Un agent de frontieră din Suceava are semnat un contract cu Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. Inspectoratul îi refuză suspendarea raportului de serviciu, fără să spună de ce, cu 11 zile înainte de prima zi de muncă.
Un agent șef principal de poliție de la un sector al Poliției de Frontieră din județul Suceava a semnat în septembrie un contract de muncă cu FRONTEX, Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. Contractul, înregistrat la agenție pe 14.09.2026, îl angajează în corpul permanent al agenției (standing corps, categoria 1), cu sediul la Varșovia, pentru perioada 01.11.2026–31.10.2031.
Pe 24.09.2026, polițistul a cerut inspectoratului din care face parte, Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, suspendarea raportului de serviciu pe durata contractului. Răspunsul a venit pe 21.10.2026, printr-o adresă a Serviciului Resurse Umane de trei rânduri: „în urma analizei efectuate, conducerea inspectoratului teritorial nu a aprobat solicitarea dumneavoastră de suspendare a activității”. Adresa nu cuprinde niciun motiv și nu indică niciun temei legal.
Miza e imediată. Articolul 3 din contract prevede că acesta produce efecte de la 1 noiembrie 2026 numai dacă angajatul începe efectiv activitatea la acea dată. Cu alte cuvinte, fără actul de suspendare, polițistul pierde postul european pe care l-a obținut.
Ce spune legea
Statutul polițistului, Legea nr. 360/2002, deosebește trei feluri de suspendare a raportului de serviciu, adică a legăturii juridice dintre polițist și unitatea lui: suspendarea de drept, cea „din inițiativa” polițistului și cea „la cererea sa” (art. 27²). Activitatea într-un organism sau o instituție internațională intră în a doua categorie. Art. 27²⁶ alin. (1) prevede că raportul de serviciu „se poate suspenda, la inițiativa sa”, pentru efectuarea concediului de creștere a copilului, pentru desfășurarea unei activități în cadrul unor organisme sau instituții internaționale și pentru însoțirea soțului trimis în misiune diplomatică.
Pentru alte situații, legea a creat separat suspendarea la cererea motivată a polițistului, pentru un interes personal legitim, între o lună și trei ani (alin. 2). Doar acolo cere motivare și pune o limită de timp. Construcția arată că la alin. (1) polițistul nu cere o favoare. El își exercită o opțiune pe care legea i-o dă, în același rând și cu același verb ca la concediul de creștere a copilului, pe care niciun șef nu îl poate refuza.
Legea spune și când poate interveni șeful. Art. 27²⁷ alin. (2¹) îi permite să pună capăt unei suspendări pentru activitate internațională numai în stare de urgență, de asediu, de mobilizare sau pe timp de război. În afara acestor situații, legiuitorul nu i-a lăsat o asemenea putere.
Procedura e stabilită de Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 140/2016. Anexa 7, art. 21 alin. (3) cere ca o cerere de suspendare să fie analizată în 10 zile de la înregistrare. Dacă persoana competentă nu este de acord, ea comunică refuzul „precum și motivele care au stat la baza refuzului”. În cazul de față, de la raport până la răspuns au trecut 27 de zile, iar motivele lipsesc cu totul.
Ce au spus instanțele
Refuzurile de acest fel au mai ajuns în instanță și instituțiile le-au pierdut. Cel mai recent caz îl privește pe un polițist din Inspectoratul de Poliție Județean Covasna, angajat la o agenție a Uniunii Europene, Oficiul BEREC din Riga. Inspectoratul i-a refuzat prelungirea suspendării. Tribunalul Brașov a suspendat întâi executarea dispoziției de refuz (Sentința nr. 491/04.06.2025), iar Curtea de Apel Brașov a menținut soluția, definitiv, prin Decizia nr. 377/22.08.2025.
Pe fond, prin Sentința nr. 35/19.01.2026 (dosarul nr. 2574/62/2025), Tribunalul Brașov a anulat dispoziția și a obligat inspectoratul „la prelungirea suspendării raportului de serviciu al reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 27²⁶ lit. b din Legea nr. 360/2002”.
Practica e mai veche decât articolul 27²⁶. Sub legea anterioară, Legea nr. 188/1999, Curtea de Apel București a anulat, prin Decizia nr. 150/19.04.2021 (dosarul nr. 27625/3/2016*), destituirea unui polițist plecat într-o misiune a Uniunii Europene în Mali. Curtea a constatat că raportul lui de serviciu fusese suspendat și a reținut că, pentru suspendarea din inițiativa funcționarului, „legiuitorul nu a impus condiția aprobării cererii”. Într-un alt caz, al unui polițist aflat într-o misiune ONU, Tribunalul București a reținut în Sentința nr. 3240/23.05.2017 că dispoziția de neprelungire a suspendării, dată „fără o motivare, fără o justificare a refuzului”, este nulă. Tribunalul a constatat suspendarea raportului de serviciu, iar Curtea de Apel București a menținut această soluție prin Decizia nr. 760/12.02.2018.
Polițistul din Suceava are de partea lui textul legii și această jurisprudență. Ce nu are e timpul: un proces pe fond durează luni, iar contractul lui începe pe 1 noiembrie.
Ce pierde instituția și ce pierde polițistul
Polițistul în cauză este agent de poliție, nu ofițer, și nu ocupă o funcție de conducere. Nu e un om de care să depindă funcționarea inspectoratului. Legea a avut grijă și de unitate. Polițistul suspendat pentru activitate internațională este numit într-o funcție identică într-un stat anexă, adică o evidență separată de cea a posturilor active (art. 27²⁸ alin. 1). Spre deosebire de concediul de creștere a copilului, pentru care unitatea are obligația să rezerve postul (alin. 2), în cazul activității internaționale legea nu impune rezervarea lui. Inspectoratul poate deci ocupa postul cu alt polițist.
De partea cealaltă stă Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, adică tocmai instituția Uniunii care sprijină paza frontierelor externe, inclusiv pe cea a României. Inspectoratul, ca structură a Ministerului Afacerilor Interne, avea de ales între a contribui la această instituție cu un polițist de frontieră cu experiență și a-l ține acasă, pe un post pe care l-ar fi putut ocupa altcineva. A ales a doua variantă, fără să explice de ce.
Pentru polițist, refuzul lasă două ieșiri, ambele proaste. Poate renunța la contract sau poate demisiona din poliție. Demisia îi cere un preaviz de cel puțin 15 zile calendaristice (Ordinul MAI nr. 140/2016, Anexa 7, art. 26), deci tot după 1 noiembrie, dacă inspectoratul nu renunță la preaviz. Iar prin demisie pierde dreptul pe care suspendarea i l-ar fi păstrat, acela de a fi numit din nou în funcție la întoarcere (art. 27²⁸ și 27³¹ din Legea nr. 360/2002).
Ce face sindicatul
S.P.R. „Diamantul” sprijină polițistul în contestarea refuzului. Sindicatul a redactat plângerile prealabile, adică cererile prin care instituția este chemată să își revoce singură actul înainte de proces, adresate inspectoratului teritorial, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Ministerului Afacerilor Interne. Ele cer revocarea refuzului, emiterea actului de suspendare de la 1 noiembrie 2026 și comunicarea motivelor. Dacă refuzul rămâne, urmează instanța de contencios administrativ.
Cazul nu e singular. În ultimii ani, instituțiile au refuzat și alți polițiști angajați la organisme europene și au pierdut în instanță. Legea le dă dreptul să plece și să se întoarcă. Un refuz fără motive, dat cu 11 zile înainte de prima zi de muncă, îi pune să aleagă între cariera europeană și poliție, deși legea nu le cere asta.
S.P.R. „Diamantul”