SAU TEATRUL DE PĂPUȘI DE LA IPJ NEAMȚ
„Toate-s vechi și nouă toate…”
— Mihai Eminescu, Glossă
La o primă vedere, și în obișnuința cu care ne tratează MAI, tendința generală e să percepem normele de Securitate și Sănătate în Muncă (SSM) precum un moft înghițit la pachet cu alte standarde de drept european, asimilate doar ca să fim și noi primiți în lumea bună. Obișnuiți cu dictatura șefului de cadre ce guverna relațiile de muncă în comunism sau cu perpetuarea reglementărilor „socialismului luminos” în varianta revizuită terminologic din jungla anilor ’90, mulți dintre noi nu au pătruns încă esența unor norme elementare de protecție a muncii, anti-hărțuire ori anti-discriminare.
Sindromul Stockholm în variantă polițienească
Dacă unii au supraviețuit într-o cocină și toată viața li s-a inoculat că așa arată normalitatea, târându-și zilele în noroi, pretenția altora de a redefini normalitatea, în acord cu normele lumii civilizate, li se pare nu doar un alint juvenil, ci un afront la propriul lor trecut. Eroi în propria lor oglindă, sunt gata să se arunce la beregata oricui îndrăznește să le dezvăluie condiția primitivă în care au fost siliți să-și câștige pâinea.
Victime ale unui veritabil program de conveniență psihologică în masă, aceștia devin agresivi în apărarea statutului umilitor pe care l-au crezut normalitate. Vorba proverbului: „Spune trei zile unui om că-i bou și a patra zi îți va cere fân”. Dacă el a dat cu mătura, a crăpat lemne, a spălat sau a rașchetat rahații din jurul postului de poliție „și nu i-au căzut mâinile”, de ce alții ar trebui să-și manifeste demnitatea mai mult decât a știut el să nu treacă de un „trăiți, șefu’”, înfrânându-și orice pornire de a înjura măcar în gând, atunci când s-a simțit abuzat?
Acest fenomen îl observăm adesea, mai ales la rezerviștii vechi, atunci când punem în discuție demnitatea angajatului și raporturile de muncă: ori minimalizează valoarea oricărui rezultat, ori ies direct la atac.
Victoriile Sindicatului Diamantul: forțarea intrării în legalitate
În acest context, rezultatul obținut de Sindicatul Diamantul la IPJ Brăila – unde am determinat conducerea să încheie contracte cu firme de curățenie pentru posturi – este unul ieșit din comun. Nu ne oprim aici. Printre reușitele noastre, care lovesc fix în temelia abuzurilor, se numără:
- Declasificarea ROF-urilor.
- Impunerea declanșării procedurilor pentru obținerea Autorizațiilor Sanitare de Funcționare (ASF) de către IPJ-uri.
- Combaterea hărțuirii: am determinat IPJ-urile să se pună în acord cu Directivele europene și cu noua metodologie de combatere a hărțuirii la locul de muncă (mobbing), forțând nominalizarea de comitete și elaborarea de Ghiduri anti-hărțuire, care au fost aduse la cunoștința angajaților.
Toate acestea s-au întâmplat în ultimii trei ani și se datorează exclusiv eforturilor Sindicatului Diamantul (documentare, petiționare, demersuri extraordinare în justiție). Mai mult, toate au o legătură directă cu normele SSM.
SSM nu este o formalitate, este scutul angajatului
Normele SSM sunt centrate prioritar pe protecția angajatului. Ele determină o serie de măsuri pe care angajatorul este mereu tentat să le evite, din cauza resurselor cheltuite și a răspunderii pe care o implică. Potrivit legii, angajații își aleg reprezentanții proprii într-un Comitet SSM, la nivelul unui IPJ, într-un număr egal cu reprezentanții angajatorului. Un reprezentant al lucrătorilor este o persoană aleasă, selectată sau desemnată de către lucrători, pentru a-i reprezenta în probleme referitoare la protecția securității și sănătății în muncă. In medie, la fiecare inspectorat de poliție trebuie să avem câte 4 reprezentanți ai angajaților în aceste Comitete.
Tehnic vorbind, prin prisma acestor norme, angajatul nu mai este o mârțoagă pe care șeful o poate extenua până la istov, doar ca a doua zi să o ia de la capăt.
Angajatorul are, prin lege, obligații clare:
- Să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor.
- Să ia măsuri privind adaptarea muncii la om.
- Să implementeze politici de prevenire coerente care să cuprindă condițiile de muncă și relațiile sociale.
Rolul unui sindicat nu este doar să cerșească mila ministrului la masa dialogului social, ori să facă paradă de pichetări viralizate apoi pe rețelele de socializare. Legea impune înființarea Comitetelor de Securitate și Sănătate în Muncă (CSSM), unde reprezentanții lucrătorilor trebuie consultați în prealabil cu privire la măsurile care afectează sănătatea în muncă.
Realitatea din teren și „complicitatea reprezentativilor”
Ați văzut vreodată alegeri reale în unitatea dumneavoastră pentru desemnarea reprezentanților în CSSM? Dacă nu, să știți că angajatorul a „rezolvat” toată comisia ”ca să fie bine”!
Un exemplu flagrant e la IPJ Neamț. Pentru desemnarea membrilor în CSSM, Serviciul Resurse Umane a înaintat adrese exclusiv către Biroul Teritorial SNPPC și Consiliul Teritorial CNP. Motivarea oficială? SNPPC ar fi singura organizație sindicală care a făcut dovada dobândirii reprezentativității la nivelul IPJ Neamț, constatată prin hotărâre a instanței. De asemenea, CNP a fost inclus ca reprezentant al lucrătorilor invocându-se Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Restul sindicatelor a fost pur și simplu ignorat, neprimind nicio notificare sau invitație. Isteții de la Neamț au lăsat o problemă vitală de protecție a muncii în seama Elefantului.
Acest tip de excludere și mimetism social ne arată de ce, la nivel național, normele de sănătate și securitate sunt călcate în picioare. Știați că, în prezent, la nivelul întregii rețele sanitare aparținând MAI, sunt încadrați doar 10 medici specialiști de medicina muncii? Că, dacă nu aveți WC în curtea postului de poliție sau servicii obișnuite de curățenie, e pentru că reprezentanții nu au cerut imperativ aceste lucruri? Că mobbing-ul și hărțuirea prosperă pentru că rapoartele CSSM nu au sesizat asemenea cazuri?
Dincolo de salarizare, Sindicatul Elefant, alături de CNP, se dovedește a fi principalul complice. Mulțumiți să-și aroge exclusivitatea poziției de „reprezentativi”, ei sunt chemați doar pentru a mima acordul social, contrasemnând senin deciziile conducerii și refuzând să miște un pai, din teama de a nu deranja.
Proba regină: răspunsul nr. 56.651
La 25 mai 2026, Sindicatul a cerut, în baza Legii 544/2001, să vadă cum s-a făcut la Neamț desemnarea reprezentanților lucrătorilor în CSSM. La 28 iunie 2026, IPJ Neamț a răspuns — adresa nr. 56.651 — și, fără să-și dea seama, a semnat chiar actul de acuzare pe care îl pregătea Sindicatul.
Iată, negru pe alb, cine a primit invitația la desemnare: SRU a înaintat adresele „prin care se solicită desemnarea membrilor în CSSM” doar către SNPPC – Biroul Teritorial Neamț și CNP – Consiliul Teritorial Neamț. Atât. Restul sindicatelor din unitate — inclusiv Diamantul, cu peste 200 de membri la nivel județean — n-au primit nicio adresă, nicio invitație, nicio șansă de a propune un reprezentant. Motivarea oferită e la fel de sinceră pe cât e de greșită: SNPPC ar fi „singura organizație sindicală ce a făcut dovada reprezentativității la nivelul IPJ Neamț, aceasta fiind constatată prin hotărâre a instanței de judecată”.
Numai că art. 60 din H.G. 1425/2006 — norma care guvernează efectiv desemnarea în CSSM — nu vorbește despre reprezentativitate. Alin. (2) e limpede: reprezentanții lucrătorilor „vor fi desemnați de către lucrători dintre reprezentanții lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor.” Norma operează cu indivizi — lucrători care aleg dintre lucrători — nu cu entități colective cărora li se deleagă în bloc patru scaune. Reprezentativitatea sindicală, cea pe care IPJ Neamț o invocă drept temei al exclusivității SNPPC, e un atribut al Legii 367/2022, conceput exclusiv pentru dialogul social instituționalizat și negocierea colectivă — nu pentru desemnarea în structuri de securitate și sănătate în muncă, reglementate de o lege distinctă, cu obiect distinct. IPJ Neamț a confundat — sau s-a prefăcut că nu știe diferența — între cine negociază salariile și cine e ales să vegheze la securitatea muncii. Din confuzia asta a ieșit exact monopolul descris mai sus: Elefantul și CNP, invitate la masă; restul, refuzate din start.
Iar temeiurile invocate pentru cei doi „aleși” nici măcar nu se aseamănă între ele. Pentru SNPPC, motivul e reprezentativitatea constatată judiciar — regimul Legii 367/2022. Pentru CNP, motivul invocat e cu totul altul: art. 49-50 din Legea 360/2002 și H.G. 1305/2002, texte despre organizarea internă a Corpului Național al Polițiștilor, nicidecum despre desemnarea în CSSM. IPJ Neamț a amestecat, ca să umple patru scaune, un sindicat cu apartenență voluntară cu o organizație de drept public la care apartenența e automată, prin efectul legii — nu prin voință de afiliere. Când motivarea excluderii se sprijină pe două temeiuri legale care nici măcar nu aparțin aceleiași materii, nu mai vorbim de o eroare de interpretare — vorbim de un exercițiu discreționar, îmbrăcat post-factum în text de lege.
Excluderea nu e un detaliu administrativ. La IPJ Neamț, Diamantul numără 193 de membri — aproape o cincime din cei aproximativ 972-1.000 de lucrători pe care chiar IPJ Neamț îi recunoaște în propriile adrese. Patru scaune, împărțite între două structuri, cu eliminarea totală a unei organizații care reprezintă, singură, aproape 20% din corpul de lucrători — asta nu mai e reprezentare proporțională, e ștergere.
A doua mărturisire e și mai savuroasă. IPJ Neamț confirmă, tot în scris, că activitatea de medicina muncii la nivelul unității „este asigurată de medicul de medicina muncii din cadrul Direcției Medicale a M.A.I. – C.M.D.T.A. Ploiești” — adică exact ce cere legea: un medic specialist, numit conform normelor, la sute de kilometri de Piatra Neamț. Dar imediat după, aceeași adresă adaugă că participarea efectivă în CSSM o are, de fapt, medicul de unitate, „în conformitate cu” O.M.A.I. 291 din 2011, care i-ar da acestuia „atribuții specifice… distincte de cele ale medicului specialist în medicina muncii, inclusiv participarea în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă”.
Deci: legea cere ca medicul de medicina muncii să facă parte din CSSM. IPJ Neamț recunoaște că medicul de medicina muncii e la Ploiești, la CMDTA — la sute de kilometri de comitetul care se întrunește la Neamț. Și rezolvă problema nu aducându-l pe cel de la Ploiești la ședințele CSSM, ci trimițându-l pe medicul de unitate în locul lui, pe temeiul unui ordin de ministru din 2011 — normă administrativă, inferioară hotărârii de Guvern care stabilește componența legală a comitetului. Dacă OMAI 291/2011 chiar ar „distinge atribuții” până la a permite substituirea medicului de medicina muncii cu medicul de unitate în însuși organul pe care legea îl vrea compus altfel, atunci OMAI 291/2011 derogă de la norma superioară — iar un ordin de ministru nu poate deroga de la o hotărâre de Guvern. Nu există „atribuții distincte” care să acopere golul unei calități legale absente. Medicul de la Ploiești rămâne, pe hârtie, la datorie; scaunul lui, la Neamț, îl ocupă altcineva.
Suma acestor precizări nu e o dovadă de transparență. E o dovadă completă, semnată, înregistrată și datată, a exact ceea ce sindicatele docile refuză să vadă: că normele de securitate și sănătate în muncă nu sunt aplicate — sunt gestionate, în sensul cel mai cinic al cuvântului, ca să-și marcheze formalismul existențial.
Concluzie
Sindicatul a sesizat deja Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la 29 iunie 2026, cerând constatarea discriminării indirecte pe criteriul apartenenței sindicale și obligarea IPJ Neamț să reia procedura de desemnare cu respectarea exclusivă a art. 60 din H.G. 1425/2006 — fără criteriul de reprezentativitate, împrumutat abuziv din altă lege.
Cine s-a obișnuit să care apă cu ciuturi găurite nu va cere niciodată o cisternă — va cere, cel mult, o ciutură mai mare.
Vitalie Josanu