Cum au întors „fosilele” din M.A.I. Poliția cu susul în jos, cum a ajuns biroul de presă să dea note de „excelență” — și cum, tocmai la o margine de țară, a apărut „Judocanul”, exact la timp
de Vitalie Josanu, Președinte al SPRD „Diamantul”
„Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte.”
— Mihai Eminescu, Glossă
Că fosilele din Ministerul de Interne au dus Poliția Română la sapă de lemn nu mai miră pe nimeni. Adevărata lor performanță e însă alta: au clădit, în jurul propriilor privilegii, o rezistență de nezdruncinat la orice ministru — fie el toxic, fie animat de cele mai sincere intenții reformiste. Au întors instituția cu susul în jos, până acolo încât „valoare” a ajuns să însemne exact ceea ce era odinioară la coada clasamentului.
Cea mai limpede dovadă e cariera-fulger a unui purtător de vorbe, urcat amețitor de repede, până la gradul de chestor, sfidând toate normele și pe orice coleg ce trage din greu la dosare complexe. A râs o țară întreagă de el după o conferință de presă-serial în care și-a etalat mai degrabă mușchii încordați decât argumentele — numai bună să pună în priză internauții și să alimenteze glume pe seama „imaginii” Poliției Române. Puțini realizează, însă, câtă autoritate strânge în mână acest general-puști și cât tupeu degajă în interior.
Iar atitudinea lui pare să fi devenit virală, cuprinzând întreg Centrul de Informare și Relații Publice. O structură a cărei menire este să comunice publicului ce fac polițiștii dă tot mai des impresia că s-a specializat în exact opusul comunicării: în monitorizarea și reclamarea colegilor „potențial periculoși” pentru stabilitatea sistemului. Ținta, se pare, e urcarea până la nivelul Controlului Intern — de-acum, gardieni ai „imaginii Poliției Române”. Desigur, unde au prins un șef de inspectorat mai laș și lipsit de coloană îi pun imediat căpăstrul.
*
În acest peisaj — credeți sau nu — aflăm cum ar fi fost îmbrobodit ditai șeful I.P.J. Satu Mare, să treacă pe lista de Oscar preferatul CIRP, pentru ”meritul” de a fi urcat pe podium la un concurs de doi lei și ceva, organizat de I.P.A., asociația de prietenie a polițiștilor, și de a fi „sporit”, astfel, reputația Poliției Române! Cel puțin, așa au ajuns până la noi zvonul că s-ar fi plâns vajnicul șef, că el n-ar fi vrut dar a trebuit să-și plece grumazul în fața CIRP…
Vă vine să credeți că isprava judocanului ar fi eclipsat brusc împuternicirile și desemnările unor analfabeți funcțional în funcții de conducere, corupția devenită endemică, abuzurile, eșecul reorganizării I.P.J. Constanța — recunoscut recent chiar de ministrul Predoiu, care a admis, la Constanța, că „rețeta” nu poate fi transpusă ca model național —, plecările masive din sistem și inapetența noii generații pentru corsetul restricțiilor statutare?
Și noroc că totul s-a petrecut tocmai la o margine de țară, îndeajuns de departe unde încă nu a ajuns dispoziția de a invita toate organizațiile sindicale la ședințele de acordare a majorării. La IPJ Satu Mare înapoierea managerială e atât de adâncă, încât nu se știe că lista propunerilor cu majorarea de excelență se decide în ședință, de față cu șefii de structuri și cu reprezentanții sindicatelor (TOATE), iar rezultatul se aduce la cunoștința angajaților — ca să-i motiveze și pe ceilalți să tragă. La Satu Mare aflăm că șefii fac act de prezenta, zic două-trei vorbe despre propuși și gata. Cât despre rezultate… află și ei după cum le este norocul.
Managementul transparent are un cusur: arătând un dram de respect față de propriii colegi, riști ca oamenii să prindă curaj și să pună întrebări. De pildă, despre rotația acelorași indivizi la felia de cozonac — inevitabil șeful și adjunctul Poliției Municipiului Satu Mare ori contabilul-șef (la urma urmei, cine umblă la borcanul cu miere să nu lingă și el ceva?). Ori despre felul în care I.G.P.R. înghite, an de an, aceleași propuneri, fie ele și prin rotații mascate — ceea ce, acolo unde se sudează non-stop, n-ar fi nicidecum o minune. Cât despre fundamentări, ce să pui, dincolo de bilanțul serviciului tras pe genunchi? Eventual scuza că I.P.J. Satu Mare e un inspectorat mic, iar rotația ajunge repede la… aceiași? Un sistem structurat pe cumătrisme și apărat de clasificate înghite orice.
Firește, toată tărășenia trebuia să treacă și de vigilența sindicală. „Diamantul”, însă, e interzis la masă — pentru că „dă din casă” și nu a intrat niciodată în convenția secretomaniei, așa cum fac ceilalți. În schimb, reprezentanții sindicatului-Elefant sunt atât de docili încât sunt chemați la ședințe chiar și după trecerea în rezervă, fără să se întrebe cineva dacă mai au acces la informații clasificate — că de, majorarea se acordă în baza lui S/7/2018. Noi am tras semnalul incidentului de securitate. Acum rămâne să vedem cum o scaldă. DGPI, se aude?
Fiindcă asta e, în fond, „marea reorganizare” pe care fosilele au operat-o pe tăcute: o instituție în care megafonul comandă brațul, biroul de presă distribuie diplome de vitejie, iar cel care muncește pe teren învață că singura misiune cu adevărat „cu risc deosebit” a rămas aceea de a pune o întrebare incomodă. Restul e imagine. Iar imaginea, din păcate, nu prinde hoți.
Vitalie Josanu