Sindicatul Politistilor din Romania „Diamantul”

Salariile polițiștilor – confidențiale prin lege, transparente prin directivă

SPRD

Analiză · Transparență salarială

Salariile polițiștilor: confidențiale prin proiect, transparente prin directivă

La 13 zile de la termenul-limită de transpunere a Directivei europene privind transparența salarială, proiectul noii legi de salarizare reconfirmă secretizarea soldelor și salariilor polițiștilor. Cele două texte se contrazic frontal – iar unul dintre ele este drept european obligatoriu.

Despre ce este vorba

La 10 mai 2023, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Directiva (UE) 2023/970 privind consolidarea aplicării principiului egalității de remunerare între femei și bărbați pentru aceeași muncă sau muncă de valoare egală, prin transparența salarială și mecanisme de asigurare a respectării legii (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 132 din 17 mai 2023, p. 21–44).

Termenul-limită până la care România trebuie să transpună această directivă în legislația națională este 7 iunie 2026. La această dată, proiectul de lege de transpunere publicat de Ministerul Muncii nu a fost încă adoptat.

În paralel, la 25 mai 2026, a fost publicat proiectul noii legi de salarizare a personalului bugetar – care ar urma să înlocuiască, de la 1 ianuarie 2027, actuala Lege-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice (publicată în Monitorul Oficial nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare).

Problema: cele două acte – directiva europeană și proiectul de salarizare – merg în direcții diametral opuse în ceea ce privește salariile polițiștilor.

Contradicția, text cu text

Art. 28 din proiectul de lege

Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a publica la sediu și pe pagina de internet lista tuturor funcțiilor cu: salariul de bază/solda de funcție, sporurile, bazele de calcul, cotele procentuale și valoarea brută – sub sancțiune contravențională de 20.000–30.000 lei.

Art. 44 alin. (5) din Anexa VI

Soldele lunare și salariile lunare ale personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională sunt confidențiale, nu se publică, iar instituțiile asigură confidențialitatea acestora.

Aceeași lege, în același proiect, conține două norme care se exclud reciproc. Art. 28 obligă la publicare. Art. 44 alin. (5) din Anexa VI interzice publicarea. Cele două dispoziții nu pot coexista fără a genera un conflict normativ intern pe care nicio interpretare juridică nu îl poate rezolva.

Nu o scăpare, ci o înăsprire

S-ar putea crede că norma de confidențialitate din proiect este un simplu „copy-paste” din legislația actuală, preluat din inerție. Nu este. Comparația text cu text arată că proiectul întărește interdicția față de legea în vigoare:

Legea 153/2017, Anexa VI — textul actual

„Soldele lunare ale personalului militar, respectiv salariile lunare ale polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare sunt confidențiale, instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională având obligația de a lua măsurile necesare pentru asigurarea confidențialității.”

Proiectul noii legi, Anexa VI, art. 44 alin. (5)

„Soldele lunare și salariile lunare ale personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională sunt confidențiale, nu se publică, iar instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională asigură confidențialitatea acestora.”

Diferența este semnificativă. Legea actuală prevede o obligație de diligență – instituțiile trebuie „să ia măsurile necesare”. Proiectul adaugă o interdicție expresă de publicare – „nu se publică” – inexistentă în textul în vigoare. Nu mai este vorba despre o măsură de protecție; este vorba despre un ordin de secretizare, formulat negativ și imperativ.

Această înăsprire nu este accidentală. Ea intervine tocmai în contextul în care Directiva (UE) 2023/970 impune exact opusul – transparența integrală a remunerației în sectorul public. Cine a redactat acest text a știut ce face: a întărit zidul de opacitate exact în momentul în care dreptul european cerea demolarea lui.

Ce protejează, de fapt, confidențialitatea salarială

Argumentul invocat în mod tradițional pentru secretizarea soldelor și salariilor este cel al securității naționale: publicarea datelor salariale ar putea dezvălui structuri organizatorice, efective sau capabilități operaționale. Acest argument are o limită rezonabilă – identitatea personalului din structuri acoperite sau efectivele unor unități specializate pot justifica un regim de protecție. Dar grila salarială a unui agent de poliție de la un post comunal sau a unui ofițer de la un serviciu de investigații criminale din cadrul unui inspectorat județean nu pune în pericol securitatea națională.

În realitate, regimul de confidențialitate totală nu protejează siguranța statului. El protejează privilegiile salariale ale vârfurilor ierarhice din structurile centrale – Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, serviciile de informații – unde coeficienții de salarizare, adaosurile și sporurile se stabilesc și se aplică fără control public.

Într-un sistem opac, nimeni nu poate verifica:

Diferențele de coeficient între funcții echivalente de la nivel central și de la nivel teritorial – diferențe care, în practică, pot dubla venitul pentru aceeași muncă și același grad profesional.

Aplicarea discreționară a adaosurilor. Adaosul de maximum 0,40 la coeficient, prevăzut de art. 3 alin. (5) din Anexa VI, se stabilește prin ordin al ordonatorului principal de credite. Fără transparență, este imposibil de verificat dacă acest adaos se acordă pe criterii obiective sau pe criterii de apartenență la structura „potrivită”.

Impactul normelor clasificate. Sistemul actual de salarizare funcționează, în parte, pe baza unor ordine clasificate – precum OMAI S/7/2018 – pe care polițistul de rând nu le poate consulta, nu le poate contesta și a căror aplicare nu o poate verifica. Secretizarea salariilor face ca acest cerc închis să rămână impenetrabil: norma este secretă, rezultatul aplicării ei este secret, iar orice întrebare primește răspunsul „informație clasificată”.

Confidențialitatea salarială totală creează, astfel, un sistem în care cei care stabilesc salariile sunt singurii care le cunosc – și sunt totodată principalii beneficiari ai modului în care le stabilesc. Este exact tipul de conflict de interese pe care transparența salarială, ca principiu democratic, a fost concepută să îl prevină.

Ce prevede Directiva europeană

Directiva 2023/970 nu lasă loc de echivoc. Printre obligațiile pe care le impune statelor membre se numără:

Dreptul angajaților de a solicita și primi informații privind nivelurile medii de remunerare, defalcate pe sex, pentru categoriile de lucrători care prestează aceeași muncă sau muncă de valoare egală cu a lor (art. 7).

Interzicerea clauzelor de confidențialitate salarială. Angajatorii nu pot impune lucrătorilor obligații contractuale care să îi împiedice să își divulge remunerația sau să solicite informații despre remunerația altor lucrători (art. 7 alin. (5)).

Raportarea diferențelor salariale de gen. Angajatorii cu cel puțin 100 de angajați sunt obligați să raporteze periodic diferențele de remunerare între femei și bărbați (art. 9), iar dacă diferența depășește 5% fără o justificare obiectivă, trebuie efectuată o evaluare comună a remunerării împreună cu reprezentanții lucrătorilor (art. 10).

Transparența structurilor salariale. Statele membre trebuie să asigure că angajatorii pun la dispoziția lucrătorilor criteriile utilizate pentru stabilirea remunerației, a nivelurilor de remunerare și a progresiei salariale (art. 6).

Directiva se aplică tuturor angajatorilor din sectorul public și privat, inclusiv administrației publice (art. 2). Nu prevede nicio excepție generală pentru sectorul de apărare sau ordine publică.

Acest punct trebuie subliniat, pentru că art. 44 alin. (5) din Anexa VI creează tocmai o asemenea excepție – una pe care Directiva nu o permite. Prin excluderea integrală a personalului militar, a polițiștilor și a polițiștilor de penitenciare de la regimul de transparență salarială, proiectul de lege instituie, în dreptul intern, o derogare categorială de la principiile Directivei 2023/970. Or, un stat membru nu poate, prin legislația națională, să restrângă domeniul de aplicare al unei directive europene dincolo de limitele pe care directiva însăși le permite. Directiva 2023/970 nu conține nicio clauză de excludere pentru sectorul de apărare, ordine publică sau securitate națională, și nici nu abilitează statele membre să creeze una. Art. 44 alin. (5) din Anexa VI nu este, așadar, doar o normă inoportună – este o normă contrară dreptului Uniunii Europene, lipsită de bază juridică în economia Directivei și susceptibilă de a fi înlăturată de instanță prin aplicarea directă a prevederilor europene.

Efectul direct – de ce contează chiar dacă transpunerea întârzie

România nu a transpus încă Directiva 2023/970 în dreptul intern. Dar asta nu înseamnă că directiva nu produce efecte juridice.

Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Uniunii Europene (începând cu hotărârea din 5 februarie 1963, Van Gend en Loos, cauza 26/62, și consolidată prin hotărârea din 26 februarie 1986, Marshall, cauza 152/84, și hotărârea din 12 iulie 1990, Foster v British Gas, cauza C-188/89), o directivă netranspusă poate avea efect direct vertical – adică poate fi invocată direct de persoane fizice împotriva statului și a „emanațiilor” acestuia – dacă sunt îndeplinite două condiții:

1. Dispoziția invocată este suficient de precisă și necondiționată pentru a fi aplicată fără măsuri suplimentare de implementare.

2. Termenul de transpunere a expirat.

Or, din 7 iunie 2026, ambele condiții sunt îndeplinite pentru mai multe dispoziții ale Directivei 2023/970 – în special interdicția clauzelor de confidențialitate salarială (art. 7 alin. (5)) și dreptul de acces la informații salariale (art. 7 alin. (1)).

Iar MAI, IGPR, IGPF, IGI și toate structurile din sistemul de ordine publică sunt, fără îndoială, emanații ale statului în sensul jurisprudenței europene.

Altfel spus: un polițist poate, începând cu 7 iunie 2026, să invoce direct prevederile Directivei împotriva instituției în care este încadrat – indiferent dacă legea națională de transpunere a fost sau nu adoptată.

Calendar

Coliziunea inevitabilă: 7 iunie 2026 vine înaintea legii

Proiectul de lege a fost publicat pe 25 mai 2026. Legea, dacă este adoptată, intră în vigoare la 1 ianuarie 2027. Dar Directiva (UE) 2023/970 devine obligatorie pe 7 iunie 2026 – cu aproape șapte luni înainte ca noua lege să producă efecte.

Aceasta înseamnă că, indiferent de soarta proiectului de lege, din 7 iunie 2026 România este obligată să asigure transparența salarială în întregul sector public, inclusiv în structurile de apărare, ordine publică și securitate națională. Iar dacă proiectul va fi adoptat în forma actuală, art. 44 alin. (5) din Anexa VI se va naște deja mort juridic – o normă națională în conflict direct cu dreptul european aplicabil, pe care orice instanță este obligată să o înlăture.

Dar conflictul nu este doar unul de viitor. Este unul de prezent. Între 7 iunie 2026 și 1 ianuarie 2027, vor exista șapte luni în care Directiva este obligatorie, legea veche (cu norma actuală de confidențialitate) este încă în vigoare, iar legea nouă (cu norma întărită de confidențialitate) nu a intrat încă în vigoare. În aceste șapte luni, cei care conduc direcțiile financiare din MApN, MAI și serviciile de informații vor fi puși în fața unei alegeri simple: aplică dreptul european sau îl sfidează.

Dacă un polițist solicită, în temeiul art. 7 din Directiva 2023/970, informații privind nivelurile de remunerare pentru funcții comparabile, direcțiile financiare nu vor putea invoca norma de confidențialitate din legislația națională pentru a refuza. Supremația dreptului Uniunii Europene, consacrată de CJUE încă din 15 iulie 1964 (Costa v E.N.E.L., cauza 6/64), impune înlăturarea oricărei norme interne contrare – fie ea lege organică, ordin clasificat sau practică administrativă.

Cei care vor alege să refuze nu vor face acest lucru din lipsă de cunoaștere. Funcționarii din structurile financiare centrale ale MApN, MAI și serviciilor de informații cunosc foarte bine arhitectura salarială pe care o administrează – și tocmai de aceea înțeleg ce ar dezvălui transparența. Refuzul lor de a se conforma Directivei nu va fi un act de ignoranță, ci un act de autoprotecție: protejarea unui sistem de privilegii salariale construit în spatele opacității, care nu rezistă luminii publice.

Ce înseamnă concret pentru polițiști

Secretizarea salariilor nu este o problemă abstractă. Ea are consecințe directe asupra capacității fiecărui polițist de a-și verifica drepturile:

Nu poți contesta ceea ce nu poți vedea. Dacă nu cunoști salariul colegului care ocupă aceeași funcție, cu același grad și aceeași vechime, nu ai cum să identifici o eventuală discriminare sau o eroare de calcul. Regimul de confidențialitate protejează exclusiv administrația – nu angajatul.

Norma clasificată devine inatacabilă. În sistemul actual, coeficienții și normele de salarizare sunt stabiliți prin ordine clasificate (OMAI S/7/2018, de exemplu), pe care polițistul nu le poate consulta și, prin urmare, nu le poate contesta efectiv. Proiectul noii legi promite transparența coeficienților prin publicarea lor în anexele legii – dar, simultan, menține confidențialitatea rezultatului calculului. Transparența structurii fără transparența aplicării ei este o transparență formală, nu reală.

Sindicatul nu poate negocia ceea ce nu poate măsura. Fără acces la datele salariale agregate – pe funcții, grade, sporuri – organizațiile sindicale nu pot identifica inechitățile, nu pot formula observații fundamentate în consultarea publică și nu pot proteja efectiv drepturile membrilor.

Propunerea sindicatului

Eliminarea art. 44 alin. (5) din Anexa VI. Soldele și salariile personalului din sistemul de ordine publică trebuie supuse aceluiași regim de transparență ca al celorlalte categorii de bugetari, conform art. 28 din proiect. Informațiile care necesită protecție din motive de securitate națională – cum ar fi identitatea personalului din structuri acoperite sau efectivele unor unități – pot fi protejate punctual, fără a secretiza întreaga grilă salarială.

Transpunerea completă a Directivei 2023/970, inclusiv pentru personalul din instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, prin garantarea dreptului fiecărui polițist de a accesa informații privind nivelurile de remunerare pentru categorii comparabile de personal, precum și prin interzicerea clauzelor și normelor interne de confidențialitate salarială.

Pe scurt

Proiectul noii legi de salarizare publicat la 25 mai 2026 conține o contradicție internă: art. 28 impune publicarea salariilor, art. 44 alin. (5) din Anexa VI interzice publicarea salariilor polițiștilor.

Nu este vorba despre o preluare din inerție a legislației vechi. Proiectul înăsprește norma de confidențialitate față de Legea 153/2017, adăugând interdicția expresă „nu se publică” – inexistentă în textul actual.

Această normă contravine Directivei (UE) 2023/970, al cărei termen de transpunere expiră la 7 iunie 2026. Directiva impune transparența, interzice clauzele de confidențialitate salarială și se aplică întregului sector public, fără excepție generală pentru ordinea publică. Dacă proiectul va fi adoptat în forma actuală, art. 44 alin. (5) din Anexa VI se va naște în conflict direct cu dreptul european deja aplicabil.

Dar coliziunea nu este doar una de viitor. Din 7 iunie 2026 – cu aproape șapte luni înainte ca noua lege să intre în vigoare – Directiva devine obligatorie, iar cei care conduc direcțiile financiare din MApN, MAI și serviciile de informații vor fi nevoiți să aleagă: aplică dreptul european sau îl sfidează pentru a-și proteja propriile privilegii salariale.

Confidențialitatea salarială totală nu protejează securitatea națională. Ea protejează un sistem corupt în care cei care stabilesc salariile sunt singurii care le cunosc – și sunt, totodată, principalii beneficiari ai modului în care le stabilesc.

Poziția sindicatului este clară: transparența salarială nu slăbește ordinea publică ci o întărește, pentru că permite fiecărui polițist să-și verifice drepturile și fiecărui sindicat să-și fundamenteze demersurile.

Sindicatul Polițiștilor din România „DIAMANTUL”

Emil Păscuț · Fondator și Președinte de Onoare

Prezentul material are caracter informativ și analitic, fiind elaborat pe baza textului proiectului de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicat la 25 mai 2026 de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, și a Directivei (UE) 2023/970 a Parlamentului European și a Consiliului din 10 mai 2023 (JO L 132, 17.5.2023, p. 21–44). Concluziile privind efectul direct al Directivei reflectă jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, dar aplicarea concretă depinde de circumstanțele fiecărui caz. Textul proiectului de lege se poate modifica până la adoptarea formei finale.

Exit mobile version