În contextul valului de pensionări și demisii înregistrat în rândul polițiștilor, am întrebat IGPR și MAI dacă le sunt cunoscute cauzele creșterii bruște a numărului cererilor de pensionare în lunile octombrie, noiembrie, decembrie, față de lunile anterioare și în general a situației pensionărilor din anul 2023 raportat la anul 2022. În caz pozitiv, să ne precizeze măsurile concrete vizate pentru depășirea crizei acute de personal și respectiv a vulnerabilităților din sistemul de ordine și siguranță publică.
Din răspunsul primit de la minister și pe care îl reproducem mai jos
se vede că Aparatul Central a rămas blocat în vechiul clișeu, dovedit în timp pâgubos și insuficient, al recrutării din sursă externă. În naivitatea lor, aceștia încă mai cred că la porțile MAI stau cozi interminabile de doritori să îmbrace corsetul obligațiilor statutare, fără compensații dar – în schimb – egali în drepturi cu toți ceilalți! Nu realizează că – dincolo de capacitatea limitată de școlarizare a unităților de învățământ – plaja de recrutare a devenit extrem de săracă în doritori, nu avem nici măcar 2 candidați pe un loc, iar gradul de acoperire se realizează cu compromisul unor pretenții ceva mai moderate. Că s-a vorbit cu Ciolacu – individul care uită de la o zi la alta ceea ce scapă pe gură – poate reprezenta o garanție serioasă doar pentru Elefantul sindical care se laudă cu ”se are în vedere”, la braț cu oportunistul Predoiu.
Cât despre ”preocuparea permanentă”, nu ne rămâne decât să ne întrebăm asupra obiectivelor reale, câtă vreme – relativ recent – tartorul MAI se răstea într-o videoconferință că polițiștii ar trebui să fie mulțumiți cu veniturile pe care le au, comparativ cu alți bugetari ar trebui să înghită cuminți din mila Guvernului! Prin urmare, cu asemenea rebuturi la comandă vom aștepta mult și bine schimbarea, pe principiul ”deșteptul promite și prostul trage nădejde!”
Dinspre IGPR însă răspunsul ne amintește de clipul ”celui mai sincer moldovean”, individul prins la vamă cu țigări de contrabandă, ascunse printre mere: ”știa că va fi prins, cum să nu știe!”
adică, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase… Curat management la nivel înalt!
Cu o asemenea viziune de leadership, într-o multinațională, conducerea IGPR pava calea spre bancrută. Răspunsul și starea de fapt reflectă un tip de comandă – îmbâcsit în rigorile cultului de clasă – este dominatoare, fără minimă capacitate de rezonanță cu masa executanților. Nu există empatie; dovadă stau lipsa totală de preocupare față de nemulțumirile salariale, chiriile subevaluate, opacitatea actului de management, atâtea piedici ridicate în calea revendicărilor de natură salarială, chiar dacă ai și RIL-uri în spate! Nu avem brumă de vizionari acolo sus, în vârf: nimeni nu este capabil să arate unde va fi Poliția Română în următorii cinci ani. În schimb, sistemul pocnește din toate încheieturile de promotori dictatoriali: avem sarcina, trebuie executată, nimeni nu vrea să audă că nu ai suficiente resurse, că ești sufocat și de alte termene, că împarți o sarcină sporită la un număr tot mai mic de oameni…
Despre vulnerabilități nici vorbă, deși chiar ei formează puroiul! Totul e roz, cu bulinuțe albe!
Vitalie Josanu
