
Peste 190 de polițiști care au câștigat definitiv sporul în indemnizația de concediu vor primi banii în cinci tranșe, până în 2031. Statul plătește așa sentințele salariale încă din 2009.
Direcția Financiară a Inspectoratului General al Poliției Române a răspuns, prin adresa nr. 49.498 din 16 noiembrie 2026, cererii S.P.R. „Diamantul” nr. 191/EP de punere în executare a Sentinței civile nr. 91/2024 a Tribunalului Vrancea. Este dosarul nr. 1745/91/2023, în care colegii reprezentați de sindicat au obținut includerea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în indemnizația de concediu de odihnă, de la 19 noiembrie 2020 și în continuare. Curtea de Apel Galați a respins recursul I.G.P.R. pe 15 octombrie 2026, iar hotărârea este definitivă.
I.G.P.R. nu mai contestă că trebuie să plătească. Ne comunică însă că sentința o va pune în executare I.P.J. Vrancea, prin serviciul financiar propriu, și că plata se face eșalonat, potrivit art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 141/2025 privind unele măsuri fiscal-bugetare și art. 2 din Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 19/2026.
Cinci ani, numărați de la 15 octombrie 2026
Legea se aplică tuturor hotărârilor definitive pe drepturi salariale ale personalului bugetar devenite executorii între 1 ianuarie și 31 decembrie 2026. Anii se numără de la data la care hotărârea a devenit executorie, în cazul nostru 15 octombrie 2026. În primul an, adică până pe 14 octombrie 2027, se plătesc 5% din suma cuvenită fiecărui reclamant. Urmează 10% în al doilea an, câte 25% în al treilea și al patrulea, iar restul de 35% în al cincilea an, care se încheie pe 14 octombrie 2031.
Colegul care a intrat în concediu în 2021 și a primit indemnizația fără spor își va încasa așadar integral diferența la zece ani după acel concediu. După trei ani, în octombrie 2029, va fi primit abia 40% din bani.
Adresa I.G.P.R. arată și că suma cuvenită fiecăruia nici nu a fost calculată. Calculul sumei totale și al primei tranșe se va face, scrie instituția, „la acel moment”, adică atunci când se plătește prima tranșă. Până atunci niciun reclamant nu știe cât are de primit.
O măsură „temporară” veche de 17 ani
Plata în tranșe a hotărârilor pe drepturi salariale nu a apărut în 2025. A introdus-o Guvernul prin Ordonanța de urgență nr. 71 din 17 iunie 2009, în plină criză economică, pentru titlurile devenite executorii până la 31 decembrie 2009. Forma inițială împărțea suma în trei: 34% în 2010 și câte 33% în 2011 și 2012. În mai 2010, prin O.U.G. nr. 45/2010, cele trei tranșe au fost mutate în 2012, 2013 și 2014. Polițistul care avea în mână o sentință definitivă în 2009 a încasat ultimii bani abia în 2014.
Formula de astăzi, cinci ani cu 5%, 10%, 25%, 25% și 35%, socotiți de la data la care hotărârea devine executorie, a apărut prin art. XI din O.U.G. nr. 92/2012, pentru hotărârile devenite executorii în 2013. De atunci a fost reluată aproape an de an, cu același conținut: prin O.U.G. nr. 103/2013, nr. 83/2014, nr. 57/2015 și nr. 99/2016, apoi prin art. 39 din O.U.G. nr. 114/2018 pentru hotărârile executorii în 2019–2021 și, pentru 2026, prin art. XXIII din Legea nr. 141/2025. Înalta Curte de Casație și Justiție a refăcut chiar ea acest șir de acte în Decizia nr. 4/2024.
Fiecare act privește hotărârile unui singur an sau ale câtorva ani. Puse una lângă alta, arată altceva: o regulă permanentă, potrivit căreia statul care pierde în instanță un proces cu propriii angajați își acordă singur un termen de cinci ani ca să plătească.
Ce lipsește din răspuns
Legea lasă instituției un an întreg pentru fiecare tranșă și nu îi cere să spună în ce zi plătește. Am arătat pe 26 octombrie, pe pagina noastră de internet, de ce plata în ultima zi a anului, atunci când banii există deja, contravine bunei gestiuni financiare cerute de Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: fiecare lună de amânare mărește suma pe care o plătește până la urmă bugetul public, fără niciun câștig pentru nimeni.
Ca și în răspunsul pe care ni l-a dat în octombrie pe alt dosar, I.G.P.R. citează integral alin. (1) al art. XXIII și trece sub tăcere alin. (5) al aceluiași articol, potrivit căruia la sumele eșalonate „se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie”. Este singura prevedere din lege care compensează, măcar în parte, cei cinci ani de așteptare, și tocmai ea lipsește din adresă.
S.P.R. „Diamantul”
Surse
- Adresa I.G.P.R. – Direcția Financiară nr. 49.498/SM/16.11.2026, la cererea S.P.R. „Diamantul” nr. 191/EP/15.10.2026
- Sentința civilă nr. 91/08.03.2024 a Tribunalului Vrancea (dosarul nr. 1745/91/2023), îndreptată prin încheierea din 02.04.2024; Decizia civilă nr. 732/15.10.2026 a Curții de Apel Galați
- Legea nr. 141/2025, art. XXIII alin. (1) și (5); Ordinul M.A.I. nr. 19/2026, art. 2
- O.U.G. nr. 71/2009, art. 1 (forma inițială); O.U.G. nr. 45/2010; O.U.G. nr. 92/2012, art. XI; O.U.G. nr. 114/2018, art. 39
- Decizia Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 4/29.01.2024, § 113–114