Sezonul ”bilanțurilor” semestriale, ce animă această perioadă toate unitățile de poliție, nu este neapărat un lucru ieșit din comun și am zice chiar util, dincolo de excesele comunistoide, cu raportarea ”recoltei la hectar” pe care mulți dinafara sistemului le bănuiesc a fi devenit istorie, de la Revoluție încoace… Este momentul de paradă când șeful face exercițiu public de lectură (proba o trec toți, chiar și cei care încă mai silabisesc).
La început iau curajos ”dealul în piept”, până se umplu de năduf și trec la ”sărituri prin gradina de zarzavat”, cu spicuiri pe ici-pe colo, într-un amestec selectiv de cifre, date, creșteri, descreșteri și promisiuni. Până la urmă, sunt de înțeles, oricât ar fi de șefi, nu sunt lectori (decât de rară ocazie), nici statisticieni și deci nu poți pretinde de la ei o interpretare profesionistă a datelor. Cu atât mai degrabă, nici pretenții față de capacitatea lor de manipulare, într-o manieră în care ”controlul situației infracționale” să depășească faza de inerție și să intre – măcar din vârful degetelor – în zodia ”managementului instituțional”.
Mai auzim prin unele județe că unii se rățoiesc la subalterni, bat cu pumnul în masă, își umflă pieptul, amenință, o fac pe eroii, mereu în fața unui auditoriu cu ochii pe ceas (ori telefonul mobil) și pentru asta iese cu supărare mare dacă nu toată lumea face act de prezență!
Într-un cuvânt, o ciocolată ambalată în hârtie igienică…
Acum dacă tot nu poți face din coadă de câine sită de mătasă, măcar să ne păstrăm amuzamentul urmărindu-le jocul de scenă. Felul în care își însușesc munca tălpașilor, ajungând chiar să-și justifice excelențe pe rezultatele lor, doar pentru că nu sunt nici mai mult, nici mai puțin decât niște distribuitori de lucrări, îmi amintise de fabula lui Alecu Donici, ”Musca la arat”. E atât de bine pliată pe raportul sef versus subordonați încât mai multi lideri teritoriali mi-au zis că ar merita o postare…
Vitalie Josanu
Musca la arat
de Alecu Donici
De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Iar ei, spre-ntâmpinare,
O altă muscă-n zbor
Îi face întrebare:
– De unde, dragă sor’?
– Şi mai întrebi de unde!
Ei musca îi răspunde
C-un aer supărat.
Au nu pricepi ce facem?
Nu vezi că noi ne-ntoarcem
Din câmp, de la arat!
Spre laudă deşartă
Mulţi zic: noi am lucrat,
Când ei lucrează-n faptă,
Ca musca la arat.
sursa imagine: Library Livresq