Un polițist care a stat o parte din lună în concediu medical a aflat că, de acum înainte, va fi planificat cu mai puține ore de weekend decât colegii lui. Legea nu îi dă dreptul la weekenduri lucrate. Nici șefului nu îi dă însă dreptul să îl planifice după bolile pe care crede că le va mai avea.
Cazul
Un membru al sindicatului ne-a scris săptămâna aceasta. Din februarie, șeful i-a tăiat orele de weekend, iar el estimează că pierde de atunci între 500 și 800 de lei pe lună din salariu. Motivul invocat sunt problemele lui medicale: a stat în concediu medical o parte din lună. Mai grav, șeful i-a spus dinainte că și în lunile următoare îl va planifica cu aproximativ 20 de ore de weekend, în timp ce colegii lui vor avea 40–48.
Omul ne-a întrebat dacă asta e discriminare și dacă poate reclama.
Răspunsul îl dăm public, fără numele lui, pentru că regulile sunt aceleași pentru oricine lucrează în ture. Are două părți, și doar una dintre ele îi dă dreptate.
Weekendul lucrat nu e un drept
Prima parte a răspunsului nu e cea pe care o aștepta colegul nostru. Ordinul care stabilește programul polițiștilor, OMAI nr. 577/2008, pornește de la ideea că weekendul e timp de odihnă. Programul normal are 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, „cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regulă sâmbăta și duminica” (art. 2 alin. 1). Pentru cei care lucrează în ture sau în activități operative, ordinul garantează cel puțin un weekend liber pe lună, sâmbătă și duminică la rând (art. 15 alin. 1). Ce protejează ordinul este deci weekendul liber, nu cel lucrat.
Banii de weekend vin din altă lege. Art. 88 din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede un spor pentru munca din zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale, acordat „proporțional cu timpul efectiv lucrat în zilele respective” (alin. 2). În ultimii ani, actele fiscal-bugetare date la sfârșitul fiecărui an au spus că la bugetari această muncă se compensează numai cu timp liber, în 90 de zile. Pentru polițiști au făcut însă o excepție: pentru 2026, ei primesc drepturile prevăzute de legislația în vigoare în decembrie 2025 (art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 141/2025).
Pe fluturaș, sporul apare în luna următoare, pe ore, la 75% sau, pentru unele ore, la 100% din valoarea orei calculate pe salariul de funcție. Îl primești pentru sâmbăta în care ai fost în patrulă sau la dispecerat, și doar pentru ea. Nu e o parte fixă a salariului, pe care cineva ți-o ia când nu te planifică.
De aici rezultă și răspunsul la prima întrebare. Un weekend prins în concediu medical e pierdut pentru spor, iar șeful nu e obligat să-l „recupereze” în restul lunii, îngrămădind toate sâmbetele rămase pe planificarea celui care s-a întors. Pe acest punct, o reclamație nu are șanse.
Unde se oprește șeful
A doua parte îi dă dreptate colegului nostru. Una e să nu-i recuperezi weekendurile pierdute în concediu medical, alta e să-l planifici de pe acum, pe lunile care vin, cu jumătate din orele de weekend ale colegilor, pentru că te aștepți să se îmbolnăvească din nou.
Aici legea e foarte precisă. Art. XVIII alin. (6) din Legea nr. 141/2025 îi obligă pe comandanți și pe șefii de unități să asigure „o planificare lunară echilibrată a programului de lucru în ture/schimburi, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale” și în celelalte zile nelucrătoare, „pentru personalul din subordine din cadrul aceleiași formațiuni”. Tot acolo, nimeni nu poate lucra astfel mai mult de 40% din durata normală a timpului de lucru lunar: într-o lună cu 168 de ore lucrătoare, cel mult 67 de ore pot cădea în weekend și în sărbători. Aceeași regulă a existat și în 2025 (art. III alin. 4⁵ din OUG nr. 156/2024), iar ordinul MAI o spune la modul general, cerând „încărcarea echilibrată cu sarcini a polițiștilor” (art. 8 alin. 1 din OMAI nr. 577/2008).
În cazul colegului nostru, plafonul de 40% nu e problema, pentru că și 20, și 48 de ore sunt sub el. Problema e echilibrul în aceeași formațiune. Criteriul e nevoia serviciului: câți oameni trebuie să fie în tură sâmbăta, pe ce post, cu ce pregătire. Un concediu medical care n-a început încă nu intră în acest calcul. Dacă omul chiar intră în medical luna viitoare, planificarea se reface atunci, ca pentru oricine lipsește. A-i tăia orele dinainte înseamnă să-l sancționezi pe salariu pentru o boală pe care nu o are încă, în vreme ce colegii de tură cu același post primesc dublu.
Cât timp șeful acționează corect în raport de toate condițiile și criteriile prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește tratamentul egal, nu există abuz și nici discriminare. Cuvântul „discriminare” trebuie folosit cu grijă. OG nr. 137/2000 enumeră între criterii „boală cronică necontagioasă”, iar lista se încheie cu „orice alt criteriu” (art. 2 alin. 1). Ordonanța cere însă ca deosebirea să restrângă un drept recunoscut de lege, și am văzut mai sus că legea nu dă nimănui un drept preferențial la ore de weekend. O plângere la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării are de aceea șanse mici. Calea mai solidă e obligația de planificare echilibrată din Legea nr. 141/2025, care se verifică pe planificarea lunară, la vedere.
Ce poate face polițistul
Până nu există o planificare concretă, nu are ce ataca. O promisiune spusă la birou nu e un act, iar o reclamație făcută pe ea nu ar avea pe ce să se sprijine. Dacă promisiunea a venit în scris, într-un mesaj sau pe grupul formației, e bine să o păstreze.
Momentul potrivit vine când apare planificarea pe luna următoare. Dacă acolo are vizibil mai puține ore de weekend decât colegii cu același post, fără să fie în concediu, depune un raport scris la șeful unității. În raport cere două lucruri: să i se comunice criteriul după care a fost planificat diferit și să fie planificat după aceleași criterii ca ceilalți, în temeiul art. XVIII alin. (6) din Legea nr. 141/2025 și al art. 8 alin. (1) din OMAI nr. 577/2008. Un răspuns care invocă deschis „problemele medicale” e chiar dovada de care e nevoie mai departe.
S.P.R. „Diamantul”