Legea-cadru a salarizării acordă o majorare de 12,5% polițiștilor încadrați în „structurile centrale ale instituțiilor” din sistemul de ordine publică. Ministerul Afacerilor Interne o plătește numai aparatului său central. S.P.R. „Diamantul” contestă această interpretare în instanță, în peste 80 de dosare, pentru aproape 350 de polițiști.
Din 1 iulie 2017, art. 23 din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede că personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul penitenciar și personalul civil „care sunt încadrați în structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională” beneficiază de majorarea salariului de funcție cu 12,5%. Majorarea nu este un spor, pentru că nu compensează o condiție de muncă (pericol, condiții grele), ci se aplică direct salariului de funcție, adică salariului funcției la care se adaugă gradul și gradațiile. Pentru un polițist cu un salariu de funcție de 6.000 de lei, de exemplu, diferența ar fi de 750 de lei brut pe lună.
Ministerul Afacerilor Interne a hotărât însă că „structurile centrale ale instituțiilor” înseamnă doar aparatul central al ministerului, adică direcțiile generale de la sediul MAI. Polițiștii din direcțiile Inspectoratului General al Poliției Române, din brigăzile de combatere a criminalității organizate, din structurile de operațiuni speciale sau din poliția transporturi, care aparțin tot IGPR, nu primesc majorarea. Considerăm că această lectură încalcă legea, iar mai jos explicăm pe ce ne sprijinim, ce am făcut până acum și unde se află procesele.
Ce spune legea și cum o citește ministerul
Întrebat de sindicat în baza Legii nr. 544/2001, MAI a răspuns, prin adresa nr. 1752286 din 11 februarie 2026, că majorarea „se acordă personalului din aparatul central al Ministerului Afacerilor Interne începând cu data intrării în vigoare a legii-cadru”. Criteriul vine din Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică a ministerului, care are două anexe: Anexa nr. 1 cuprinde organigrama aparatului central (direcțiile generale juridică, financiară, logistică, de resurse umane și altele), iar Anexa nr. 2 enumeră unitățile și instituțiile aflate în subordinea ministerului, printre ele Poliția Română. În lectura MAI, cine nu se află în aparatul central al ministerului nu lucrează într-o „structură centrală”. În același răspuns, ministerul a mai scris că „în legislația incidentă nu poate fi identificată noțiunea de «unități centrale subordonate MAI»”.
În procese, IGPR își sprijină refuzul pe aceeași hotărâre de guvern și pe Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/7/2018 (norma a cărei secretizare contabilul Răzvan Grecu, șeful Direcției Generale Financiare, o apără furibund), care cuprinde normele metodologice de salarizare pentru tot personalul MAI și este clasificat. Direcția Management Resurse Umane din IGPR ne-a confirmat, prin adresa nr. 528533 din 28 iulie 2026, că acest ordin apare ca temei legal al drepturilor salariale în dispoziția de personal a fiecărui polițist. Același răspuns precizează că polițiștii îl pot consulta „cu prezentarea certificatului de securitate sau autorizației de acces la informații clasificate”. Altfel spus, un polițist care vrea să afle de ce nu primește un drept scris într-o lege publicată în Monitorul Oficial are nevoie, pentru asta, de certificat de securitate.
Unele dintre structurile afectate nici nu au primit ordinul. Într-un răspuns din 9 ianuarie 2025 (adresa nr. 296.560), IGPR ne-a comunicat că brigăzilor și serviciilor de combatere a criminalității organizate „nu le-au fost difuzate exemplare ale OMAI nr. S/7/2018”. Un drept prevăzut de lege este, așadar, restrâns printr-un act pe care cei vizați nu îl pot citi, iar unitățile în care lucrează nu l-au primit.
De ce considerăm că ministerul greșește
Primul argument stă în textul legii. Art. 23 nu vorbește despre „aparatul central al ministerului”, ci despre „structurile centrale ale instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și securitate națională”. Pluralul „instituțiilor” și genitivul „ale” arată că fiecare instituție din sistem are propriile structuri centrale. Dacă legiuitorul ar fi vrut să limiteze majorarea la sediul ministerului, ar fi folosit expresia „aparat central”, care există în legislație de mult. Chiar Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea MAI, citată de minister în răspunsul său, deosebește la art. 12 alin. (1) „aparatul central” de „organe și unități centrale de specialitate” aflate în subordinea ministerului. Noțiunea de unitate centrală, pe care MAI spune că nu o găsește în legislație, apare așadar în textul pe care îl citează.
Al doilea argument vine din legea Poliției. Potrivit art. 1 din Legea nr. 218/2002, Poliția Română este „instituția specializată a statului” care exercită atribuții privind, între altele, „respectarea ordinii și liniștii publice”, deci o instituție din sistemul de ordine publică. Art. 7 definește IGPR drept „unitatea centrală a poliției, cu personalitate juridică și competență teritorială generală, care conduce, îndrumă și controlează activitatea unităților de poliție subordonate”. Când legea organică a Poliției numește IGPR unitatea centrală a instituției, un ordin de ministru nu îl poate scoate din categoria „structurilor centrale ale instituțiilor”. IGPR se descrie, de altfel, la fel: în două răspunsuri din 9 ianuarie 2025 (nr. 296.559 și 296.560), despre poliția transporturi și despre brigăzile de combatere a criminalității organizate, inspectoratul scrie că acestea funcționează „în cadrul I.G.P.R., instituție centrală, ordonator secundar de credite”.
Al treilea argument îl oferă jurisprudența pe care o invocă chiar pârâții. În Decizia nr. 1855 din 4 aprilie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a definit autoritatea centrală drept entitatea „poziționată la vârful ierarhiei sistemului autorităților publice sau a unui subsistem”, învestită cu „competențe de coordonare și conducere” asupra celorlalte autorități din acel subsistem. În aceeași decizie, Academia de Poliție, aflată în subordinea ministerului, a fost considerată instituție publică centrală. Faptul că o instituție figurează printre unitățile subordonate nu o împiedică deci să fie centrală, iar IGPR corespunde exact definiției: se află în vârful Poliției Române și conduce unitățile acesteia.
Pentru polițiștii care lucrează în județe, dar în structuri ale IGPR, contează și Decizia ÎCCJ nr. 77 din 18 noiembrie 2024, dată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept și obligatorie pentru instanțe. Deși privea norma de hrană, Înalta Curte a stabilit că brigăzile de combatere a criminalității organizate „fac parte din structura Inspectoratului General al Poliției Române” și că distincția dintre apartenența la IGPR și subordonarea față de IGPR „este una artificială”. Actele administrative spun același lucru. Polițiștii din brigăzi sunt numiți în funcție de inspectorul general al IGPR, iar dosarele lor de personal se află la IGPR (adresa nr. 296.560). IPJ Brașov ne-a confirmat, prin adresa nr. 491.097 din 19 august 2026, că plătește salariile polițiștilor din BCCO, BOS, poliția transporturi și UTAI Brașov doar prin delegare de la IGPR, pe baza dispozițiilor de personal emise de IGPR.
Rămâne, în fine, efectul practic al interpretării ministeriale. Majorarea pentru „structuri centrale” ajunge la direcțiile de suport ale ministerului (juridică, financiară, logistică, resurse umane), dar nu ajunge la direcțiile IGPR care coordonează investigații de criminalitate organizată, operațiuni speciale sau poliția transporturilor la nivel național. Noi înțelegem majorarea ca pe o recompensă pentru munca de coordonare la nivel central, iar interpretarea ministerului o transformă într-un avantaj al sediului.
Aceeași lege, citită altfel în alte ministere
Art. 23 se aplică la fel în toate instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, așa că am întrebat și celelalte ministere cum îl aplică. Ministerul Justiției ne-a răspuns, prin adresa nr. 71484 din 13 noiembrie 2025, că majorarea de 12,5% se acordă atât personalului din aparatul propriu al ministerului, cât și personalului din aparatul central al Administrației Naționale a Penitenciarelor, pentru că „exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control” asupra penitenciarelor le conferă acest drept. ANP este o instituție cu personalitate juridică aflată în subordinea Ministerului Justiției, adică în raport cu ministerul său exact în poziția în care se află Poliția Română față de MAI. Criteriul folosit de Ministerul Justiției e cel al rolului de coordonare, nu al anexei la o hotărâre de guvern.
Chiar în interiorul MAI există o lectură diferită. Direcția Generală de Protecție Internă, structură cu personalitate juridică în subordinea ministerului, ne-a răspuns (adresa nr. NS2390294 din 19 septembrie 2025) că personalul său îndreptățit primește majorarea din 1 iulie 2017. DGPI a explicat că, potrivit Codului administrativ, „alte organe centrale de specialitate subordonate Guvernului sau ministerelor” sunt autorități ale administrației publice centrale și că, având competență teritorială generală, este „o autoritate publică centrală”. Recunoaștem că la DGPI există și o normă specială, care asimilează funcțiile sale, din punctul de vedere al salarizării, cu cele din aparatul central al MAI. Raționamentul DGPI se potrivește totuși întocmai IGPR: și IGPR e subordonat ministerului și are, potrivit art. 7 din Legea nr. 218/2002, „competență teritorială generală”.
Rezultatul este că aceeași frază din aceeași lege produce efecte diferite pentru oameni din același sistem. Un funcționar cu statut special din aparatul central al ANP primește majorarea, în timp ce un ofițer din Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, care coordonează brigăzi din toată țara, nu o primește. Pentru noi, o asemenea diferență de tratament, fără o justificare obiectivă în lege, nu poate fi conformă cu principiul egalității în drepturi din art. 16 al Constituției.
Ce am făcut până acum
Am început cu cereri de informații de interes public, adresate MAI, IGPR, inspectoratelor județene, Ministerului Justiției și DGPI, ale căror răspunsuri sunt citate mai sus și au devenit probe în procese. De la sfârșitul anului 2025 am trecut la acțiuni în instanță. Sindicatul le introduce în temeiul art. 28 din Legea dialogului social nr. 367/2022, la cererea scrisă a membrilor. În evidența noastră figurează în prezent 87 de dosare, cu aproape 350 de reclamanți, cei mai mulți polițiști din direcțiile centrale ale IGPR, din brigăzile și serviciile de combatere a criminalității organizate, din structurile de operațiuni speciale și din poliția transporturi. Avem dosare și pentru personal din Inspectoratul General pentru Imigrări, din Poliția de Frontieră și din Agenția Națională împotriva Traficului de Persoane. În fiecare cerem plata majorării pentru ultimii trei ani, cât permite termenul de prescripție, și pentru viitor, cu actualizare în funcție de inflație și dobândă legală. Subsidiar, cerem sesizarea Înaltei Curți pentru o hotărâre care să lămurească înțelesul sintagmei „structurile centrale ale instituțiilor”.
Dosarul-reper este 4127/2/2026, înregistrat la 1 iulie 2026 la Curtea de Apel București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pentru patru membri. Acolo am chemat în judecată MAI, pe ministrul afacerilor interne și IGPR. Cerem declasificarea Ordinului MAI nr. S/7/2018, anularea prevederilor din ordin care restrâng majorarea și plata drepturilor. Direcția Generală Financiară a MAI ne-a răspuns (adresa nr. 472589 din 20 august 2026) că cererile privind declasificarea „urmează a se analiza în cadrul procesual” al acestui dosar. Următorul termen este pe 22 octombrie 2026. Până la soluționarea lui, cel puțin șapte tribunale au suspendat dosarele noastre de majorare, iar în alte patru dosare am cerut introducerea MAI și a ministrului ca pârâți, pentru anularea acelorași prevederi.
A doua direcție duce la Curtea Constituțională. Într-un dosar al unui fost ofițer din aparatul ANITP, refuzul s-a bazat pe un punct de vedere al Direcției Generale Financiare a MAI, potrivit căruia ANITP nu ar fi „structură centrală” pentru că se află în Anexa nr. 2, nu în Anexa nr. 1. Direcția își trage competența din art. 86 alin. (7) din Anexa VI la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia structura financiară centrală a MAI asigură sarcinile ordonatorului principal de credite „din domeniile reglementării, implementării, coordonării metodologice” ale salarizării. Am ridicat excepția de neconstituționalitate a acestui text, în măsura în care permite unei direcții a ministerului să restrângă drepturi salariale prin puncte de vedere sau acte nepublicate. Pe 9 septembrie 2026, Tribunalul București a admis cererea și a sesizat Curtea Constituțională.
Unde se află procesele
Până acum, nicio acțiune a sindicatului pe această temă nu a fost admisă. Tribunalele au respins la fond nouă dintre acțiunile susținute de noi, la Argeș, Sălaj, Ialomița, Olt, Brăila, Vaslui și Ilfov. Motivele se împart în trei: că IGPR nu figurează în Anexa nr. 1 la HG nr. 416/2007, că „structură centrală” ar însemna aparatul central al ordonatorului principal de credite și că așa prevede Ordinul nr. S/7/2018. Cinci dintre aceste sentințe sunt deja în recurs, la curțile de apel din Pitești, Galați, Craiova și București. În sens contrar, Tribunalul Botoșani a admis, prin Sentința nr. 287 din 29 mai 2026, acțiunea a doi foști polițiști din structuri ale IGPR de la Suceava, acum pensionari, într-un dosar care nu e al sindicatului, pe temeiul Legii nr. 218/2002 și al Deciziei ÎCCJ nr. 77/2024. IPJ Botoșani și IGPR au declarat recurs, iar cauza se află la Curtea de Apel Suceava.
Curtea Constituțională a fost sesizată de mai multe ori cu art. 23 și a respins excepțiile ca inadmisibile, ultima dată prin Decizia nr. 341 din 1 iulie 2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 3 din 5 ianuarie 2026. Motivarea ne ajută însă: Curtea a reținut că dispozițiile art. 23 „sunt clare”, că cele invocate țin de „simple modalități de interpretare și aplicare” și că interpretarea „este realizată de instanțele judecătorești”. Curtea nu a validat, așadar, lectura ministerului, ci a lăsat întrebarea în seama instanțelor. Răspunsul definitiv va veni de la curțile de apel și, probabil, de la Înalta Curte, printr-o hotărâre de unificare a practicii.
Polițiștii din structurile IGPR care nu sunt încă în aceste procese trebuie să știe că termenul de prescripție este de trei ani, socotit lună de lună. Fiecare lună în care acțiunea nu e introdusă înseamnă o lună de diferențe pierdută definitiv, oricare ar fi rezultatul final. Membrii care vor să se alăture se pot adresa liderului de structură sau sindicatului, pentru împuternicire și actele necesare.
Urmărim dosarul de la Curtea de Apel București și recursurile din toată țara și vom informa membrii după fiecare soluție importantă, începând cu termenul din 22 octombrie.
Vrei să participi la acțiunile colective pentru majorarea de 12,5%? Înscrie-te în sindicat.
S.P.R. „Diamantul”