O formulă care venea din caracterizările de cadre de dinainte de 1989 apare și azi în evaluările profesionale ale polițiștilor. Nu descrie nicio faptă, nu poate fi verificată și nici combătută, iar tocmai de aceea e comodă pentru cel care o scrie.
Un ofițer cu funcție de conducere a scris, în evaluarea profesională a unui subordonat, că acesta „nu a manifestat o atitudine pozitivă față de muncă”. Un lider teritorial al sindicatului, care a primit fișa, ne-a întrebat ce înseamnă, concret, această frază. Am citit-o de mai multe ori și n-am putut să-i răspundem, pentru că fraza nu spune nimic despre ce a făcut sau n-a făcut polițistul evaluat. Nu pomenește o sarcină neîndeplinită, un termen depășit sau o lucrare greșită. Spune doar că omului i-a lipsit o „atitudine”.
O frază care nu poate fi contestată
O evaluare profesională ar trebui să răspundă la trei întrebări simple: ce i s-a cerut polițistului, ce a realizat și unde a rămas în urmă. La fiecare dintre ele se poate răspunde cu fapte, iar faptele pot fi verificate și, la nevoie, contestate. „Atitudinea” nu se lasă prinsă în niciuna dintre aceste întrebări, fiindcă ține de interiorul omului, unde șeful nu are acces și unde nici evaluatul nu poate aduce probe. Cum dovedești că ai avut o atitudine pozitivă? Cu ce acte, cu ce martori?
Aici stă comoditatea formulei. Cine o scrie nu trebuie să dovedească nimic, iar cine o primește nu are ce combate. Mai mult, judecata se face prin lipsă: omul nu e acuzat că a greșit ceva anume, ci că nu a arătat o virtute. Din experiența noastră, când într-o fișă de evaluare apar asemenea aprecieri în locul faptelor, motivul ține mai des de relația dintre șef și subordonat decât de munca propriu-zisă. Se poate întâmpla, desigur, ca un șef să vadă un om cu adevărat dezinteresat și să nu știe să pună asta în cuvinte. Atunci avem de-a face cu un scris leneș, nu cu rea-voință, însă pentru cel evaluat efectul este același: primește o notă pe care nu o poate înțelege și nici contesta.
De unde vine formula
„Atitudinea față de muncă” nu e o invenție a evaluatorului nostru. A fost, decenii la rând, una dintre rubricile fixe ale caracterizărilor de cadre întocmite de secretarii de partid și de birourile de personal, alături de „comportarea în colectiv” sau „nivelul politico-ideologic”. Omul era judecat după conștiință, loialitate și atitudine, iar faptele contau mai puțin. Verbul „a manifestat” face parte din aceeași familie: în acele dosare nimeni nu greșea ceva, ci „manifesta lipsă de interes”, „manifesta spirit de indisciplină” sau „manifesta atitudini necorespunzătoare”. Fapta dispărea și rămânea eticheta.
Fenomenul are un nume, limba de lemn, și a fost descris pe larg, între alții de Françoise Thom în cartea „Limba de lemn”, tradusă și la noi. Trăsăturile ei se regăsesc întocmai în fraza din fișa de evaluare: abstracțiunea în locul faptului, judecata morală în locul constatării, formula gata făcută în locul observației.
Ne închipuim uneori că anumiți șefi au un carnețel în care și-au notat 10–20 de fraze de acest fel, auzite la înaintașii lor și scrise parcă cu un creion chimic umezit între buze, și că trec cu ele prin toată cariera. Au trecut 37 de ani de la căderea regimului care a inventat aceste formule, iar ele încă circulă prin fișele unei instituții care își spune modernă.
Ce poate face polițistul evaluat
O apreciere fără fapte nu trebuie acceptată în tăcere. Polițistul care primește o asemenea evaluare poate cere în scris evaluatorului să indice faptele concrete pe care se sprijină aprecierea: ce sarcini, în ce perioadă, cu ce rezultat. Mai important, poate contesta evaluarea în termen de 5 zile lucrătoare de la luarea la cunoștință, potrivit art. 264 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Contestația merge la o comisie numită de șeful ierarhic superior, iar metodologia evaluării de serviciu (Anexa nr. 8 la Ordinul MAI nr. 140/2016, art. 9 alin. 4) obligă comisia să ceară celui care a întocmit evaluarea și celui care a aprobat-o un raport cu „motivația corespunzătoare” a punctajelor și calificativelor contestate. Altfel spus, exact ceea ce lipsea din fișă: faptele. Membrii S.P.R. „Diamantul” care se află în această situație ne pot trimite fișa de evaluare, iar juriștii sindicatului îi vor ajuta să redacteze cererea și, la nevoie, contestația.
O evaluare profesională decide calificative, promovări și, uneori, cariera unui om. Merită scrisă cu fapte, nu cu limba de lemn a noilor secretari de partid.
S.P.R. „Diamantul”