La 9 ianuarie 2025, Inspectoratul General al Poliției Române comunica oficial Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” că brigăzile și serviciile teritoriale nu au personalitate juridică, funcționează în cadrul IGPR — instituție centrală — și sunt apărate în instanță de Direcția Juridică a IGPR. Un an și patru luni mai târziu, în fața Tribunalului Botoșani, aceeași instituție susținea exact contrariul, ca să scape de un proces.
Dosarul
Nr. XXX/40/2026, Tribunalul Botoșani. Doi polițiști pensionari din Botoșani — unul de la Serviciul Operațiuni Speciale, celălalt de la Serviciul de Combatere a Criminalității Organizate — cer majorarea structura centrala de 12,5% prevăzută de art. 23 din Anexa VI la Legea nr. 153/2017, pentru anul 2023. Cheamă în judecată IGPR, care le-a stabilit drepturile salariale, și IPJ Botoșani, care le-a plătit.
Ambii pârâți depun întâmpinare. Ambii parati, prin consilierii juridici, invocă agresiv, pe primul loc, lipsa calității procesuale pasive. Ambii arată spre celălalt.
IPJ Botoșani: reclamanții nu au avut raporturi de serviciu cu noi, actele de încetare au fost întocmite de IGPR, șeful IPJ nu poate dispune asupra salariului lor. Angajatorul este IGPR.
IGPR, textual:
„instituția nu poate dispune cu privire la plata unor drepturi bănești pentru angajații unor alte instituții cu personalitate juridică“.
Iar entitatea invocată ca fiind acea „altă instituție” este Brigada de Operațiuni Speciale Suceava.
Ce spusese IGPR cu 14 luni înainte
La cererea SPR „Diamantul” nr. 300, IGPR — Centrul de Informare și Relații Publice a răspuns prin adresa nr. 296.560 din 09.01.2025, document NESECRET, semnat de responsabilul Legii nr. 544/2001, comisar-șef de poliție:
„Brigăzile și serviciile de combatere a criminalității organizate nu au personalitate juridică şi nu pot sta în judecată ca părți în nume propriu, fiind structuri care funcționează în cadrul I.G.P.R., instituție centrală, ordonator secundar de credite care, prin intermediul Direcţiei Juridice, le asigură apărarea şi reprezentarea intereselor legale în fața instanțelor de judecată.”
Aceeași adresă mai precizează că dosarele de personal ale polițiștilor din aceste structuri se păstrează în arhiva Direcției Management Resurse Umane de la nivelul IGPR, că competența de numire în funcții aparține inspectorului general al Poliției Române, și că resursele umane sunt asigurate tot de DMRU-IGPR.
La cererea nr. 301, prin adresa nr. 296.559 din 09.01.2025, IGPR repetă formula identic pentru Direcția de Poliție Transporturi și secțiile regionale, adăugând un rând care ar trebui citit cu atenție la Botoșani:
„Inspectoratele de Poliție Județene au calitatea de ordonatori terțiari de credite, asigurând financiar, logistic şi criminalistic Secțiile Regionale de Poliţie Transporturi, dar nu au calitate procesuală.”
Deci, în ianuarie 2025, poziția oficială a IGPR era limpede și consecventă: structurile teritoriale nu au personalitate juridică, nu pot fi părți în proces, aparțin IGPR, iar IGPR le apără prin Direcția Juridică.
Și ce a susținut în instanță
Că reclamanții erau angajații unei „alte instituții cu personalitate juridică”.
Nu e o nuanță. Nu e o interpretare alternativă a unui text ambiguu. Este poziția opusă, susținută de aceeași instituție, prin aceeași Direcție Juridică pe care propriul răspuns o desemnase drept apărătorul acelor structuri.
Iar dacă cineva ar vrea să creadă că e o scăpare, mai există un detaliu: Înalta Curte de Casație și Justiție stabilise obligatoriu același lucru prin Decizia nr. 77 din 18 noiembrie 2024, paragraful 100 — nici direcțiile, nici brigăzile teritoriale nu au personalitate juridică, deci nu pot funcționa într-o ordine juridică separată de IGPR. Decizie publicată, obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) CPC, și invocată în chiar acțiunea la care se răspundea.
Deci consilierul juridic care a redactat întâmpinarea avea, în același timp: decizia ÎCCJ citată în acțiunea din fața lui, răspunsul propriei instituții din ianuarie 2025, și realitatea administrativă pe care o cunoaște orice om din sistem. A scris altceva.
Aritmetica
Pune cele două întâmpinări cap la cap:
- IPJ: nu eu, ci IGPR.
- IGPR: nu eu, ci o entitate care, potrivit propriilor mele documente, nu există în ordinea juridică.
Rezultatul, dacă instanța ar fi admis ambele excepții: doi polițiști cu zeci de ani de vechime, cu dispoziții de personal emise nominal, cu salarii virate lunar în cont, nu ar fi avut niciun pârât în fața căruia să-și valorifice drepturile.
Nu e o exagerare retorică. E consecința matematică a celor două apărări citite împreună. Un vid procesual construit din două jumătăți care, luate separat, par respectabile.
Detaliul care spune totul despre bună-credință
În aceeași întâmpinare prin care contestă că ar avea calitate procesuală pasivă, IPJ Botoșani recunoaște că, dacă instanța admite capătul principal, „instituția ar plăti reclamanților sumele stabilite în sarcina IGPR” și ar reface punctul 7 din fișa de pensie, „nefiind necesară stabilirea acestor obligații de către instanța de judecată”.
Tradus: nu am calitate procesuală pasivă, dar o să plătesc oricum, iar dumneavoastră, domnule judecător, nu e nevoie să mă obligați.
Diferența dintre a plăti benevol și a plăti în temeiul unui titlu executoriu o cunoaște orice jurist de anul întâi.
Iar la 7 august 2026, tot IPJ Botoșani a răspuns SPR „Diamantul”, prin adresa nr. 525.447, tot NESECRET: asigurarea financiară, inclusiv calculul și plata, se realizează la nivelul IPJ prin structura proprie Financiar, în baza actelor de delegare emise de IGPR, iar plata se face în temeiul dispozițiilor de personal emise individual de DMRU-IGPR, având ca Anexa nr. 1 „Tabelul cu elementele salariale cuvenite”.
Deci: IGPR stabilește nominal, IPJ calculează și plătește. Ambele instituții au scris asta, oficial, în procedura Legii nr. 544/2001. Amândouă au susținut altceva în instanță.
Actul pe care nu-l are nimeni
Mai e ceva în cele două adrese din 9 ianuarie 2025, o singură propoziție, repetată identic:
„În urma consultării structurii de specialitate, [structurile] nu dețin exemplare ale OMAI nr. S/7/2018.”
OMAI nr. S/7 din 31.01.2018 sunt normele metodologice pe care IGPR își construiește, în întâmpinare, întreaga apărare pe fond privind art. 23. Actul care ar stabili cine primește cei 12,5% și cine nu.
Polițiștii cărora li se aplică nu-l pot citi. Unitățile în care lucrează nu-l dețin. Instanța care a judecat nu l-a văzut. Iar instituția îl invocă drept temei pentru refuzul unui drept salarial.
Un act normativ care produce efecte patrimoniale directe asupra a zeci de mii de polițiști, nepublicat, nedifuzat nici măcar structurilor cărora li se adresează. Aceasta este o problemă separată și mult mai mare decât dosarul de la Botoșani — și va fi tratată ca atare.
Ce a decis instanța
A respins ambele excepții, în două paragrafe. Raportul de serviciu era stabilit față de IGPR, plata se asigură prin structurile IPJ Botoșani, ambii pârâți au calitate procesuală pasivă. Decizia ÎCCJ nr. 13/2016, invocată de IGPR, vizează excluderea din proces a MAI, „iar nu înlăturarea de la participarea în proces a instituțiilor implicate efectiv în realizarea drepturilor salariale”.
Prin Sentința nr. 287 din 29 mai 2026, acțiunea a fost admisă integral: recalcularea salariului de funcție cu 12,5%, plata diferențelor cu dobândă legală și actualizare cu inflația, refacerea punctului 7 din fișa de pensie, 2.500 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant. Cu recurs în 15 zile.
Cine răspunde
Se va spune, desigur, că „așa e linia instituției”, că modelul de întâmpinare vine de la centru și că omul din teritoriu doar completează numele reclamanților.
Nu ține. Și nu ține tocmai pentru că acești consilieri juridici sunt polițiști.
Consilierul juridic dintr-o unitate a Poliției Române nu e un salariat oarecare, ținut de subordonarea din dreptul muncii. E funcționar public cu statut special, cu grad profesional, cu jurământ depus. Iar Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului îi interzice expres să se ascundă în spatele ordinului primit: polițistul este obligat să refuze executarea unei dispoziții vădit ilegale și să raporteze aceasta. Legiuitorul i-a luat, explicit, scuza executantului — pentru că a considerat că un om învestit cu autoritate de stat răspunde personal de ce face cu ea, inclusiv de ce semnează.
Cine semnează o întâmpinare o citește. Cine o citește își asumă ce e în ea.
Iar aici nu mai putem discuta despre neglijență sau despre un model reciclat din alt dosar. Când propria instituție a comunicat poziția corectă, în scris, NESECRET, unui sindicat reprezentativ, cu 14 luni înainte — și când Înalta Curte o stabilise obligatoriu cu 18 luni înainte — a scrie contrariul în fața unui tribunal are un singur nume în Codul de procedură civilă: exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, art. 12.
Când o face avocatul părții adverse, instanța o sancționează. Când o face un polițist, în fața unei instanțe a statului, împotriva altor polițiști, plătit din același buget, ar trebui să însemne mai mult. Pentru că omul acela nu apără un client. Apără bugetul instituției împotriva propriilor colegi.
Partea care nu se vede în dispozitiv
Cei doi reclamanți au avut avocat. Au avut o instanță care a citit atent. Au avut jurisprudența ÎCCJ de partea lor.
Întrebarea e alta: câți nu au avut?
Câți polițiști pensionari au primit prima întâmpinare, au citit „lipsa calității procesuale pasive”, au văzut că și cealaltă instituție spune același lucru, și s-au retras convinși că nu au ce căuta în instanță?
Pentru aceasta lipsa de onoare pe care o manifestati constant in instante, va dispretuiesc politistii, domnilor si doamnelor consilieri juridici. V-ati insusit drepturile specifice politistilor, fara sa indepliniti sarcini de politist, desi legea nu permite aceasta interpretare favorizanta. Iar in instante incercati sa castigati cu orice pret, inclusiv prin prezentarea denaturata a adevarului in scopul de a induce in eroare atat pe judecatori, cat si pe “colegii” politisti reclamanti. Iar daca inselatoria prinde, va radeti in barba cat de destepti sunteti voi si cat de prosti sunt politistii si judecatorii pe care ati reusit sa ii induceti in eroare. Cel putin din punct de vedere moral, nu sunteti nici consilieri si nici politisti. Ambele categorii cer comportament onorabil si cunoasterea legii. Cand voi folositi ca metode de lucru, frauda si ignoranta celorlalti participanti la proces ( ignoranta neimputabila, generata de gramada de ordine si dispozitii secrete si netransparente) aratati ca sunteti doar o adunatura de lichele care s-au capatuit cu functii la stat.
SPR „Diamantul”