
Unele întrebări de grilă rămân în memoria candidaților mult după examen, pentru că pun la încercare atenția la text, nu doar cunoștințele. Una dintre ele este întrebarea 72 din Grila nr. 1 a examenului de primire în profesie ca avocat definitiv din 12 septembrie 2016. Circulă și azi pe rețelele sociale și îi încurcă și pe cei care stăpânesc bine partea generală a dreptului penal.
Speța
Inculpatul LM pătrunde prin escaladare și efracție în locuința persoanei vătămate FR și strânge mai multe bunuri. Sunt prea voluminoase ca să le ia dintr-o dată, așa că le transportă la locuința unchiului său în trei rânduri, fără pauze. Candidatul trebuie să aleagă încadrarea juridică dintre trei variante: o singură infracțiune de furt calificat, trei infracțiuni de furt calificat aflate în concurs sau o infracțiune de furt calificat în formă continuată.
De ce atrage forma continuată
Prima impresie îl duce pe candidat spre infracțiunea continuată. Există trei acțiuni, toate pornesc din aceeași hotărâre de a-l fura pe FR, iar victima este aceeași. Par îndeplinite toate condițiile.
Art. 35 alin. (1) din Codul penal prevede însă că infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește, „la diferite intervale de timp”, dar în realizarea aceleiași rezoluții, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni. La data examenului textul mai cerea ca actele să fie îndreptate împotriva aceluiași subiect pasiv. Condiția a fost declarată neconstituțională prin Decizia CCR nr. 368/2017 și a fost scoasă din lege prin Legea nr. 200/2023, dar în speța LM nu contează, pentru că victima e una singură. Condiția intervalelor de timp lipsește însă din speță. Ea presupune o întrerupere reală între acte, care să le despartă astfel încât fiecare să poată fi privit ca o faptă de sine stătătoare. Enunțul spune exact contrariul, pentru că transporturile s-au făcut fără pauze.
Mai e un aspect, poate chiar mai important. Pentru infracțiunea continuată fiecare act trebuie să întrunească, luat separat, conținutul infracțiunii. În speță există o singură luare, adică deposedarea persoanei vătămate de bunurile adunate din locuință. Cele trei transporturi sunt acte de executare ale aceleiași acțiuni unice de luare, nu trei sustrageri distincte.
Unitatea naturală de infracțiune
Doctrina penală distinge între unitatea naturală și unitatea legală de infracțiune. Unitatea legală este creată de legiuitor, care reunește într-o singură infracțiune o pluralitate de acte sau rezultate. Din ea fac parte infracțiunea continuată, infracțiunea complexă, infracțiunea progresivă și infracțiunea de obicei. Unitatea naturală decurge din însăși natura faptei. Aici intră infracțiunea simplă, infracțiunea continuă și infracțiunea deviată.
Infracțiunea simplă se poate săvârși printr-o singură acțiune sau printr-o activitate repetată, adică prin mai multe acte de același fel, făcute în baza aceleiași rezoluții, în același context și imediat unul după altul. Exemplul clasic din manuale este cel care aplică victimei mai multe lovituri succesive în aceeași altercație și răspunde pentru o singură infracțiune de lovire, nu pentru câte o infracțiune la fiecare lovitură. Speța din grilă este echivalentul acestui exemplu la furt. Repetarea transporturilor nu înmulțește infracțiunile, la fel cum repetarea loviturilor nu le înmulțește.
De ce nu e nici concurs
Concursul de infracțiuni se exclude cu atât mai mult. El presupune cel puțin două infracțiuni distincte, fiecare cu sustragerea ei, iar speța arată o singură hotărâre infracțională și o singură deposedare.
Încadrarea completă
Fapta este o singură infracțiune de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. d) din Codul penal, pentru săvârșirea prin efracție și escaladare, și la alin. (2) lit. b) al aceluiași articol, pentru săvârșirea prin violare de domiciliu. Prin pătrunderea fără drept în locuință, furtul intră în forma agravată de la alin. (2), sancționată cu închisoare de la 2 la 7 ani. Violarea de domiciliu nu se reține separat, pentru că legiuitorul a absorbit-o în conținutul furtului calificat.
La această soluție a ajuns și baremul oficial INPPA: la întrebarea 72 este bifată doar varianta A. Întrebarea nu a fost anulată și nici modificată după contestații.
De ce contează în practică
Diferența dintre cele trei încadrări nu este doar teoretică. Pentru infracțiunea continuată, art. 36 alin. (1) permite majorarea maximului special al pedepsei închisorii cu cel mult 3 ani. Pentru concurs, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, art. 39 alin. (1) lit. b) impune aplicarea pedepsei celei mai grele, la care se adaugă obligatoriu un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Așadar o încadrare greșită în forma continuată ar putea expune inculpatul unei pedepse mai mari, prin majorarea maximului, iar o încadrare greșită în concurs l-ar expune în mod sigur, prin sporul obligatoriu, unui tratament sancționator mai aspru, fără temei.
Pentru organele de urmărire penală, care formulează acuzația, și pentru avocatul care apără într-o asemenea cauză, întrebarea esențială este dacă între acte a existat sau nu o întrerupere reală. Dacă probele arată că bunurile au fost scoase într-o singură desfășurare de activitate, încadrarea în forma continuată poate fi combătută cu argumentele de mai sus.
Cum se schimbă soluția dacă se schimbă faptele
Speța devine instructivă când modifici câte un singur element. Dacă LM ar fi revenit în locuința lui FR în trei nopți consecutive, de fiecare dată prin efracție, pe baza aceleiași hotărâri de a-i goli casa, s-ar fi reținut furtul calificat în formă continuată. Actele ar fi fost despărțite în timp și fiecare ar fi fost o sustragere completă.
Să presupunem că în aceeași noapte ar fi intrat pe rând în locuințele a trei persoane diferite. În 2016 forma continuată ar fi fost exclusă din start, pentru că legea cerea atunci identitatea subiectului pasiv, și s-ar fi reținut trei infracțiuni în concurs. Din 2017 condiția nu mai produce efecte (Decizia CCR nr. 368/2017), iar din 9 iulie 2023 a dispărut și din textul legii (Legea nr. 200/2023). Dacă cele trei furturi pornesc din aceeași hotărâre, luată de la început, și sunt despărțite în timp, se poate reține forma continuată, pentru că fiecare pătrundere e o sustragere distinctă, chiar dacă toate au loc în aceeași noapte. Dacă LM s-a hotărât din nou la fiecare casă, rămâne concursul.

Concluzie
Întrebarea nu cerea cunoștințe rare, ci citirea atentă a fiecărui cuvânt din enunț. Toată greutatea ei stătea în sintagma „fără pauze”, strecurată la mijlocul frazei. Cine a reținut-o și a pus-o lângă textul art. 35 a ajuns ușor la răspunsul corect. Cine a citit în grabă s-a oprit la imaginea celor trei drumuri și a ales forma continuată.
Surse: Baremul final INPPA, examenul de primire în profesie ca avocat definitiv, 12 septembrie 2016, Grila nr. 1, întrebarea 72; Decizia CCR nr. 368/2017 (M.Of. nr. 566 din 17.07.2017); Legea nr. 200/2023; ÎCCJ, Decizia nr. 1/2025 (recurs în interesul legii), par. 116 (M.Of. nr. 326 din 11.04.2025).
S.P.R. „Diamantul”


