Mulți colegi tineri se tem că, dacă vor câștiga, cu ajutorul sindicatului, procesul pentru recuperarea contribuției individuale la bugetul de stat, își vor pierde pensia. Cu alte cuvinte, se întreabă, de fapt, dacă nu cumva câștigând, pierd. Legea spune altceva: pensia de serviciu se câștigă prin vârstă și vechime, se întemeiază pe „principiul recunoștinței față de loialitatea, sacrificiile și privațiunile suferite de militari, polițiști și funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și familiile acestora pe timpul carierei” (art. 2 lit. f) din Legea nr. 223/2015) și se plătește integral de la bugetul de stat, oricât s-ar fi reținut din salariu.
O colegă de la frontieră, care strânge împuterniciri pentru acțiunea în instanță privind contribuția individuală la bugetul de stat, ne-a scris zilele trecute că mulți dintre cei pe care îi convinge au o reținere. Mai ales cei încadrați după 2018 o întreabă același lucru: dacă procesul se câștigă și nu mai plătim contribuția, rămânem fără pensie? Întrebarea e legitimă, pentru că oricine vede pe fluturaș o reținere de 25% numită „contribuție” presupune firesc că din ea i se va plăti pensia. Mai jos arătăm, pe textul legii, de ce lucrurile nu stau așa.
Mai întâi, despre ce vorbim. Contribuția individuală la bugetul de stat este reținerea lunară prevăzută de art. 31 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. Cota ei este egală cu cea a contribuției de asigurări sociale din Codul fiscal, adică 25% din salariul brut. Sindicatul cere în instanță restituirea sumelor reținute și încetarea reținerii pentru viitor.
Dreptul la pensie vine din vârstă și vechime
Condițiile pentru pensia de serviciu sunt scrise în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 223/2015. Polițistul are dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă dacă îndeplinește cumulativ două condiții: a împlinit vârsta standard de pensionare și are o vechime efectivă de cel puțin 25 de ani, din care cel puțin 15 ani vechime în serviciu. Pensia anticipată din art. 17 cere aceleași condiții de vechime, la o vârstă mai mică cu 5 ani.
În niciunul dintre aceste texte nu apare plata contribuției individuale ca o condiție. Legea nu spune „a plătit contribuția timp de X ani”, cum se întâmplă în sistemul public, unde pensia depinde de stagiul de cotizare. Pentru polițist, ceea ce contează este timpul petrecut în serviciu, nu suma reținută din salariu.
Pensia se plătește de la bugetul de stat, nu din contribuția noastră
Art. 5 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 prevede că fondurile necesare pentru plata pensiilor militare de stat „se asigură de la bugetul de stat”, prin bugetele Ministerului Apărării, Ministerului Afacerilor Interne și Serviciului Român de Informații. Nu există o casă de pensii alimentată din contribuțiile polițiștilor și nici un cont individual în care să se adune banii fiecăruia.
Curtea Constituțională a spus-o explicit. În Decizia nr. 724/2024, paragraful 95, Curtea reține că „în cazul pensiilor militare nu există componenta contributivă, iar întregul cuantum al pensiei se plătește de la bugetul de stat”, reluând ce stabilise deja prin Decizia nr. 900/2020, paragraful 118.
Pe acest punct nu există nicio dispută. Înalta Curte de Casație și Justiție, în Decizia nr. 10 din 20 ianuarie 2025 (Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, M.Of. nr. 138 din 17.02.2025), consemnează opinia majoritară a instanțelor din țară: pensiile militare de stat „nu sunt stabilite în virtutea principiului contributivității, astfel cum se întâmplă în cazul pensiilor de asigurări sociale” (paragraful 33). Ministerul Afacerilor Interne spune același lucru. Prin Adresa nr. 1.737.538/31.10.2025, întrebat ce contraprestație oferă statul pentru contribuție, ministerul a invocat un raport al Băncii Mondiale potrivit căruia pensiile militare sunt „finanțate integral” de la bugetul de stat. Legea, Curtea Constituțională, instanțele și ministerul sunt, așadar, de acord: pensia noastră este necontributivă, iar contribuția reținută nu o finanțează.
Instituțiile care ne rețin contribuția confirmă același lucru. Inspectoratul General al Poliției Române ne-a răspuns, prin Adresa nr. 230.053/SM/18.05.2023, că sumele „se plătesc direct la bugetul de stat printr-un singur virament (nu individual)” și că „nu cunoaştem aşa-numita contraprestaţie a statului oferită polițiștilor”. Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, prin Adresa nr. 363.095/29.09.2023, a arătat că „Contribuţia individuală se virează în contul deschis la Trezorerie, iar titular este bugetul de stat”. Drumul banilor e simplu de urmărit. Contribuția reținută fiecărui polițist se strânge, la unitatea de poliție, într-un singur coș, unde se amestecă cu a tuturor colegilor. Acel coș se varsă apoi, printr-un singur virament, în bugetul de stat. În acel moment polițistul își pierde identitatea de contribuabil: statul încasează o sumă totală, nu știe de la cine provine fiecare leu și nici nu are nevoie să știe, pentru că nu ține pentru nimeni o evidență din care să rezulte un drept viitor. Așa arată un impozit, nu o contribuție de asigurări sociale. Reținerea nu cumpără nimic pentru cel care o plătește: nu există niciun cont pe numele tău și nicio contraprestație viitoare legată de suma pe care ai plătit-o.
Aici trebuie făcută o distincție pe care mulți colegi nu o fac între Ministerul Afacerilor Interne și stat. Ministerul este angajatorul: el ne reține contribuția din salariu și tot el, prin casa sectorială de pensii (art. 6 din Legea nr. 223/2015), ne va plăti pensia. Contribuția însă nu rămâne la minister și nu ajunge în casa de pensii, ci pleacă direct la bugetul de stat. La rândul lui, banii pentru pensii vin de la bugetul de stat către minister, ca orice altă cheltuială bugetară (art. 5 alin. (2)), fără nicio legătură cu cât s-a încasat din contribuții. Sunt două fluxuri separate: unul care ia bani de la polițist și unul care plătește pensia, iar între ele nu există nicio punte.
Contribuția intră în bugetul de stat amestecată cu celelalte venituri, iar pensia iese din același buget ca orice cheltuială, fără să țină seama de cât a plătit fiecare.
Contribuție sau impozit? Diferența care contează
Într-un sens larg, atât impozitele, cât și contribuțiile sunt sume pe care statul le ia de la cetățeni. Așa funcționează orice stat: ca să existe și să fie organizat, trebuie finanțat, iar cei care îl finanțează sunt cetățenii. Constituția o spune direct, la art. 56 alin. (1): cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice.
Între cele două există totuși o diferență esențială. Impozitul finanțează cheltuielile publice în general, așa că statul nu este obligat să-i arate celui care îl plătește ce primește în schimb. Contribuția, dimpotrivă, are în chiar definiția ei o contraprestație. Potrivit art. 7 pct. 10 din Codul fiscal, contribuțiile sociale obligatorii sunt o prelevare care are ca scop protecția persoanelor împotriva anumitor riscuri sociale, „în schimbul cărora aceste persoane beneficiază de drepturile acoperite de respectiva prelevare”. Fără aceste drepturi, o prelevare nu mai este contribuție.
Aici se află miezul acțiunilor sindicatului. Reținerea de 25% poartă numele de contribuție, dar nu îi aduce polițistului niciun drept corelativ: nu îi creează stagiu de cotizare în sistemul public și nu îi finanțează pensia, care oricum se plătește integral de la bugetul de stat. Prin efectul ei, este un impozit suplimentar de 25%, plătit numai de cei care apără ordinea publică și siguranța națională, sub numele unei contribuții.
Sporul pentru contribuție există doar pe hârtie
Există un singur text care leagă contribuția de pensie, iar cititorul trebuie să-l cunoască. Art. 108 din Legea nr. 223/2015 acordă celor care „au plătit” contribuția individuală un spor la pensie: 3% pentru o vechime a contribuției între 5 și 15 ani, 6% între 15 și 25 de ani și 9% peste 25 de ani. Sporul se acordă după numărul anilor în care s-a plătit, nu după sumă. Banii reținuți efectiv, fie ei 50.000 sau 500.000 de lei de-a lungul carierei, nu intră nicăieri în calculul pensiei.
Pe hârtie, sporul se adaugă la pensie. În realitate, el se lovește de plafoanele aceleiași legi și dispare. Pensia nu poate depăși 85% din baza de calcul (art. 30), iar pensia netă nu poate fi mai mare decât media salariilor nete din baza de calcul (art. 60 alin. (1)). Salariul net la care se raportează acest al doilea plafon este chiar salariul micșorat cu contribuția de 25%, așa că plafonul e atât de jos încât pensia calculată îl depășește aproape întotdeauna. Ce trece peste plafon se taie, iar odată cu el se taie și sporul. Legea îți dă cu o mână sporul și ți-l ia cu cealaltă.
Deciziile de pensie emise de Casa de Pensii Sectorială a MAI arată exact acest lucru. Am luat trei decizii reale, cu calculul complet:
| Polițist pensionat în | Sporul de 6% (art. 108) | Pensia netă calculată | Plafonul art. 60 | Pensia în plată |
|---|---|---|---|---|
| 2025 | 759 lei brut | 9.996 lei | 7.399 lei | 7.399 lei |
| 2022 | 471 lei brut | 5.456 lei | 4.591 lei | 4.591 lei |
| 2017 | 459 lei brut | 6.606 lei | 5.401 lei | 5.401 lei |
În toate trei cazurile, pensia calculată depășește plafonul cu mai mult decât valorează sporul, așa că în plată intră doar plafonul. Cu spor sau fără spor, pensia ar fi fost aceeași. Pentru polițist, sporul corespunzător contribuției valorează, în bani reali, zero lei.
Diferența față de sistemul public e mare. Pentru aceeași cotă de 25% din brut, un salariat din sistemul public câștigă stagiu de cotizare și o pensie calculată după cât a plătit. Polițistul nu câștigă nici stagiu, nici o pensie proporțională, ci un spor de 3–9% care, în plată, ajunge zero.
Ce s-ar întâmpla dacă dispare contribuția
Contribuția poate dispărea pe două căi. Prima este procesul individual: dacă instanța admite acțiunea, angajatorul restituie sumele reținute în ultimii cinci ani, cât permite termenul de prescripție, cu dobândă, și nu mai reține contribuția de acum înainte. A doua este excepția de neconstituționalitate pe care o ridicăm în aceste dosare: dacă Curtea Constituțională ar constata că art. 31 încalcă Constituția, reținerea ar înceta pentru toți.
În ambele cazuri, condițiile pensiei din art. 16 rămân aceleași, iar pensia se plătește în continuare de la bugetul de stat, potrivit art. 5. Polițistul care împlinește vârsta și are cei 25 de ani de vechime își primește pensia de serviciu în același mod ca și colegul care a plătit contribuția toată cariera.
Dacă de mâine polițistul nu mai plătește contribuția, cuantumul pensiei lui nu este afectat în niciun fel. Singurul text legat de contribuție, sporul din art. 108, nu ajunge efectiv în pensie, pentru că îl anulează plafonul din art. 60. Nu se pierde, așadar, nimic din ce se încasează azi.
În schimb, câștigul se vede lunar. Potrivit fluturașilor membrilor noștri din 2025–2026, reținerea mediană este de 2.634 de lei pe lună la un agent și de 3.748 de lei pe lună la un ofițer, adică 31.608, respectiv 44.976 de lei pe an, bani care astăzi intră în bugetul de stat fără să se întoarcă în pensia celui care i-a plătit.
De ce să intri acum în acțiune și să nu aștepți decizia Curții Constituționale
Unii colegi se întreabă de ce s-ar implica în proces, dacă oricum, atunci când sindicatul câștigă la Curtea Constituțională, beneficiază toți. Răspunsul ține de două reguli. Prima: potrivit art. 147 alin. (4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale au putere numai pentru viitor. O decizie favorabilă ar opri reținerea de la data publicării ei, dar nu i-ar da automat înapoi banii reținuți în trecut celui care nu a cerut nimic în instanță. A doua: dreptul de a cere restituirea se prescrie în cinci ani (art. 219 alin. (1) din Codul de procedură fiscală). Fiecare an de așteptare scoate din calcul un an de rețineri, care nu mai poate fi recuperat niciodată.
Cât înseamnă asta în bani arată fluturașii de salariu. Am analizat 178 de fluturași din 2025–2026 ai membrilor noștri care au intrat în acțiuni (97 de agenți și 59 de ofițeri). Reținerea este exact 25% din „Total brut realizat”, iar valoarea ei mediană este de 2.634 de lei pe lună la un agent și de 3.748 de lei pe lună la un ofițer. Cel care intră acum în acțiune cere banii pe ultimii cinci ani și, potrivit cererii, și pe cei reținuți în timpul procesului, până la încetarea reținerii. Dacă soluția definitivă vine peste trei ani, perioada recuperată ajunge la opt ani: aproximativ 252.900 de lei, adică 48.000 de euro, pentru un agent și aproximativ 359.800 de lei, adică 68.500 de euro, pentru un ofițer. La acestea se adaugă actualizarea cu inflația și dobânda legală cerute în acțiune. Cine așteaptă decizia Curții fără proces nu recuperează nimic din trecut, iar cine intră în acțiune abia peste un an pierde definitiv un an de rețineri: în jur de 31.600 de lei (6.000 de euro) la un agent și 45.000 de lei (8.600 de euro) la un ofițer.
Patru cazuri reale, din fluturașii pe octombrie 2025 depuși în dosarele noastre, arată întinderea sumelor:
| Grad | CIB reținut pe lună | Recuperat în 8 ani | În euro |
|---|---|---|---|
| Agent (salariu de grad 1.980 lei) | 1.803 lei | 173.088 lei | ≈ 32.980 € |
| Agent-șef principal | 3.514 lei | 337.344 lei | ≈ 64.270 € |
| Subinspector | 2.190 lei | 210.240 lei | ≈ 40.050 € |
| Comisar-șef | 4.509 lei | 432.864 lei | ≈ 82.470 € |
Calculul ia reținerea de azi pentru toți cei opt ani. În anii trecuți salariile au fost ceva mai mici, așa că sumele sunt orientative; în schimb, actualizarea cu inflația și dobânda legală nu sunt incluse. Dacă soluția vine abia peste patru ani, perioada recuperată urcă la nouă ani, iar colegul care a stat deoparte așteptând ca sindicatul să câștige pentru toți tot nu primește nimic pentru trecut. El scapă doar de reținerile viitoare, ca toată lumea. Curs folosit: 5,2489 lei/euro.
După decizie, toți scapă de reținere. Diferența dintre cel care a intrat în acțiune și cel care a stat pe margine sunt anii din urmă: unul își ia banii înapoi, celălalt i-a pierdut definitiv.
Dacă câștigăm: o revoluție pentru unii, o problemă pentru guvernanți
Pentru polițist, o victorie în instanță înseamnă bani înapoi și un salariu net mai mare. Pentru cei care ne guvernează, înseamnă cu totul altceva, iar mărimea sumelor explică de ce. La cererea S.P.R. „Diamantul”, făcută în temeiul Legii nr. 544/2001 (petiția nr. 263/18.07.2026), 39 de inspectorate și unități ale Jandarmeriei Române au comunicat oficial cât au reținut cu acest titlu în 2023–2025: 1.093.633.058 de lei, adică aproximativ 208 milioane de euro în trei ani, numai de la jandarmi. Tot la cererea noastră (petiția nr. 268/18.07.2026), 20 de penitenciare și centre ale Administrației Naționale a Penitenciarelor au comunicat încă 610.505.857 de lei pentru 2023 – iunie 2026, aproximativ 116 milioane de euro. Doar din aceste două surse se adună peste 320 de milioane de euro. Imaginea completă o dă însă Ministerul Finanțelor, care încasează banii de la toți angajatorii din ordine publică și siguranță națională. Prin Adresa nr. 452.037; 452.039 din 24.09.2026, ministerul ne-a comunicat cât a încasat bugetul de stat la subcapitolul „Alte contribuții pentru asigurări sociale datorate de asigurați”, care include contribuția reținută în temeiul art. 31 din Legea nr. 223/2015: 5.254,7 milioane de lei în 2023, 6.938,8 milioane în 2024 și 7.735,2 milioane în 2025. Numai în 2025, suma se apropie de 1,5 miliarde de euro, adică aproximativ 1.474 de milioane, colectate din salariile oamenilor care apără ordinea publică și siguranța națională. Cu încasările din prima jumătate a lui 2026, 3.850 de milioane de lei, totalul ajunge la 23,8 miliarde de lei în trei ani și jumătate, aproximativ 4,5 miliarde de euro.
O hotărâre care recunoaște teza sindicatului ar pune statul în fața unei alegeri incomode. Ar trebui să restituie sumele reținute în ultimii cinci ani tuturor celor care cer în instanță și să renunțe la un venit anual de ordinul miliardelor de lei. Mai mult, ar trebui să explice public de ce a reținut, ani de zile, un sfert din salariul brut al unor oameni cărora nu le-a dat nimic în schimb. De aceea, pentru zona politică, un asemenea deznodământ ar fi o veritabilă catastrofă bugetară și de imagine: pentru polițiști, o bucurie, iar pentru stat, o mare tristețe.
Ce ar urma unei asemenea victorii? Statul nu este pregătit să piardă un venit de aproape 1,5 miliarde de euro pe an, iar un exemplu recent arată cât de greu plătește chiar și atunci când e obligat de o hotărâre definitivă. Pe 15 octombrie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție a câștigat definitiv procesul cu Guvernul pentru restanțele salariale ale magistraților, de aproximativ 5 miliarde de lei, adică 1 miliard de euro (Agerpres). În aceeași zi, purtătoarea de cuvânt a Guvernului a declarat că „Guvernul interimar nu poate face rectificare bugetară, deci nu poate aloca suma” (Ziare.com). Dacă un miliard de euro datorat magistraților întâmpină o asemenea rezistență, o pierdere anuală de aceeași mărime ar face aproape inevitabilă o reformă a legii pensiilor militare. Dacă politicienii ar judeca rezonabil, soluția firească, cea care ar fi trebuit aleasă încă de la început, ar fi înlocuirea contribuției individuale la bugetul de stat cu contribuția de asigurări sociale, CAS, pe care o plătește orice salariat. Diferența nu ar fi una de nume. Astăzi, reținerea de 25% este o pierdere netă pentru polițist și un câștig net pentru stat, pentru că banii pleacă în bugetul general și nu îi aduc nimic celui care îi plătește. Plătită ca CAS, în bugetul asigurărilor sociale, aceeași sumă ar crea stagiu de cotizare și drepturi în sistemul public de pensii, pe numele fiecăruia, așa cum se întâmplă cu orice salariat din România. Modelul există deja și funcționează la magistrați. Ei plătesc CAS, iar pensia lor de serviciu are două părți: una contributivă, care corespunde pensiei din sistemul public și e câștigată prin contribuțiile plătite, și una necontributivă, diferența până la pensia de serviciu, pe care art. 213 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 o pune în sarcina bugetului de stat. Este de așteptat ca, într-o reformă serioasă, același model să fie preluat și pentru polițiști. Polițistul ar plăti, poate, la fel de mult, dar și-ar recăpăta identitatea de contribuabil pe care contribuția de azi i-o șterge.
Pentru aceeași reținere de 25%, CAS ar înregistra contribuția pe numele polițistului și i-ar crea drepturi, așa cum se întâmplă deja la magistrați.
Înlocuirea contribuției cu CAS ar aduce polițiștilor și militarilor un avantaj pe care azi nu îl au: o parte semnificativă a pensiei ar deveni un drept de asigurări sociale, mult mai bine protejat și mai clar definit. Curtea Constituțională a explicat chiar în Decizia nr. 724/2024 de ce acest lucru contează. Pentru că pensia militară „nu are parte contributivă”, cadrele militare nu au garantată o pensie rezultată din contributivitate, iar situația lor „este incertă și supusă variației măsurilor luate potrivit politicii fiscale a statului”, dependentă „exclusiv de posibilitățile financiare ale statului la un moment dat” (paragraful 102). O parte contributivă, plătită prin CAS, ar beneficia de protecția pe care art. 47 alin. (2) din Constituție o dă pensiilor contributive și nu ar mai depinde în întregime de buna voință a bugetului.
Există și un câștig mai puțin vizibil. În anii electorali, partidele își dispută cei aproape 4,7 milioane de pensionari din sistemul public (4.695.280 în noiembrie 2025, potrivit Casei Naționale de Pensii Publice) prin majorări ale pensiilor de asigurări sociale. Dacă reforma ar lega partea contributivă a pensiei militare de regulile sistemului public, aceste majorări ar trebui să-i cuprindă și pe polițiști și pe militari, cel puțin pentru acea parte. Efectul depinde însă de felul în care va fi scrisă legea: la magistrați, de exemplu, partea contributivă doar împarte plata pensiei de serviciu între două bugete, iar o creștere a ei poate fi compensată de scăderea părții plătite de la bugetul de stat. De aceea, o reformă corectă ar trebui să spună explicit că majorările din sistemul public se adaugă la pensia militară, nu doar își schimbă sursa de finanțare.
Comparația dintre cele două sisteme e simplă. Contribuția de azi nu îi aduce polițistului nimic altceva decât o pierdere lunară de 25% din salariul brut. În același timp, pensia lui militară rămâne la discreția celor care guvernează: în 2021, 2025 și 2026, pensiile militare nu au fost indexate cu inflația, prin derogări date în legile de măsuri fiscal-bugetare (OUG nr. 226/2020, OUG nr. 156/2024 și Legea nr. 141/2025). Numai în 2025 și 2026, pensionarii militari au pierdut astfel 16,6% din puterea de cumpărare, ca și cum în spatele acestor pensii nu ar exista oameni cu familii, care au și ei dreptul la un trai decent. Am explicat pe larg mecanismul înghețărilor în articolul „Pensiile militare: de la actualizare la înghețare”.
CAS nu ar fi un scut complet. În aceiași ani 2025 și 2026, și punctul de referință al pensiilor din sistemul public a fost menținut la 81 de lei (art. XVII din OUG nr. 156/2024 și art. XXXI din Legea nr. 141/2025). Diferența este că pentru o pensie contributivă statul trebuie să dea socoteală: ea este garantată de Constituție și se sprijină pe banii pe care fiecare i-a plătit, pe numele lui. Pentru pensia militară necontributivă, Curtea Constituțională însăși a constatat că depinde „exclusiv de posibilitățile financiare ale statului la un moment dat”.
Să nu fim naivi: statul nu va renunța de bunăvoie la aproape 1,5 miliarde de euro pe an. Miza acțiunilor este însă și alta. O hotărâre favorabilă ar obliga statul să recunoască această contribuție uriașă a polițiștilor și militarilor și să spună, în sfârșit, limpede, ce oferă în schimbul ei. Astăzi, această contraprestație nu există: polițiștilor și cadrelor militare li se ia lunar un sfert din salariul brut, fără niciun drept real în schimb. Trecerea la CAS ar face ca măcar o parte a pensiei lor să fie garantată, protejată și actualizată în rând cu pensiile celorlalți beneficiari ai sistemelor de pensii din România, după aceleași reguli și cu aceleași garanții.
Există însă o limită pe care nicio guvernare nu o poate trece, iar ea răspunde direct temerii colegilor. Curtea Constituțională a stabilit, în Decizia nr. 724/2024, paragraful 101, că pensia militară, fiind suportată integral de la bugetul de stat, se bucură de protecția dreptului la pensie garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție. Curtea a precizat că nimănui nu i se poate nega dreptul la pensie „pe motiv că pensia nu este stabilită pe principiul contributivității”. Statul nu poate, așadar, să răspundă unei hotărâri favorabile prin a lua pensia celor care nu mai plătesc contribuția.
Nimeni nu rămâne fără pensie
Temerea colegilor pornește de la un cuvânt înșelător. „Contribuția” de pe fluturaș sugerează că îți plătești singur pensia, dar legea și Curtea Constituțională spun că pensia militară de stat nu are componentă contributivă. Dreptul la pensie se câștigă prin vârstă și vechime, iar banii vin de la bugetul de stat. De aceea, cine participă la acțiune nu își pune pensia în pericol, ci cere înapoi o reținere de 25% din salariu pentru care nu primește, în schimb, decât un spor care există doar pe hârtie.
Colegii care au întrebări despre acțiune ne pot scrie la petitii.sprdiamantul@yahoo.com sau îl pot contacta pe liderul S.P.R. „Diamantul” din județul lor.
Emil Păscuț, S.P.R. „Diamantul”