S.P.R. „Diamantul” cere IGPR anularea Dispoziției nr. 3544/2026 a IPJ Brăila, care înlocuiește semnătura șefului structurii ce a lucrat dosarul penal cu un lanț de până la patru semnături, deși Ordinul comun MAI nr. 231/2024 – PÎCCJ nr. 289/2024 cere una singură.
Ce prevede dispoziția
La 5 octombrie 2026, IPJ Brăila a emis Dispoziția șefului inspectoratului nr. 3544, care schimbă felul în care dosarele penale lucrate la secțiile de poliție rurală și la posturile de poliție din județ pleacă spre parchet. Adresa de înaintare se întocmește de acum în două exemplare. Primul nu mai poate fi semnat de șeful secției sau al postului care a lucrat dosarul: pentru structurile arondate Poliției Municipiului Brăila îl semnează șeful acesteia sau un adjunct, iar pentru cele arondate polițiilor orășenești, șeful poliției orașului. Al doilea exemplar este semnat în cascadă de polițistul care a redactat adresa și de toți șefii ierarhici până la șeful unității, ceea ce înseamnă, în cazul unui post comunal, patru semnături.
Dispoziția a intrat în vigoare la data emiterii și a fost transmisă tuturor structurilor operative „în vederea prelucrării cu personalul și punerii în aplicare”, după cum i-a comunicat chiar IPJ Brăila sindicatului, prin adresa din 7 octombrie. Șefii secțiilor rurale și ai posturilor, structurile în care se face efectiv cercetarea penală, au rămas astfel doar cu semnătura de pe al doilea exemplar, alături de eșaloanele superioare.
Ce spune Ordinul comun
Circuitul dosarelor penale între poliție și parchet este reglementat prin Ordinul comun al ministrului afacerilor interne nr. 231 și al procurorului general nr. 289 din 20 decembrie 2024, intrat în vigoare la 1 februarie 2025, care aprobă Normele metodologice privind înregistrarea, evidența unitară, circuitul sesizărilor penale și coordonarea administrativă a activităților dispuse de procuror în cursul urmăririi penale. Normele definesc, la art. 3 lit. a), „unitățile de poliție” ca fiind unitățile și subunitățile MAI la nivelul cărora sunt organizate și funcționează organe de cercetare penală ale poliției judiciare. Secțiile de poliție rurală și posturile de poliție se încadrează în această definiție, în măsura în care acolo lucrează polițiști care au calitatea de organ de cercetare penală. Chiar dispoziția IPJ Brăila vorbește, la art. 3, despre „șeful unității/subunității de poliție”, adică exact în termenii definiției din ordin.
Art. 8 alin. (4) prevede că adresa prin care unitatea de poliție înștiințează parchetul, în vederea atribuirii numărului unic, „se semnează de șeful unității de poliție”. Aceeași regulă se aplică, potrivit art. 7 alin. (5) și art. 13 alin. (2), adresei prin care dosarul este trimis procurorului cu un referat. Art. 27 alin. (1) prevede, la rândul lui, că dosarele în care s-a propus trimiterea sau netrimiterea în judecată ori dezînvestirea sunt înaintate parchetului „de către șefii unităților de poliție”, în cel mult trei zile de la formularea propunerii și, în cauzele urgente, în aceeași zi. Chiar art. 3 din ordin le dă aceleiași persoane, șefii unităților în care funcționează organe de cercetare penală, sarcina de a urmări și asigura aplicarea normelor. Ordinul cere așadar o singură semnătură, fără contrasemnătura sau viza altui șef, iar termenele scurte pe care le fixează arată de ce a fost gândit astfel.
Art. 45 nu spune ce i se atribuie
În corespondența cu sindicatul, IPJ Brăila s-a sprijinit, printre altele, pe art. 45 din normele metodologice, potrivit căruia atribuțiile șefilor nemijlociți ai organelor de cercetare penală pot fi îndeplinite și de șefii ierarhici ai acestora. Textul privește atribuțiile șefului nemijlocit, în timp ce semnarea adresei de înaintare aparține, potrivit art. 8 alin. (4) și art. 27 alin. (1), șefului unității de poliție. Chiar și acolo unde se aplică, art. 45 permite ca șeful ierarhic să îndeplinească o atribuție în locul celui nemijlocit, fără să instituie o succesiune obligatorie de semnături.
Citit corect, articolul oferă o posibilitate. Dispoziția IPJ Brăila o transformă într-o obligație și transformă totodată o competență proprie a șefilor de secții și de posturi într-o interdicție. Un act intern al unui inspectorat județean nu poate face acest lucru față de un ordin emis împreună de ministrul afacerilor interne și de procurorul general.
Normele arată, de altfel, că atunci când autorii lor au vrut viza unui șef ierarhic au scris-o expres. Art. 15 alin. (2) prevede, de pildă, că referatul de trecere a dosarului la autori necunoscuți „este vizat de șeful ierarhic” al organului de cercetare penală. Pentru adresa de înaintare nu există o asemenea prevedere. Iar art. 42 prevede că șefii unităților de parchet și de poliție pot emite dispoziții comune privind organizarea activităților specifice, dar numai „în aplicarea și cu respectarea” normelor. Dispoziția nr. 3544 a fost emisă de inspectorat singur și schimbă chiar regula pe care trebuia să o respecte.
Dispoziția nr. 3544 nu indică, de altfel, nicio prevedere concretă din ordin, nici din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, nici din Codul de procedură penală. Ea este emisă în temeiul regulamentului de organizare și funcționare al inspectoratului și invocă „dispunerea teritorială accesibilă” a subunităților și „modul de lucru consacrat la nivelul unității”, adică motive de organizare administrativă, care pot explica de ce un șef de inspectorat ar prefera alt circuit, dar nu îi dau dreptul să modifice o normă superioară. Nici argumentul din adresa IPJ din aprilie, întemeiat pe Dispoziția IGPR nr. 19/2025 privind înregistrarea dosarelor penale, nu schimbă textul ordinului. În adresa din iulie, IGPR a deosebit el însuși evidența dosarelor, ținută prin structurile de cazier judiciar, de circuitul corespondenței cu parchetele. Este adevărat că, în aceeași adresă, IGPR a arătat că acest circuit este reglementat de ordin și de Dispoziția nr. 19/2025 și nu a considerat oportună emiterea unui act de clarificare, cum propusese sindicatul. Un act intern de aplicare nu poate însă redefini o noțiune stabilită de ordin.
Ordinul comun are obiect normativ, însă nu a fost publicat în Monitorul Oficial și circulă cu mențiunea „document de uz intern”, deși legislația nu prevede o asemenea categorie pentru actele juridice, fie ele individuale sau cu caracter normativ. Cazul de la Brăila arată unde duce această practică. Un act ținut departe de public devine ușor de aplicat selectiv, pentru că funcționarii îl invocă atunci când le servește și îl ignoră atunci când interesele lor cer contrariul, fără ca cineva din afară să poată verifica. IPJ Brăila a invocat el însuși, în adresa din aprilie, art. 45 și o serie întreagă de alte articole din aceleași norme, iar dispoziția se raportează la ordin în preambul, așa că inspectoratul nu poate să-și caute competența în ordin și, în același timp, să treacă peste articolele care i-o refuză.
Poziția IGPR, a Parchetului General și avizul de legalitate
Sindicatul a ridicat problema încă din ianuarie 2026. Prin adresa nr. 2.002.637/E-LDA din 13 februarie 2026, IGPR a răspuns că art. 3 lit. a) din norme stabilește „cu claritate” înțelesul noțiunii de unitate de poliție și a trimis la art. 45 și la art. 26 alin. (1). IPJ Brăila a citat aceleași articole în adresa nr. 5216 din 8 aprilie, dar a susținut că atribuțiile șefilor ierarhici se extind și asupra celor ale șefilor nemijlociți, iar în iunie a scris că șefii ierarhici „nu pot fi excluși” din circuitul sesizărilor penale. Prin adresa nr. 2057261 din 6 iulie 2026, IGPR și-a menținut punctul de vedere, a arătat că, în accepțiunea ordinului comun, criteriile de diferențiere dintre structurile Poliției Române „nu au la bază principiul ierarhiei instituționale, ci se rezumă strict la indicarea și aplicarea normelor la nivelul structurilor Poliției Române, în care își desfășoară activitatea polițiștii care dețin calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare” și a precizat că i-a comunicat poziția și IPJ Brăila.
Sindicatul a cerut și punctul de vedere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cosemnatarul ordinului. Prin adresa nr. 10398/E/2026, semnată electronic la 16 iunie 2026, procurorul general a arătat că interpretarea noțiunii de „unitate de poliție” revine Ministerului Afacerilor Interne, dar a reținut, pornind de la aceeași adresă a IGPR, că art. 3 lit. a) nu poate fi aplicat „nici extensiv, pentru a include alte situații practice necuprinse în ipoteza acesteia, și nici restrictiv, pentru a exclude anumite situații practice aparent cuprinse în ipoteza sa”. În opinia sindicatului, formularea descrie cu precizie ceea ce face Dispoziția nr. 3544 cu secțiile rurale și cu posturile.
La 26 august, IPJ Brăila i-a răspuns sindicatului că a luat act de argumentele lui și de adresa IGPR, că a cerut și punctul de vedere al parchetului și că va invita sindicatul la o ședință de lucru pentru stabilirea unui mod unitar de lucru. Următorul pas al inspectoratului a fost însă Dispoziția nr. 3544, care consfințește tocmai poziția contestată. Sindicatul consideră greu de explicat ca un inspectorat județean să ia act de poziția eșalonului superior și să emită apoi o dispoziție în sens contrar.
Dispoziția poartă și avizul de legalitate al compartimentului juridic al inspectoratului. Acest aviz există tocmai pentru ca actele care contravin normelor superioare să fie oprite înainte de a produce efecte. În cazul de față, avizul a fost acordat unui act care, în opinia sindicatului, contravine textului expres al art. 8 alin. (4) și al art. 27 alin. (1) din normele metodologice. Temeiul pe care a fost acordat nu reiese din textul dispoziției.
Termenele devin greu de respectat
Normele metodologice fixează termene scurte pentru fiecare etapă. Înștiințarea parchetului în vederea atribuirii numărului unic se face, potrivit art. 8 alin. (1), în termenele de la art. 5 alin. (1), adică în cel mult cinci zile și, în cauzele urgente, în cel mult 24 de ore, termene în care trebuie să se încheie întregul circuit administrativ intern. Dosarele cu propuneri de soluție pleacă spre parchet, potrivit art. 27 alin. (1), în trei zile sau în aceeași zi. Art. 41 alin. (1) le cere chiar șefilor unităților de poliție să asigure cadrul organizatoric pentru ca activitățile dispuse de procuror să fie realizate cu operativitate. Dispoziția le cere și ea șefilor de structuri, la art. 2, să asigure celeritatea circuitului și să elimine blocajele birocratice, dar adaugă verigi care fac aceste termene greu de ținut, pentru că fiecare semnătură în plus depinde de prezența unui alt șef, care poate fi în concediu, în misiune sau în ședință.
Textul dispoziției este și neclar. La art. 1 alin. (6) vorbește despre „celorlalți semnatari” ai primului exemplar, deși alin. (2) prevede pentru acesta un singur semnatar, și stabilește reguli contradictorii privind așezarea semnăturilor. Riscul cade pe șefii de secții și de posturi, care pot ajunge să răspundă disciplinar pentru depășirea unor termene pe care nu le mai controlează.
Cine așteaptă la capătul circuitului
În spatele fiecărui dosar penal se află o persoană vătămată, fie că e vorba de un om agresat, de un vârstnic înșelat, de o familie căreia i s-au furat economiile sau de o victimă a violenței domestice. Codul de procedură penală cere, la art. 8, ca procesul penal să se desfășoare într-un termen rezonabil. Ordinul comun prevede, la art. 25, că dosarele se soluționează de regulă în cel mult un an de la începerea urmăririi penale, iar la art. 26 îi cere procurorului să țină seama de timpul petrecut de dosar pe circuitul administrativ dintre parchet și poliție. Pentru întârzierile nejustificate, legiuitorul a introdus chiar un remediu special, contestația privind durata procesului penal, reglementată la art. 488¹ și următoarele din Codul de procedură penală.
Câteva zile pierdute pe holuri pot părea puțin. Ele contează însă în dosarele în care trebuie luate repede măsuri asigurătorii, adică blocarea bunurilor pentru recuperarea prejudiciului, în cele în care martorii trebuie audiați cât își amintesc limpede sau în cele în care termenul de prescripție este deja aproape. Cei mai expuși sunt locuitorii din mediul rural, ale căror dosare sunt lucrate tocmai de secțiile și posturile vizate de dispoziție.
Ce urmează
La 8 octombrie, sindicatul a sesizat IGPR, cerându-i să anuleze dispoziția și să suspende aplicarea ei până la soluționare. Ordinul comun a încredințat semnătura celor care conduc efectiv cercetarea penală în secțiile rurale și în posturi, iar acolo trebuie să rămână.
Petrea Georgian, vicepreședinte S.P.R. „Diamantul”
