În 2015, Curtea Constituțională a decis că evaluarea polițiștilor nu poate fi lăsată pe mâna ministrului de interne. Un an mai târziu, legiuitorul a trecut în lege câteva principii. Regulile care transformă notele în calificativ au rămas însă tot într-un ordin de ministru, iar în noiembrie 2024 ministrul le-a schimbat singur.
Ce a spus Curtea Constituțională
Curtea a stabilit de două ori, în 2014 și în 2015, că regulile de bază ale carierei polițistului țin de lege, nu de ordinul ministrului. Prin Decizia nr. 392/2014, prima dintre cele patru excepții admise ale S.P.R. „Diamantul”, Curtea a constatat neconstituționalitatea textelor din Statutul polițistului care lăsau ordinului ministrului cercetarea prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare și activitatea consiliilor de disciplină. Motivul a fost că aspectele esențiale ale raportului de serviciu „se referă în mod intrinsec la statutul polițistului, statut care este reglementat prin lege organică” (paragraful 17). Curtea a mai observat că actele ministrului au, „de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp” (paragraful 19).
Prin Decizia nr. 637/2015, Curtea a aplicat același raționament evaluării. Textul atacat, vechiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, spunea că „Metodologia privind evaluarea polițistului se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor”. Curtea a constatat „caracterul lacunar al normelor referitoare la evaluarea activității polițiștilor” (paragraful 28) și a reținut că delegarea către ministru „determină o stare de incertitudine juridică” (paragraful 31). S.P.R. „Diamantul” a participat în acel dosar ca amicus curiae, adică a depus la Curte un punct de vedere în sprijinul excepției.
Curtea a tras și o linie între ce ține de lege și ce poate rămâne în ordin: „aspectele esențiale referitoare la evaluarea activității polițistului, cum sunt, spre exemplu, criteriile de evaluare a activității și conduitei polițistului, comunicarea rezultatului evaluării și posibilitatea de contestare a acestuia, trebuie să fie reglementate prin lege organică, iar regulile specifice procedurii de evaluare să fie explicate și detaliate prin ordin al ministrului de resort” (paragraful 32). Cuvintele „spre exemplu” explică tot ce a urmat.
Ce a făcut legiuitorul în 2016
Legea nr. 152/2016 a modificat art. 26 și a introdus în Statut art. 26¹–26⁶. A luat pe rând exemplele date de Curte: cine întocmește și cine aprobă evaluarea (art. 26²), criteriile (art. 26³ alin. 1), denumirile celor patru calificative (art. 26³ alin. 3), comunicarea și contestarea (art. 26⁴). Pe hârtie, decizia a fost respectată.
Exemplele nu erau însă o listă închisă. Legea spune că „Pe baza punctajului acordat fiecărui indicator de evaluare se calculează punctajul general” (art. 26³ alin. 2) și că „În funcție de punctajul general obținut” polițistul primește unul dintre cele patru calificative (art. 26³ alin. 3). Nu spune cum se calculează punctajul, cât cântărește fiecare criteriu și de la ce punctaj începe fiecare calificativ. Pentru toate acestea, legea trimite tot la ministru: „Metodologia privind evaluarea de serviciu a polițiștilor se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne” (art. 26⁶). Chiar și formularul de evaluare „se stabilește prin ordinul prevăzut la art. 26⁶” (art. 26³ alin. 5).
Ordinul a apărut în septembrie 2016: Ordinul MAI nr. 140/2016. Scala notelor, ponderile, pragurile calificativelor și ce poate hotărî comisia de contestații se află în anexele nr. 8 și 22 ale acestuia. Formula declarată neconstituțională în 2015 a revenit aproape neschimbată: „se stabilește prin ordin al ministrului administrației și internelor” a devenit „se aprobă prin ordin al ministrului afacerilor interne”.
Ce a rămas în ordin și cum a fost folosit
Ordinul MAI nr. 200/2024, publicat în Monitorul Oficial nr. 1136 din 13 noiembrie 2024, a schimbat regula de calcul fără nicio dezbatere în Parlament. La funcțiile de execuție, rezultatele activității cântăreau 75% în punctajul general, iar restul criteriilor 25%. După ordin, ponderile au devenit 50%, 35% și 15%. Au coborât și pragurile calificativelor. Notele merg de la 1 (cea mai bună) la 4, deci un punctaj mai mic înseamnă un rezultat mai bun.
Ordinul „se aplică pentru toate evaluările de serviciu întocmite după data intrării în vigoare a acestuia” (art. IX). Evaluarea pe 2024 s-a făcut între 1 ianuarie și 15 februarie 2025, așa că noile reguli s-au aplicat întregului an 2024, deși aproape tot anul trecuse sub regulile vechi.
Efectul e concret. Un polițist cu punctajul general 2,30 avea calificativul „bine” și are acum „satisfăcător”. Cu acesta pierde gradul profesional următor, pentru care legea cere cel puțin „bine” pe tot stagiul în grad [art. 16 alin. (1) lit. b)], și dreptul de a concura pentru un post de ofițer sau de conducere [art. 27⁴⁵ lit. d) și art. 27⁴⁶ alin. (1) lit. c)]. Un polițist cu 3,20 avea „satisfăcător” și are acum „nesatisfăcător”. Primit de două ori, acest calificativ duce la încetarea raporturilor de serviciu [art. 69 alin. (1) lit. h)]. Aceleași note dau, așadar, alt calificativ, numai prin voința ministrului.
Calificativul a ajuns să decidă și o parte din salariu. Majorarea de până la 30% din art. VIII al O.U.G. nr. 26/2024, cunoscută drept majorarea „Bayraktar”, se acordă după reguli stabilite tot prin ordin, în anexa nr. 18 la Ordinul MAI nr. S/7/2018, un act clasificat. Polițistul cu „bine” primește 80% din majorare, nu 100%, așa cum a reținut Curtea de Apel Alba Iulia în Sentința civilă nr. 75/2026, pe baza unei adrese nesecrete a unității. Actele nesecrete cunoscute dau cote doar pentru „foarte bine” (100%) și „bine” (80%).
Ce au primit ceilalți funcționari publici
Pentru ceilalți funcționari publici, Curtea a mers până la capăt. Prin Decizia nr. 818/2017, cu unanimitate de voturi, a declarat neconstituțional art. 69 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, potrivit căruia „Metodologia de evaluare a performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului […]”. Curtea a reținut că metodologia de evaluare este ea însăși un element esențial al statutului. Stabilită printr-un act infralegal, ea „nu respectă exigențele de stabilitate și previzibilitate ale normei legale” (paragraful 15). Și era vorba de o hotărâre de Guvern, un act de rang mai înalt decât ordinul unui ministru.
Prin Decizia nr. 109/2018, tot cu unanimitate, Curtea a spus același lucru despre funcționarii publici cu statut special din penitenciare. Ordinul ministrului justiției, a observat Curtea, cuprindea „chiar metodologia evaluării activității profesionale” (paragraful 25).
Rezultatul se vede azi în Codul administrativ. Pentru funcționarii publici, metodologia evaluării este în anexa nr. 6 a Codului, deci în lege: scala notelor, calculul punctajului, pragurile fiecărui calificativ și soluțiile pe care le poate da cel care soluționează contestația. La polițiști, aceleași reguli au rămas în ordinul ministrului. Constituția nu face nicio diferență între ei: art. 73 alin. (3) lit. j) cere lege organică pentru statutul funcționarilor publici, fără să deosebească între cei de drept comun și cei cu statut special.
Ce se poate face
Decizia nr. 637/2015 a privit vechiul text, nu art. 26³ alin. (5) și art. 26⁶ introduse în 2016. Asupra acestor texte noi, Curtea Constituțională nu s-a pronunțat până acum. Ele pot fi atacate, așadar, printr-o excepție nouă de neconstituționalitate.
În dosarul nr. 1429/86/2026 al Tribunalului Suceava, reclamant Alin Rusu, am ridicat o nouă excepție de neconstituționalitate. Alin Rusu este polițist de frontieră și membru al S.P.R. „Diamantul” și contestă calificativul „bine” pe anul 2025. Punctajul lui general, 1,41, este cu o sutime peste limita de 1,40 a calificativului „foarte bine”. Diferența față de 2015 ține de țintă. Atunci, legea lăsa totul ministrului. Acum, legea conține principiile, dar lasă în ordin tocmai regula care decide calificativul: scala notelor, ponderile, pragurile și puterile comisiei de contestații. Excepția invocă art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, art. 1 alin. (4), privind separația puterilor, și art. 1 alin. (5), privind calitatea legii.
Cel mai puternic argument e chiar Ordinul nr. 200/2024. O regulă care poate transforma un „bine” în „satisfăcător” și un „satisfăcător” în „nesatisfăcător”, cu urmări asupra gradului, a carierei și a salariului, nu este un detaliu de procedură. Pentru ceilalți funcționari publici, aceeași regulă a fost socotită atât de importantă încât stă în lege.
Rezultatul nu e garantat și nici rapid. Instanța verifică întâi dacă excepția e admisibilă și, dacă da, sesizează Curtea, fără să suspende procesul. Dacă excepția va fi admisă după ce dosarul s-a judecat, cel care a ridicat-o poate cere revizuirea hotărârii [art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă]. Orice polițist care contestă în instanță o evaluare de serviciu poate ridica aceeași excepție în propriul dosar.
Emil Păscuț, S.P.R. „Diamantul”