambiguă și imperativele reptate ”Scrieți, scrieți, trebuie să scrieți!!!” care nu au ce să caute într-un test poligraf au avut menirea de a mă intimida, de a mă determina să mă autoincriminez pentru a fi dat afară.
Mi s-au dat iar coli de hârtie A4 și au urmat aceleași presiuni. Într-un final, le-am spus că situația devine ridicolă și că nu mai am nimic de declarat. Doamna căpitan a concluzionat că nu am fost sincer și că data viitoare când mă va supune aceluiași test va trebui să am mai multă grijă. Prezumția de nevinovăție nu există pentru D.G.P.I. Cazierul judiciar nu are nicio valoare pentru această instituție. Înainte de a pleca, mi-a făcut semn cu degetul pe formularul testului, în dreptul mențiunii ”secret de serviciu” pentru a mă atenționa că nu am voie să vorbesc cu nimeni despre ce s-a întâmplat acolo…
În aceste trei ore de hărțuire, am avut senzația că urmează să fiu arestat și închis pentru îndrăzneala de a fi candidat și pentru obrăznicia de a fi câștigat acest concurs. Nu pot acoperi prin această declarație toate replicile și imperativele, pentru că eram extrem de bulversat și nu înțelegeam cum am ajuns să mi fie călcată în picioare demnitatea. Sper că înregistrarea audio va putea fi accesată pentru a putea avea o imagine clară a hărțuirii la care am fost supus. De asemenea, sper că această înregistrare nu va fi trunchiată de D.G.P.I. și că veți putea constata infracțiunea de ABUZ ÎN SERVICIU.
Într-una din următoarele zile, întâlnind-o pe drum spre serviciu, am încercat să stau de vorbă cu șefa Serviciului Secretariat, și i-am spus că am fost tratat ca un infractor, însă nu a vrut să stea de vorbă cu mine pe acest subiect.
A urmat aceeași izolare totală. Pe toată așa-numita perioadă de probă se suna de la intrare către Serviciul Secretariat pentru a fi însoțit la locul de izolare și la finalul zilei eram, de asemenea, însoțit spre ieșire. Era din ce în ce mai clar că nu sunt dorit în instituție, spre deosebire de colega mea, fiică de arhivar/cadru militar în rezervă, care în tot acest timp a fost tratată omenește, fiind respectată atât de colegi cât și de șefi. Am început să nu mai pot dormi noaptea, mi-a scăzut imunitatea, am slăbit și în ultimele zile m-am îmbolnăvit – o gripă severă. Cu toate astea, am continuat să mă prezint punctual la serviciu și pe data de 28 august 2024, mi s-au prezentat Ordinul cu nr. II / 20207 din 27.08.2024 și notificarea nr. 2157455 din 27.08.2024 prin care am fost anunțat că încetează C.I.M. mai sus menționat.
Le-am întrebat pe cele două doamne care au venit cu aceste documente – șefa Serviciului Secretariat (doamna I.) și superiorul acesteia (doamna colonel D. care răspunde atât de arhivă, cât și de secretariat), care este motivul încetării contractului. Mi-au spus că nu știu și că trebuie să semnez.
Pe data de 29 august, fiind ultima zi de lucru, i-am trimis un mesaj respectivei șefe a secretariatului cu rugămintea de a veni pentru a-i înmâna un raport. A venit, dar mi-a spus că nu mai sunt angajat al D.G.P.I. și că singura cale de a mă adresa instituției este petiția. Am fost obligat să accept și această ultimă formă de lipsă de respect și la orele 16.00 am părăsit instituția fiind însoțit până la ieșire, ca de obicei, de un subofițer al secretariatului. Precizez că nimeni de la Biroul Personal nu a venit să stea de vorbă cu mine în biroul în care am fost izolat total, că nu mi s-a oferit nicio explicație.
Am aflat abia în luna noiembrie, la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, că decizia încetării contractului de muncă s-a luat ca urmare a testului poligraf și a verificărilor de specialitate…
Am depus pe data de 30 august petiția înregistrată cu numărul 2106019, prin care am solicitat să mi se aducă la cunoștință motivul demiterii. Mi s-a răspuns că instituția nu este obligată, conform legii, să motiveze notificarea scrisă în timpul sau la finalul perioadei de probă.
Am depus o petiție și la Guvernul României, în care am precizat toate abuzurile la care am fost supus, petiție care a fost remisă către Ministerul de Interne, care la rândul lui a redirecționat-o spre Direcția Generală de Protecție Internă. Așadar, al doilea răspuns a venit tot de la instituția care m-a tratat ca pe un infractor și a fost formulat de o manieră ambiguă, fără vreo explicație concretă, punctuală, vis-a-vis de abuzurile pe care le-am invocat.
În urma acestui răspuns am revenit cu o cerere de primire în audiență la cabinetul primului ministru, însă mi s-a răspuns că aceasta nu ar fi de natură să conducă la o altă finalitate decât cea prevăzută de cadrul normativ incident.
Zilele acestea urmează ca avocatul meu să depună în instanță dosarul pentru încălcarea dreptului la demnitate în muncă / hărțuire, așadar nu mă constitui parte civilă în cadrul acestei plângeri penale.
Mă prezint în fața dumneavoastră, doamnă Prim-procuror, pentru că la Direcția Generală de Protecție Internă, foarte probabil că nu se transmite din generație în generație doar secretul breslei de arhivari, așa cum sugera domnul Colonel G. (Directorul Direcției de Management Informațional Integrat), ci și mentalitatea anchetatorilor din anii 1950. Reiterez faptul că în cadrul testului poligraf am fost jignit, intimidat și avertizat să nu discut cu nimeni despre ce s-a întâmplat acolo, arătându-mi-se la final, cu degetul, tacit, mențiunea ”secret de serviciu”.
Pe pagina Societății Internaționale a Examinatorilor Poligraf, codul etic prevede că cetățeanul trebuie tratat de o manieră profesională, respectarea demnității acestuia fiind o condiție sine qua non. Or eu, câștigător de drept al unui concurs organizat de o instituție a statului, am fost presat să mă autoincriminez cu imperative de tipul ”Nu se poate să nu scrieți nimic, nu se poate!!!” Statutul de angajat al unei structuri militarizate nu poate acorda nimănui dreptul de a jigni un cetățean care s-a prezentat la concurs cu cazierul judiciar depus la dosar; nu îl poate trata ca pe un infractor fără existența unor dovezi. ”Foarte bine că i-ai făcut! Dă-i dracu’ de patroni că sunt niște jigodii!” nu este doar o insultă întâmplătoare; este premisa de la care Direcția Generală de Protecție Internă a plecat în cadrul evaluării mele post angajare, deși trecutul meu este unul curat și a fost verificat în prealabil, înainte de perioada de probă.
Ca atare, vă rog respectuos să analizați plângerea mea pentru săvârșirea infracțiunii de ABUZ ÎN SERVICIU. În luna noiembrie a anului curent, Direcția Generală de Protecție Internă a scos la concurs postul de șef birou (psiholog) – expert psihologie judiciară / poligraf, fapt care pentru mine este cât se poate de relevant. Instituția nu recunoaște, dar vis-a-vis de mine a avut un comportament abuziv, ilegal.
Doamnă Prim-procuror, în ultimele luni de zile am intrat într-o depresie severă. Nu mă odihnesc bine, nu mă pot concentra, sunt foarte irascibil și imi este greu să accept felul în care am fost tratat de o instituție a statului care ar trebui să vegheze la respectarea legii. Am apelat la serviciile unui psiholog pentru o expertiză extrajudiciară și am consultat un psihiatru care m-a diagnosticat cu depresie. Acum sunt sub tratament. Sunt absolut convins că rezultatele cercetării penale efectuate de dumneavoastră îmi vor reda liniștea și echilibrul de care am nevoie, că exemplul meu va tempera elanul discreționar al unor funcționari publici care calcă în picioare drepturile și demnitatea cetățenilor.
Mijloacele de probă pe care se întemeiază prezenta plângere nu sunt la dispoziția mea; înregistrarea audio a testului poligraf este păstrată, conform legii, la Direcția Generală de Protecție Internă. Fiind vorba despre o instituție militarizată, există, cu siguranță, și servere cu înregistrări video care vor demonstra că tot ce am scris în această plângere este 100 % bazat pe adevăr.
Atașez prezentei plângeri următoarele copii:
- Contractul individual de muncă
- Ordinul Directorului General al D.G.P.I. din 27 august 2024
- Notificarea D.G.P.I. din 27 august 2024
- Petiția subsemnatului către D.G.P.I. depusă la data de 30 august 2024
- Răspunsul D.G.P.I. la petiția subsemnatului, emis la data de 19 septembrie 2024
- Petiția pe care am trimis-o online către Guvernul României
- Dovada remiterii petiției către Ministerul de Interne
- Dovada remiterii petiției către Direcția Generală de Protecție Internă
- Răspunsul D.G.P.I. la petiția adresată Guvernului, emis pe 10 octombrie 2024
- Punct de vedere al D.G.P.I. pentru C.N.C.D.
- Concluzii finale ale subsemnatului pentru C.N.C.D.
- Expertiză psihologică extrajudiciară
- Raport medical psihiatrie
Cu deosebit respect, 18 decembrie 2024
Florin Lazar
Îngrozitor, asa se procedează în toate institutiile publice : pile, pile pile…asta-i cauza pentru care țara este în groapă. Și de acolo nu o mai scoate nimeni. Rușine DGPI.