Ați văzut cu toții acele spoturi publicitare cu oameni plăcuți la chip, cu grimase ce debordează de fericire, atunci când varsă în pahar ori deschid cu sete o sticlă de Coca Cola? Practic, inconștientul nostru este împins pe modulul pilot automat care ține să asocieze modele de sănătate, fericire, frumusețe cu o băutură a cărei rețetă nici măcar nu este cunoscută de majoritatea consumatorilor și – dacă săpăm mai bine – putem afla că este chiar destul de nocivă pentru sănătate. Mulți dintre noi nu conștientizează asta, dar cei aflați în spatele spotului publicitar folosesc tehnici de persuasiune studiate științific ani la rând: ei știu ce urmăresc.
Tehnica se folosește demult în proiectele de marketing, o folosesc deja de multă vreme și politicienii și vedeți câți dintre ei se sulemenesc ori apelează la photoshop, ca să-și mascheze mojicia de pe chipuri. Și adesea, mușcăm momeala, chiar dacă indivizii sunt găunoși și plini de bube. Ei au în spate echipe de PR, care apelează la tehnici subliminale pentru a ne înfrânge rațiunea.
De aici, câștigătorii noștri – ajunși în poziții de decizie -, au înțeles că pot lucra și la imaginea instituțiilor publice, doar că – în lipsa unor studii, pregătiri, echipe generos plătite – aceștia antrenează trepăduși ”comunicatori” care nu pot face altceva decât să imite, fără a înțelege, câteva forme de publicitate. Uite așa ajungem în ograda M.A.I. care ne vinde gogoși cu angajați debordând de fericire, în ținute îngrijite, zâmbăreți și efervescenți în hotărâre… deși ”rețeta” fericirii lor este la fel de clasificată, precum amestecul de substanțe ale băuturii Coca-Cola! Uneori te întrebi dacă nu cumva protagoniștii sunt actori sadea, alminteri – după atâta bătaie de joc – orice polițist, jandarm ori pompier, întreg la minte, i-ar privi doar cu scârbă și dezgust.
Dincolo de poveștile cu plăcerea de a te arunca în incendiu ori într-un potop ca să salvezi vieți ori nerăbdarea de a te simți antrenat de adrenalina unui robocop ca să dai de pământ cu toți infractorii, vârfurile noastre din M.A.I., evită să admită că motivația principală stă în remunerație. Oamenii nu trag la muncă pentru a deveni eroul unei palpitante întâmplări cu o bombă plasată sub capota unui automobil, ori a prinderii unui infractor înarmat, ci pentru B A N I. Îl plătești bine, se bagă și în foc, nu-l plătești, i se face scârbă de tine și PR-ul tău! Gogoașa M.A.I. nu prea ține, câtă vreme lucrătorii au rămas cu salariul de funcție pe formule de calcul din anul 2009, sub salariul minim pe economie, câtă vreme lucrătorii săi sunt în coada bugetarilor care (cine știe dacă și când) vor atinge plafonul salarial din 2022, stabilit prin Legea 153/2017, câtă vreme asistă pasiv atunci când propagandiștii politici fac praf toate angajamentele statului privind pensiile și vârsta de pensionare.
Se vede de departe că P.R.-iștii M.A.I. sunt depășiți în fața strategiilor de manipulare menite să abată atenția alegătorilor de la efectele proastei guvernări, spre o chestiune absolut secundară a ”pensiilor speciale” și a ”privilegiilor” de care se bucură lucrătorii M.A.I. și militarii! Zi de zi, râșnița unor neîmpliniți macină până la scântei, frustrări și venin, împotriva noastră, ceea ce ne este dat prin lege, în absența totală a ministerelor de resort! Tribuna publică a uitat de audiatur et altera pars iar atunci când o mimează, se face într-o distribuție de forțe dezechilibrată și lipsită de obiectivitate.
În context, onoarea uniformei este serios pătată, desconsiderată, umilită, cu consecința deja vizibilă a demotivării efectivelor, a pensionărilor anticipate, a demisiilor și chiar a neatractivității: dacă odinioară se băteau 20 candidați pe un loc în structurile M.A.I, azi, nu reușesc să atingă ținta de 1,5.
Și dintre toți P.R.-iștii, indivizii/dele care lucrează la imaginea Poliției Române sunt cei mai… săraci cu duhul. Priviți spre celelalte bresle, cum își vând ”marfa”. Mai toți, își arogă misiuni salvatoare și roluri indispensabile în societate: medicii salvează vieți (deși politicienii sunt primii care își caută de sănătate peste hotare), profesorii educă generații (deși demult învățământul a schimbat educația pe dresură), judecătorii driblează cu dreptatea (deși tocmai modul cum și-au înțeles misiunea stă la originea dezastrului social) și putem continua. Chiar în interiorul M.A.I., pompierii și-au adjudecat inteligent (zic eu) poziția de salvatori.
Cum își vinde marfa Poliția Română? Cu cea mai tâmpă formă de comunicare, folosind amenințarea și agresivitatea: ”Ce faceți, v-ați culcat? Aveți grijă, vă putem trezi la 6 dimineața, la o cafea!”, ”vedeți cum conduceți, noi stăm la pândă!”, ”dormiți, noi nu!” și exemplele de acest fel pot continua… și continuă. Acum, când te gândești că cei care amenință nu prea știu ce înseamnă munca în operativ, te cam umflă râsul doar că lumea nu știe asta și îi ia în serios. Cu reacțiile de rigoare. Problema este că majoritatea celor din public sunt cetățeni normali, fără preocupări infracționale, astfel încât amenințarea – în majoritate covârșitoare – este gratuită și naște reacții de respingere, până la aversiune, desconsiderare și ură! Prin urmare, cel mai mare deserviciu, în materie de imagine și promovare, este făcut Poliției Române tocmai de acești trepăduși prin care triumfă prostia și superficialitatea!
Nu puține sunt societățile în care Poliția este respectată, chiar locuirea unui polițist în zonă este privită ca o garanție suplimentară de liniște și siguranță, populația colaborează cu poliția, reacționează, se implică, ajută. Este adevărat că implicarea structurilor de ordine publică în activități de supraveghere politică, în vremea regimului de tristă amintire, stă ca un schelet în dulapul Poliției Române dar niciodată după 1990 nimeni nu s-a preocupat de schimbare. Și schimbarea constă tocmai în redefinirea rolului polițistului în societate: dincolo de prinderea hoților, misiunea polițistului în societate trebuie urcată prioritar alături de victimă și în protejarea potențialelor victime. Infractori sunt 2-3% dintre cetățeni, victime pot fi cu toții 100%.
Și nu în ultimul rând: vrei să fii respectat, respectă-ți propriii oameni!
de Vitalie Josanu
sursa imagine: www.bzv.ro
