În anii 2017–2018, în timp ce promitea public „cele mai mari creșteri salariale din istorie”, aceeași guvernare a adoptat trei măsuri care au lovit direct în pensionarii militari și în salariații cu venituri mici. Toate trei produc efecte și astăzi și au generat zeci de mii de procese.
O precizare: din cele trei acte, supraimpozitarea muncii cu timp parțial a fost inaugurată sub guvernul Grindeanu (OUG 4/2017), iar celelalte două sub guvernul Tudose (OUG 59/2017 și OUG 79/2017). Constanta a fost tandemul de partid și de minister: Liviu Dragnea, președintele partidului de guvernământ, și Lia Olguța Vasilescu, ministrul Muncii pe întreaga perioadă.
Reușita întâi: anihilarea actualizării pensiilor militare
Prin OUG nr. 59/2017 (Monitorul Oficial nr. 648 din 7 august 2017) au fost modificate articolele 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Rezultatul: actualizarea reală a pensiei militare a dispărut din lege.
Până atunci, pensia militară se actualiza cu rata inflației plus 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut și, esențial, se corela cu majorările de soldă și de salariu de funcție ale celor aflați în activitate. Pensionarul urma așadar traiectoria salarială a profesiei pe care o slujise. După OUG 59/2017, mecanismul a fost redus la o simplă indexare cu rata medie a inflației, însoțită de plafonarea pensiei nete la nivelul mediei salariilor nete din baza de calcul.
Efectul a fost imediat. Legătura dintre pensia militară și evoluția salariilor active a fost ruptă, iar de la 15 septembrie 2017 operațiunea de actualizare a dispărut pur și simplu din legea pensiilor militare. Pensionarul militar a fost lăsat să alunece treptat în urma propriei profesii.
Au urmat mii de contestații. Curtea Constituțională a validat ordonanța, între altele prin Deciziile nr. 300/2023 și nr. 761/2023, astfel că lupta s-a mutat pe terenul variantei art. 59–60 dinainte de OUG 59/2017: dreptul de a fi pus în plata pensiei așa cum legea o reglementa înainte ca această „reușită” să intre în vigoare.
Același OUG 59/2017 a produs și un al doilea efect, mai puțin vizibil, dar la fel de grav, de data aceasta asupra polițiștilor și militarilor aflați în activitate. Contribuția individuală reținută lunar din soldă atrăgea, prin art. 108 din Legea nr. 223/2015, un spor la pensie de până la 9%, ca expresie a contribuției la fondul de pensie suplimentară. Era o contribuție cu contraprestație: banul plătit azi se întorcea mâine, sub forma unei pensii mai mari.
OUG 59/2017 a plafonat însă pensia netă la media soldelor nete din baza de calcul (art. 60 din Legea nr. 223/2015), iar acest plafon a înghițit tocmai sporul pe care contribuția individuală îl producea. Nu este o interpretare de-a noastră: chiar Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 300/2023 (paragraful 35), a confirmat că plafonarea se extinde și asupra sporului acordat pentru contribuția la fondul de pensie suplimentară. Cu alte cuvinte, instanța care a validat ordonanța recunoaște deschis că sporul dispare în plafon. Contribuția a rămas, contraprestația ei nu.
Statul continuă astfel să încaseze, dar fără să mai dea nimic în schimb. Dintr-un instrument de asigurare, contribuția individuală s-a transformat într-un impozit deghizat, plătit lună de lună chiar de oamenii care poartă arma și au jurat să apere ordinea publică. Estimativ, statul colectează în fiecare an în jur de 700 de milioane de euro de la polițiști și militari, sumă pentru care, din 2018 încoace, nu oferă contraprestația de altădată. Este, în termeni juridici, o îmbogățire fără justă cauză ridicată la rang de lege, iar paternitatea ei aparține aceleiași conduceri PSD din 2017–2018.
Reușita a doua: supraimpozitarea muncii cu timp parțial
A doua performanță a fost taxarea muncii pe care omul nici măcar nu o prestează. Prin OUG nr. 4/2017 (guvernul Grindeanu) s-a stabilit ca, pentru contractele part-time al căror venit brut este mai mic decât salariul minim, contribuțiile la pensii (CAS) și la sănătate (CASS) să se datoreze la nivelul salariului minim pe economie întreg.
Un contract de două ore pe zi ajungea astfel să fie taxat ca unul de opt ore. „Revoluția fiscală” din toamnă, OUG nr. 79/2017 (Monitorul Oficial nr. 885 din 10 noiembrie 2017, în vigoare de la 1 ianuarie 2018), a transferat contribuțiile din sarcina angajatorului în sarcina angajatului, dar a păstrat această bază minimă pentru part-time.
Rezultatul practic, recunoscut chiar de consultanții fiscali ai vremii, a fost că salariul net al unui asemenea contract putea ajunge la o valoare negativă: contribuțiile raportate la salariul minim întreg depășeau venitul efectiv. Lovitura a căzut pe categoriile cele mai vulnerabile: oameni cu venituri mici, cei cu un al doilea job, femei de serviciu, sezonieri.
Legea prevedea și scutiri de la acest plafon: pentru elevi și studenți sub 26 de ani, pentru persoanele cu dizabilități, pentru cei cu mai multe contracte care însumate ating salariul minim și pentru pensionarii pentru limită de vârstă din sistemul public. Tocmai pensionarii militari au fost însă lăsați pe dinafară. Art. 146 alin. (5²) lit. d) excepta expres de la scutire pe cei cu pensie de serviciu și pe cei cu pensii dintr-un sistem neintegrat sistemului public, adică exact pensionarii militari. Pensionarul militar care muncea part-time era prins de supraimpozitare; pensionarul de drept comun, nu.
Pentru polițiști, efectul a fost și mai concret. Statutul polițistului (Legea nr. 360/2002) îi îngăduie polițistului să dețină o altă funcție retribuită, in afara jobului principal, in timpul lui liber. Tocmai această portiță îngustă, singura prin care un polițist își putea suplimenta legal venitul cu o activitate part-time la alt angajator, a fost golită de conținut. Doua-trei ore de munca pe zi la un alt angajator nu mai aduceau niciun câștig net, fiindcă CAS și CASS se datorau oricum la nivelul salariului minim întreg, indiferent de orele lucrate efectiv. Polițistul care voia să muncească mai mult ca să câștige mai mult ajungea să muncească în pierdere.
Pentru polițiștii din poliția judiciară, ușa este astăzi închisă cu totul, nu doar fiscal. Potrivit art. 2 alin. (4) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, în forma dată de OUG nr. 20/2020, calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior. Pentru ei cumulul nu este doar descurajat fiscal, ci interzis prin lege, iar interdicția din 2020 a strâns și mai mult lațul peste oameni cărora supraimpozitarea le închisese deja, financiar, și puținele variante rămase.
Măsura a fost ulterior eliminată, apoi reintrodusă în august 2022 prin OUG 16/2022, iar acum se află din nou pe masa Parlamentului pentru abrogare.
Reușita a treia: CAS pe pensionarul militar care îndrăznește să mai muncească
A treia este, juridic, cea mai rafinată și cea mai nedreaptă. Până la finalul anului 2017, pensionarul militar care se angaja la un privat sau la o instituție publică nu plătea CAS pe salariu. Logica era elementară: omul beneficia deja de un sistem de pensie garantat de stat, iar o contribuție „în vederea stabilirii unei pensii” nu se impune celui care este deja pensionar. Scutirea era prevăzută la art. 141 lit. b) din Codul fiscal, iar poziția oficială ANAF din aprilie 2017 o confirma expres pentru pensionarii militari angajați cu contract de muncă.
De la 1 ianuarie 2018, după aceeași „revoluție fiscală” (OUG 79/2017), pensionarul militar reangajat a început să plătească CAS de 25% pe salariu. Schimbarea nu a venit dintr-o normă de aplicare strecurată pe lângă lege, ci chiar din rescrierea textului legal. OUG 79/2017, prin pct. 45, a modificat art. 141 lit. b) din Codul fiscal, care de la acea dată exceptează de la CAS doar „veniturile din salarii şi asimilate salariilor realizate de către persoanele fizice asigurate în sisteme proprii de asigurări sociale, din activităţi pentru care există obligaţia asigurării în aceste sisteme potrivit legii”. Teza veche, care vorbea expres despre pensionarii acestor sisteme, a dispărut din text.
Norma de aplicare nu a făcut decât să ilustreze noua redactare. HG nr. 354/2018 (Monitorul Oficial nr. 442 din 25 mai 2018), la pct. 4¹ alin. (2), arată că scutirea privește persoanele asigurate în sisteme proprii, „spre exemplu, avocaţii salarizaţi în cadrul profesiei”. Hotărârea confirmă citirea pe membrul activ al unui sistem propriu, dar o face printr-un exemplu, nu printr-o restrângere proprie. Greutatea stă, așadar, integral pe textul de lege rescris prin ordonanță.
Aici este terenul de luptă, și el ține de interpretarea legii rescrise, nu de raportul dintre o normă metodologică și o lege. Întreaga datorare a CAS de către pensionarul militar reangajat se sprijină pe două întrebări încă deschise: dacă pensia militară mai este un „sistem propriu de asigurări sociale” în sensul lit. b) și dacă activitatea salarială a reangajatului este una „pentru care există obligația asigurării” în acel sistem propriu, ori una care naște obligația asigurării în sistemul public (art. 6 din Legea nr. 263/2010) și care, prin asta, anulează scutirea. Pe aceste două puncte se câștigă sau se pierde procesul, nu pe litera normei din 2018.
Decorul: salarii de funcție sub salariul minim pe economie
Toate cele trei „reușite” s-au petrecut într-o perioadă în care salariile de funcție ale polițiștilor și soldele de funcție ale militarilor erau, pentru multe funcții și grade, sub salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată. Recunoașterea vine chiar de la legiuitor: prin Legea-cadru nr. 153/2017 (Anexa VI) s-a prevăzut că solda de funcție, respectiv salariul de funcție „nu poate fi mai mică/mic decât nivelul salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată”. O lege nu garantează un asemenea prag decât atunci când realitatea îl coboară sub el.
Pentru ca salariul de funcție al polițistului și solda de funcție a militarului să atingă măcar salariul minim pe economie, a fost nevoie de sume compensatorii cu caracter tranzitoriu. Statul își plătea oamenii înarmați și jurați să apere ordinea publică la un nivel de bază pe care apoi trebuia să-l completeze până la minimul garantat oricărui salariat. Reperele vremii spun totul: salariul minim brut era 1.450 lei în 2017 și a urcat la 1.900 lei în 2018 (HG nr. 846/2017), niveluri sub care se aflau salarii și solde de funcție din sistemul de apărare și ordine publică. MAI și MApN au și fost acționate în instanță, între altele, pentru neaplicarea salariului minim.
În această lumină trebuie citite cele trei ordonanțe. Nu sunt măsuri luate într-un sistem care își supraplătea oamenii, ci într-unul în care salariul de funcție de bază pica sub pragul minim al oricărui muncitor. A tăia actualizarea pensiilor, a supraimpozita munca part-time și a impune CAS pensionarului militar reangajat, pe acest fond, nu înseamnă reformă, ci o nedreptate așezată peste o precaritate deja recunoscută de lege.
Unde sunt azi cele trei „reușite”
Prima se menține, ba chiar s-a agravat. Actualizarea reală scoasă prin OUG 59/2017 nu a revenit, iar simpla indexare cu inflația care îi luase locul a fost și ea suspendată: prin Legea nr. 141/2025, pensiile militare de stat nu se indexează cu rata medie a inflației nici în 2025, nici în 2026. Pensia nu doar că nu mai urmează salariile active, ci este înghețată complet doi ani la rând. În paralel, statul continuă să încaseze contribuția individuală a polițiștilor și militarilor în activitate, fără contraprestația care îi dădea sens înainte de 2017.
A treia se menține la fel. Pensionarul militar reangajat plătește în continuare CAS, pe temeiul art. 141 lit. b) din Codul fiscal în forma rescrisă prin OUG 79/2017, neatinsă de atunci. Cele două întrebări de interpretare descrise mai sus nu au fost tranșate legislativ, astfel că terenul de litigiu rămâne intact.
A doua este singura în curs de schimbare, dar încă neadoptată definitiv. Proiectul care abrogă art. 146 alin. (5⁶)-(5⁹) din Codul fiscal, blocat din 2023, a fost aprobat pe 2 iunie 2026 de Comisia de buget-finanțe a Camerei Deputaților, ultima etapă înainte de votul din plen. Dacă trece de plenul Camerei Deputaților, for decizional, și este promulgat, măsura intră în vigoare de la 1 ianuarie 2027, cu taxare exclusiv pe venitul efectiv realizat. Inițiativa aparține PNL, iar în comisie deblocarea s-a obținut cu voturile PNL, USR și AUR, în timp ce PSD s-a abținut. Aceeași supraimpozitare fusese reintrodusă, de altfel, în iulie 2022, sub guvernul Ciucă, într-o coaliție din care făcea parte și PSD.
Bilanțul
Trei ordonanțe, un singur tipar. În fereastra în care se promiteau public salarizări istorice, nota de plată a fost trimisă de PSD politistilor si militarilor, activi si rezervisti. Pensia militară a fost deconectată de la profesia activă, munca cu fracțiune de normă a fost taxată ca normă întreagă, iar pensionarul militar care a mai vrut să fie util a fost pus să contribuie la o pensie pe care o are deja.
De ce am scris acest articol? Pentru ca azi, pe pagina de FB a sindicatului, cineva a comentat pertinent ca memoria populara este scurta. Si eu cred ca este important sa nu uitam!
Emil PASCUT