
De la 5 februarie 2025, o procedură internă a Inspectoratului General al Poliției Române, nepublicată în Monitorul Oficial, permite structurilor de control să îi ceară polițistului rapoarte explicative despre propria conduită înainte de declanșarea cercetării prealabile, fără să îi spună ce drepturi are și fără apărător. Refuzul se sancționează disciplinar.
Ce este „verificarea”
Pe 5 februarie 2025, inspectorul general al Poliției Române a aprobat „Procedura de sistem privind verificarea aspectelor semnalate în activitatea profesională sau conduita personalului Poliției Române”, cod PS-IGPR-DCI-06, înregistrată sub nr. 778046 din 6 februarie 2025. A elaborat-o Direcția Control Intern, unde procedura și anexele se păstrează „în original” (pct. 7 alin. 4).
Procedura definește verificarea drept activitatea prin care se stabilește dacă aspectele semnalate despre un polițist „pot reprezenta încălcări ale normelor aplicabile acestuia, care justifică dispunerea unor proceduri disciplinare, măsuri organizatorice, administrativ-preventive sau de altă natură” (pct. 4.1). O dispune șeful unității, prin rezoluție scrisă pe o petiție, pe un raport sau proces-verbal intern, pe un articol de presă ori pe „alte înscrisuri” (pct. 5.1), iar rezultatul ei este fie clasarea, fie „dispunerea unor proceduri disciplinare” (pct. 5.4 alin. 13).
Polițistul vizat poartă în procedură numele de „personal verificat”. Planul de verificare trebuie să cuprindă „aspectele sesizate în sarcina acestuia” (Anexa nr. 4), iar raportul explicativ pe care îl scrie este semnat, potrivit formularului, de „personalul intervievat” (Anexa nr. 6). Procedura evită cuvântul, dar „personalul verificat” este polițistul bănuit de o abatere.
Ce i se cere polițistului
Obligațiile lui sunt scrise la pct. 6.3:
„(1) Manifestă o atitudine cooperantă pentru clarificarea aspectelor ce formează obiectul verificării și răspunde solicitărilor adresate de personalul desemnat;
(2) Depune rapoarte explicative și documente ce prezintă interes în verificarea aspectelor semnalate, din oficiu, sau la solicitarea personalului desemnat”.
Pct. 7 alin. (1) închide cercul: „Nerespectarea prevederilor prezentei proceduri atrage răspunderea disciplinară a personalului Poliției Române, potrivit legii.”
Sintagma „din oficiu” merită citită de două ori. Polițistul despre care s-a semnalat ceva trebuie să vină singur, nechemat, cu un raport despre propria faptă, iar dacă nu o face, a încălcat procedura și a săvârșit, după logica ei, o abatere. În schimb, procedura nu îi recunoaște niciun drept. Singura garanție este că, atunci când i se cer explicații, i se arată mai întâi documentul prin care s-a făcut sesizarea (pct. 5.4 alin. 7). Despre informarea lui asupra drepturilor sau despre asistarea de către un avocat ori de un reprezentant al sindicatului textul nu spune nimic, iar formularele sunt „de uz intern”.
Ce prevede legea pentru aceeași situație
Statutul polițistului și Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 au deja o procedură pentru momentul în care un polițist este bănuit de o abatere: cercetarea prealabilă, al cărei scop este „stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare și a vinovăției” (art. 59 alin. 1 din Legea nr. 360/2002). Șeful care a luat cunoștință, în scris, de comiterea unei abateri „este obligat să dispună, prin rezoluție, declanșarea cercetării prealabile” (art. 6 alin. 3 din HG nr. 725/2015). Polițistul cercetat este citat, i se aduce la cunoștință actul de declanșare și abia cu această ocazie i se cer rapoarte scrise despre faptele cercetate (art. 21 alin. 2 din aceeași hotărâre).
Din acel moment, legea îi dă garanții. Polițistul cercetat este considerat nevinovat cât timp vinovăția nu i-a fost dovedită (art. 58² lit. a din Statut), are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării (art. 58³ alin. 3) și poate fi asistat „de un polițist ales de către acesta, de un reprezentant desemnat de Corp ori de organizația sindicală sau de un avocat” (art. 58³ alin. 4). Structurile de control au, în această schemă, un rol limitat: când constată fapte care pot constitui abateri, sesizează, „prin notă motivată”, persoana care decide declanșarea cercetării (art. 25 alin. 1 din HG nr. 725/2015).
Procedura DCI-06 așază înaintea cercetării prealabile o a doua anchetă, cu același obiect și fără niciuna dintre aceste garanții. Explicațiile pe care hotărârea Guvernului i le cere polițistului cercetat, cu actul de declanșare în mână și cu apărătorul alături, procedura i le cere mai devreme, polițistului „verificat”, singur și sub sancțiune disciplinară. Când se declanșează apoi cercetarea și apare dreptul de a fi asistat, raportul explicativ se află deja la dosar. Dreptul de a formula apărări, recunoscut la art. 58² lit. b) din Statut, a devenit în procedură obligația de a da explicații, iar tăcerea a devenit abatere.
Intervalul în care prescripția nu curge
Procedura trebuie citită alături de o modificare a Statutului făcută cu șapte luni înainte de aprobarea ei. În forma dată prin OUG nr. 36/2020, sancțiunile disciplinare se dispuneau în cel mult 6 luni „de la data la care persoana prevăzută la art. 59 alin. (2) a luat cunoștință despre comiterea faptei”. Prin OUG nr. 82 din 28 iunie 2024 (art. I pct. 24), termenul de 6 luni curge „de la data emiterii actului administrativ prevăzut la art. 59 alin. (5)”, adică de la declanșarea cercetării prealabile. Legea spune că acest act „se emite cu celeritate”, dar nu îi fixează niciun termen.
Între ziua în care șeful află de faptă și ziua în care declanșează cercetarea a rămas, așadar, un interval în care prescripția nu curge. Procedura DCI-06 organizează exact acest interval. Durata verificării o stabilește șeful, prin rezoluție, și o poate prelungi (pct. 5.4 alin. 10), iar în tot acest timp structura de control strânge rapoarte explicative, documente, înregistrări „sau alte asemenea elemente probatorii” (pct. 6.2 alin. 4). Când cercetarea prealabilă începe și termenul de 6 luni pornește, probele sunt deja strânse, unele chiar de la polițistul care urmează să fie cercetat.
Fără temei legal, nepublicată, „proprietatea I.G.P.R.”
Nicio lege nu îi dă inspectorului general dreptul să reglementeze răspunderea disciplinară a polițiștilor. Statutul prevede expres că normele de aplicare a capitolului despre recompense și răspunderea disciplinară „se stabilesc prin hotărâre a Guvernului” (art. 62⁸), iar Guvernul le-a stabilit prin HG nr. 725/2015. Legea nr. 218/2002 îi permite inspectorului general să emită dispoziții obligatorii pentru personal numai „în aplicarea legii” și consultând Corpul Național al Polițiștilor și Consiliul (art. 10). Procedura nu indică niciun temei legal. Capitolul ei „Documente de referință” înșiră Constituția, Codul de procedură penală, legi, ordine și regulamentele de ordine interioară, fără să arate vreun articol pe baza căruia a fost emisă, iar HG nr. 725/2015 lipsește din listă. Pe pagina de gardă figurează 22 de avize, între care cele ale Direcției Rutiere, ale Direcției Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase și ale Direcției pentru Protecția Animalelor. Avizul Direcției Juridice nu se află printre ele.
Un act care impune obligații întregului personal și sancționează disciplinar nerespectarea lor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I (art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24/2000). Sunt exceptate numai actele clasificate (alin. 2), iar procedura poartă pe fiecare pagină mențiunea „NESECRET”. Ea există ca „exemplar unic” și intră în vigoare, potrivit pct. 7 alin. (5), „la data aprobării”, deși legea leagă intrarea în vigoare a unui asemenea act de publicarea lui (art. 12 alin. 3 din Legea nr. 24/2000). Pct. 7 alin. (6) adaugă că procedura devine obligatorie „pentru personalul căruia i s-a adus la cunoștință”, astfel încât fiecare polițist are propria dată de intrare în vigoare: ziua în care a semnat lista de difuzare.
Pe a doua pagină, sub tabelul avizelor, stă scris: „Prezentul document este proprietatea I.G.P.R., folosirea completă sau parțială se face cu aprobarea directorului Direcția Control Intern”. Regula pentru a cărei încălcare polițistul răspunde disciplinar este, după propria ei mențiune, proprietatea instituției care îl verifică, iar folosirea ei depinde de aprobarea directorului care conduce verificările.
Proiectul nu a trecut nici prin dezbatere publică. Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională se aplică și organelor centrale din subordinea ministerelor (art. 4 lit. a) și le obligă să anunțe public orice proiect de act normativ cu cel puțin 30 de zile lucrătoare înainte de avizare (art. 7 alin. 2). Organizațiile sindicale sunt expres printre asociațiile legal constituite care pot face propuneri (art. 3 lit. f), iar excepția privind ordinea publică se aplică numai informațiilor clasificate (art. 6 lit. a). Procedura nu menționează nicio consultare, iar S.P.R. „Diamantul” nu a fost consultat.
Răspunsul IGPR: sesizarea a fost „clasată” în temeiul procedurii contestate
S.P.R. „Diamantul” a cerut anularea sau revizuirea totală a procedurii prin petiția nr. 30/AM din 31 iulie 2025, adresată Ministerului Afacerilor Interne, IGPR și Avocatului Poporului. Ministerul ne-a comunicat că a transmis petiția IGPR „pentru soluționare” (adresa nr. 54360 din 12.08.2025). Răspunsul IGPR a venit de la Direcția Control Intern, autoarea procedurii, prin adresa nr. 783775/S2/LA/07.08.2025: „nu au fost evidențiate aspecte de natură a impune revizuirea Procedurii de sistem PS-IGPR-DCI-06”, iar sesizarea „a fost clasată în evidențele Direcției Control Intern”.
Temeiul clasării, indicat în nota de subsol, este pct. 5.4.13 din chiar procedura contestată. Adresa este semnată de directorul Direcției Control Intern, care a avizat procedura ca președinte al Comisiei de monitorizare, și de șeful Serviciului Verificări Interne, care a elaborat-o. Critica privind legalitatea unui act normativ a fost tratată ca o „verificare” a conduitei personalului și închisă de autorii actului, pe temeiul actului însuși.
Efectul s-a produs deja
Un membru al sindicatului a fost sancționat disciplinar pentru două fapte, iar prima constă în refuzul de a întocmi un raport explicativ în faza de verificare, „încălcând astfel prevederile cap. 6, pct. 6.3. alin. (1), (2) și (3) din Procedura de Sistem PS-IGPR-DCI-06”. Pentru fapta pentru care se declanșase cercetarea prealabilă, aceeași cercetare i-a stabilit nevinovăția. Contestația lui a fost respinsă de IGPR.
S.P.R. „Diamantul” va cere instanței de contencios administrativ anularea procedurii, împreună cu actele de sancționare. Până la o hotărâre, procedura rămâne aplicată în Poliția Română, iar orice polițist despre care se semnalează ceva poate fi pus în aceeași situație: să dea explicații împotriva sa, fără apărător, sau să fie sancționat pentru că nu le-a dat.
S.P.R. „Diamantul”