În iunie 2020, Ionică Iulian Vicențiu, directorul structurii care verifică integritatea polițiștilor, a fost oprit în trafic cu alcool în aerul expirat și nu a fost cercetat disciplinar. Șase ani mai târziu, DNA a închis dosarul fără să audieze pe cineva, iar plângerea sindicatelor care l-au sesizat a fost respinsă pentru că, spune parchetul, nu aveau dreptul s-o facă.
Noaptea de 9 iunie 2020
La 9 iunie 2020, la ora 02:14, pe Splaiul Independenței din București, agenții Brigăzii Rutiere l-au oprit pe comisarul-șef Ionică Iulian Vicențiu, pe atunci director împuternicit al Direcției Control Intern din Inspectoratul General al Poliției Române (I.G.P.R.). Este structura care verifică abaterile celorlalți polițiști. Aparatul a arătat 0,22 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar fapta a fost sancționată contravențional: avertisment, permis reținut, dreptul de a conduce suspendat 90 de zile (procesul-verbal seria PBW nr. 277677, potrivit ordonanței DNA).
Conducerea I.G.P.R. a aflat în scris cel târziu la 4 august 2020, dintr-o adresă a Sindicatului Polițiștilor Operativi din România „Fulger”. Direcția Management Resurse Umane a întocmit Nota-raport nr. 30064 din 24 august 2020, supusă aprobării conducerii. Cercetarea prealabilă, adică procedura prin care se stabilește dacă un polițist a săvârșit o abatere disciplinară, nu a fost declanșată.
Motivele le-a explicat I.G.P.R. abia în 2026, la cererea procurorilor. Ionică Iulian Vicențiu s-ar fi aflat „în timpul liber, în afara orelor de program, cu mașina personală”, fusese deja sancționat contravențional, cooperase cu agenții și nu mai avusese vreun incident rutier din 1998. Incidentul „nu a avut un impact deosebit asupra comunității”, deși a fost relatat de Antena 3 CNN și de cotidianul Adevărul. Ca măsură, conducerea a dispus „reprelucrarea cadrului legal” privind circulația pe drumurile publice.
Legea nu lasă o asemenea alegere. Potrivit art. 62¹ din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, în cazul abaterilor disciplinare grave care aduc atingere imaginii și credibilității instituției, „cercetarea prealabilă și consultarea consiliilor de disciplină se dispun și se efectuează imediat după constatarea faptei”. Iar art. 57 lit. a) din aceeași lege sancționează comportarea necorespunzătoare „în serviciu, familie sau în societate”, deci și în timpul liber. Denunțul arăta, în plus, că după septembrie 2020 Ionică Iulian Vicențiu a fost numit definitiv director și a primit majorarea salarială pentru lucrări de excepție, iar o cercetare disciplinară în curs l-ar fi împiedicat să ocupe definitiv funcția.
O anchetă din trei adrese
Pe 23 noiembrie 2025, S.P.R. „Diamantul” și Sindicatul Polițiștilor Europeni – Europol, Filiala Neamț, au sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. După un ocol prin Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, denunțul a ajuns la Direcția Națională Anticorupție (DNA), în dosarul nr. 105/2/P/2026. Pe 24 aprilie 2026 s-a început urmărirea penală „cu privire la faptă”, adică fără ca cineva să devină suspect, pentru abuz în serviciu și alte posibile infracțiuni. Denunțul îi viza pe Ionică Iulian Vicențiu și conducerea de atunci a I.G.P.R. și a ministerului.
Ancheta s-a rezumat la trei cereri scrise: una către Brigada Rutieră, pentru procesul-verbal, și două către I.G.P.R. Pentru I.G.P.R. a răspuns Direcția Management Resurse Umane. Ea a preluat și un punct de vedere al Direcției Control Intern, adică al structurii conduse în 2020 chiar de Ionică Iulian Vicențiu. Nu a fost audiat nimeni. Actul de numire definitivă și actele majorării salariale nu au fost cerute, iar nota-raport din 2020, cu rezoluția conducerii, nu se află la dosar.
Pe 21 iulie 2026, procurorul de caz a clasat dosarul, pe temeiul că „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Argumentul central: art. 59 alin. (2) din Statutul polițistului spune că cercetarea prealabilă „se poate dispune”, deci declanșarea ei ar fi facultativă, iar abuzul în serviciu cere încălcarea unei legi, nu a dispoziției unui secretar de stat. Ordonanța nu pomenește art. 62¹, textul din aceeași lege care, pentru abaterile grave, cere cercetarea „imediat”.
Plângerea, „inadmisibilă”
Sindicatele au atacat clasarea pe 17 septembrie 2026, la procurorul ierarhic superior. Au arătat că cercetarea disciplinară era obligatorie, că „timpul liber” nu e dovedit de niciun act și că informațiile vin de la structurile vizate. Au cerut și probele care lipseau: actele de numire, actele majorării, nota-raport și audierea persoanelor.
Pe 15 octombrie 2026, procurorul-șef al secției a respins plângerea ca inadmisibilă. Motivul: sindicatele au sesizat DNA ca denunțători, într-un interes general, și nu au un „interes legitim personal” pe care clasarea să-l fi vătămat. Ordonanța preia considerentele Deciziei nr. 13/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată într-un recurs în interesul legii despre Agenția Națională de Integritate: interesul public al denunțătorului se oprește la sesizare și nu îi dă dreptul să supună clasarea unui control.
În subsidiar, ordonanța găsește plângerea și neîntemeiată, cu formula că soluția se sprijină pe „o anchetă aptă și efectivă”. Nu răspunde însă la niciuna dintre criticile concrete. Sindicatele au fost obligate să plătească 47 de lei cheltuieli judiciare, câte 23,5 lei fiecare.
Cine mai poate cere socoteală
Regula aplicată de DNA este consacrată în jurisprudență, iar consecința ei merită spusă.
Într-un abuz în serviciu de felul celui denunțat, cel prejudiciat nu e un om anume, ci în primul rând instituția și bugetul ei. Denunțătorul nu poate cere unui judecător să verifice clasarea. Persoana vătămată ar fi chiar instituția ale cărei conduceri i se impută faptele. Rămâne controlul ierarhic din interiorul parchetului, adică tocmai cel care a închis dosarul a doua oară, fără să răspundă criticilor.
Pe aceeași lege, I.G.P.R. a judecat altfel un caz mai mic. În februarie 2026, un agent de la o secție de poliție rurală a fost cercetat disciplinar și destituit pentru o faptă din trafic legată de consumul de alcool, iar în mai I.G.P.R. i-a respins contestația. Despre el nu a scris presa centrală. Instanța a suspendat executarea destituirii, iar anularea ei se judecă în prezent, cu S.P.R. „Diamantul” alături de el. Pentru Ionică Iulian Vicențiu, directorul structurii de control intern, a cărui faptă a ajuns la televiziune și în presă, cercetarea prealabilă nu a fost nici măcar declanșată.
Dosarul DNA nr. 105/2/P/2026 rămâne închis. Singurii obligați la plată în el sunt, până acum, sindicatele care l-au sesizat.
S.P.R. „Diamantul”