O practică de secretizare inacceptabilă și o moștenire a epocii comuniste: HG 0610/2017 – O barieră în calea transparenței și a dreptului la informare
Emiterea Hotărârii Guvernului nr. 0610/2017, clasificată ca „secret de stat” la nivelul „secret”, reprezintă o manifestare flagrantă a unei practici de secretizare cu rădăcini adânci în perioada dictaturii comuniste. Această hotărâre reglementează, în mod direct, modul de stabilire a funcțiilor pe grade militare și profesionale, coeficienții și soldele de funcție/salarii pentru personalul militar în activitate, polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și preoți militari din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională. Este complet inacceptabil ca, într-o societate democratică, beneficiarii direcți – personalul vizat – să nu aibă acces la conținutul unui act normativ care le influențează condițiile de muncă și remunerația. De altfel, se estimează că mai puțin de 5% din polițiști și cadrele militare beneficiază de acces la informațiile clasificate la nivel „secret”, ceea ce afectează grav dreptul lor la informare și predictibilitatea salarială.
I. Moștenirea secretizării din epoca comunistă
În perioada regimului comunist, secretizarea actelor normative era o practică de rutină, reglementată prin Legea nr. 23/1971 privind apărarea secretului de stat în Republica Socialistă România. La Articolul 1 se stipula că „apărarea secretului de stat este o îndatorire patriotică, o obligație de onoare a tuturor cetățenilor – muncitori, țărani, intelectuali și alte categorii de oameni ai muncii – prin care aceștia își aduc contribuția la apărarea cuceririlor revoluționare ale poporului român, a independenței, suveranității și integrității teritoriale a statului nostru”. Articolul 2 definea “secretele de stat’ ca informații, date și documente ce prezintă “în mod evident” caracterul de secret, iar Articolul 4 prevedea că informațiile care nu constituie secrete de stat, dar nu sunt destinate publicității, se clasificau drept „secrete de serviciu”. În esență, deciziile privind clasificarea informațiilor se luau după criterii subiective, la bunul plac al celor aflați în măsură să dispună, fără a aplica un test de proporționalitate.
II. Evoluția post-comunistă și cadrul legal actual
Odată cu căderea regimului comunist, a fost necesară o revizuire a practicilor de secretizare. Legea nr. 182/2002 a introdus condiția existenței unui prejudiciu concret pentru clasificarea informațiilor, însă fără a stabili criterii precise sau a face referire la testul de proporționalitate prevăzut la Art. 53 din Constituție, care impune ca restrângerea unui drept să fie necesară, proporțională și nediscriminatorie. În acest context, Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, la Art. 6 lit. g), impune „principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilității salariale pentru personalul din sectorul bugetar”. Secretizarea HG 0610/2017, însă, contravine direct acestui principiu esențial, deoarece personalul afectat nu poate consulta și înțelege normele care îi guvernează.
HG 0610/2017 a fost emisă ca act normativ de nivel superior, în temeiul art. 5 alin. (3) și al art. 27 din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, și stabilește modul de determinare a funcțiilor pe grade militare și profesionale, coeficienții și soldele de funcție. Această hotărâre a înlocuit acte normative anterioare – precum HG 0292/2011, HG 0154/2010, HG 0663/1999 și HG 070/2004 – și continuă o tradiție de secretizare care, încă din perioada comunistă, a fost utilizată pentru a proteja anumite reglementări interne, deși acestea afectează direct drepturile salariale ale personalului.
Pe lângă HG 0610/2017, Ordinul MAI nr. S/7/31.01.2018, emis pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar, polițiștilor și personalului civil din Ministerul Afacerilor Interne, a fost, de asemenea, emis ca document clasificat. Acest ordin a fost elaborat în aplicarea actelor normative de nivel superior și continuă, prin secretizare, să limiteze accesul la informațiile esențiale ale beneficiarilor.
III. O practică izolată? Nici în țările democratice europene nu se constată astfel de excepții
Nu există niciun exemplu în statele democratice europene în care beneficiarii – cei direct supuși normelor ce reglementează condițiile lor de salarizare – să nu aibă acces la conținutul actelor normative care le influențează viața profesională. Secretizarea HG 0610/2017 nu poate fi justificată prin invocarea unui interes „public” superior, deoarece interesul public presupune, în mod fundamental, transparență și accesibilitate. Aceste valori sunt esențiale într-o societate democratică, iar menținerea actului în secret creează un precedent periculos care subminează principiile fundamentale ale statului de drept și afectează grav moralul și eficiența personalului de ordine și apărare.
IV. Încălcarea principiilor de transparență și accesibilitate
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) stabilește că, pentru a fi considerată “lege” în sens material, o normă trebuie să fie accesibilă și previzibilă pentru destinatarii săi. În Sunday Times vs. Regatul Unit, CEDO a subliniat necesitatea ca cetățeanul, cu ajutorul consilierii juridice adecvate, să poată previziona consecințele unui act normativ. Secretizarea HG 0610/2017 contravine în mod flagrant acestui principiu, deoarece majoritatea beneficiariilor nu pot consulta conținutul normei, afectând astfel dreptul la informare și predictibilitatea salariilor.
Mai puțin de 5% dintre polițiști și cadrele militare au acces la informațiile clasificate la nivel „secret”, ceea ce evidențiază o discrepanță izbitoare între interesul public – de a avea o normă clară și accesibilă – și practica actuală de secretizare. Această inaccesibilitate subminează, de asemenea, principiul transparenței mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, așa cum este prevăzut la Art. 6 lit. g) din Legea-cadru nr. 153/2017.
V. Concluzie
Secretizarea HG 0610/2017 și a actelor normative complementare reprezintă o practică inacceptabilă și învechită, cu rădăcini adânci în epoca comunistă, care subminează dreptul la informare și principiile democratice de transparență și responsabilitate. Într-o societate democratică, nu poate exista un interes public superior care să justifice faptul că beneficiarii – cei direct afectați de normele ce reglementează salarizarea – nu au acces la conținutul actelor normative ce le influențează viața profesională.
Această abordare nu doar că afectează predictibilitatea salarială, esențială conform Legii-cadru nr. 153/2017, ci contravine și principiilor de proporționalitate și nediscriminare stabilite la Art. 53 din Constituție și confirmate de CEDO. Este imperativ ca autoritățile să reexamineze cu maximă seriozitate criteriile de clasificare a acestor acte normative și să asigure accesul deplin la informație, eliminând astfel orice discrepanță între interesul public și practica actuală de secretizare. Numai prin transparență se poate restabili încrederea în instituțiile de apărare și ordine publică și se poate garanta respectarea drepturilor fundamentale ale personalului vizat.
Acest articol de poziție critică invită la o reevaluare profundă a politicii de secretizare, subliniind necesitatea absolută a accesibilității și previzibilității normelor care reglementează aspecte esențiale ale condițiilor de muncă, în contextul unui stat de drept modern și democratic.
VITALIE JOSANU
Presedinte SPR DIAMANTUL
