ÎN NUMELE ”ECHITĂȚII SOCIALE”
Mediul politic, social și de securitate din România anului 2026 este marcat de o efervescență fără precedent, definită de o criză sistemică profundă în interiorul Sistemului de Apărare, Ordine Publică și Securitate Națională (SAOPSN). Într-un context macroeconomic dominat de presiunile organismelor financiare internaționale și de necesitatea stringentă a reducerii deficitului bugetar, politicile publice de austeritate au fost direcționate cu o agresivitate disproporționată către aparatul de forță al statului. Asistăm la o strategie de comunicare publică fundamentată pe omisiuni deliberate, reîncadrarea narativă a unor drepturi fundamentale și o manipulare la scară largă a percepției publice.
Retorica asumată de actuala guvernare construiește o realitate paralelă. În această paradigmă fabricată, neaplicarea unor tăieri salariale suplimentare și prezervarea temporară a unor drepturi de bază, deja grav erodate de inflația cronică, sunt prezentate publicului larg drept acte de clemență politică și victorii pentru angajați. Această abordare discursivă perfidă ascunde, în fapt, o dramă profundă a generațiilor de veterani care urmează să iasă la pensie până în orizontul anului 2030, ale căror condiții de pensionare sunt modificate retroactiv și intempestiv, încălcându-se flagrant principiul predictibilității juridice și contractul social nescris dintre stat și apărătorii săi.
Astăzi, militarii și polițiștii români sunt reduși, prin politici de stat și discursuri denigratoare, la un statut tragic, acela de forță de muncă captivă, lipsită de voce și de drepturi civile esențiale. Pentru a înțelege pe deplin cum s-a ajuns la această fractură între stat și forța sa armată, trebuie să privim retrospectiv la mecanismele de propagandă declanșate cu aproape un deceniu în urmă.
DECREDIBILIZAREA FORȚELOR ARMATE: O CAMPANIE SISTEMATICĂ DE MANIPULARE ȘI DEZINFORMARE (2017-2026)
Pentru a înțelege fundamentele retoricii de austeritate și ușurința cu care decidenții politici din 2026 lovesc în drepturile militarilor, este imperativă trasarea unui arc temporal. Degradarea imaginii militarului român nu a fost un fenomen organic, ci o construcție mediatică și politică minuțios asamblată.
De la începutul anului 2017, gama și intensitatea mijloacelor și metodelor persuasive de decredibilizare a Forțelor Armate prin intermediul diverselor entități media sau al formatorilor de opinie specializați în dezinformare și manipulare publică a crescut constant. Proferarea de invective și neadevăruri la adresa cadrelor militare în activitate, în rezervă sau în retragere pe motiv că acestea ar reprezenta o categorie socială privilegiată căreia i se acordă venituri nemeritate, dublată de o lipsă inexplicabilă de reacție din partea instituțiilor abilitate ale statului, au afectat grav moralul militarilor, inducându-le o stare de nemulțumire generală.
CONSTRUCȚIA INAMICULUI PUBLIC: MITUL „PENSIONARULUI SPECIAL”
Mecanismul principal al acestei campanii de decredibilizare a constat în amestecarea intenționată a conceptelor juridice și sociologice. Noțiunea de „pensie de serviciu” sau „pensie ocupațională” – care reprezintă un standard global pentru forțele armate, menit să compenseze privațiunile, interdicțiile civile (lipsa dreptului la grevă, interdicția asocierii politice, interdicția de a derula activități comerciale) și uzura fizică și psihică extremă – a fost topită intenționat în malaxorul mediatic sub eticheta profund nepopulară de „pensie specială”.
În timp ce în statele cu tradiție democratică pensiile militare sunt respectate și tratate distinct de pensiile politicienilor sau ale altor categorii, în România, factorul politic a generat și utilizat această confuzie pentru a canaliza furia publică generată de sărăcie către o țintă falsă: propriii apărători. A fost o strategie calculată de dezbinare socială. Prin diabolizarea constantă a militarului și a polițistului, transformându-i din garanți ai siguranței naționale în „profitori ai tranziției”, statul a reușit să obțină un cec în alb din partea opiniei publice pentru aplicarea unor politici de austeritate asimetrice.
Această lipsă inexplicabilă de reacție din partea conducerilor ministerelor de resort (MApN, MAI) de a-și apăra propriii oameni în fața linșajului mediatic este o complicitate tacită. Militarii, legați prin jurământ și regulamente militare să nu protesteze public și să nu se angajeze în polemici politice, au fost practic lăsați fără apărare în fața unei mașinării de propagandă care le-a anulat decenii de sacrificii.
DEZINFORMAREA CA INSTRUMENT DE GUVERNARE
Nu mai este un secret pentru niciun analist obiectiv al politicilor publice românești faptul că minciuna, manipularea și dezinformarea au devenit principalele metode folosite (inclusiv) de actuala guvernare pentru justificarea unor măsuri luate împotriva militarilor români. Orice tentativă a asociațiilor profesionale sau a sindicatelor active de a demonta aceste mituri a fost îngropată sub un bruiaj guvernamental continuu.
Pentru a legitima tăierile, Guvernul a trebuit să mențină publicul într-o stare de ignoranță privind standardele reale de pensionare din lumea civilizată. Dacă cetățenii români ar fi fost expuși transparent la modul în care aliații noștri strategici își tratează militarii, narativa austerității guvernamentale s-ar fi prăbușit instantaneu.
PENSIONAREA MILITARILOR ÎN ȚĂRILE NATO: REFLEX AL RESPECTULUI INSTITUȚIONAL VERSUS ANOMALIA ROMÂNEASCĂ
Atunci când guvernanții de la București – precum premierul Ilie Bolojan, care în 2026 decretează că o vârstă de pensionare de 48-52 de ani „nu mai poate fi suportată” – abordează problema pensiilor militare, ei omit în mod deliberat contextul internațional al Alianței Nord-Atlantice din care România face parte. Integrarea României în NATO a presupus nu doar achiziția de armament compatibil, ci și alinierea la doctrinele și standardele de resurse umane ale Alianței.
Totuși, o analiză aprofundată a datelor statistice privind PENSIONAREA militarilor din țările NATO demonstrează că România refuză cu obstinație să aplice principiile fundamentale ale aliaților săi. Pentru a deconstrui manipularea privind „vârsta prea mică” de pensionare sau „cuantumul nesimțit” al pensiilor din România, este absolut necesară integrarea următoarelor date comparative care reflectă politica de personal a celor mai puternice armate din lume :
| Statul (Statut NATO) | Categoria militară | Vârsta de pensionare | Ani de serviciu | Cuantumul pensiei și baza de calcul |
| Turcia | Ofițeri inferiori / Ofițeri superiori / Generali | 41-48 ani / 41-52 ani / 60-65 ani | 20-30 ani / 20-30 ani / 35-45 ani | 80-85% din cuantumul ultimului salariu. |
| Italia | Ofițeri inferiori / Ofițeri superiori / Generali | 45-55 ani / 45-55 ani / 60-65 ani | 25-30 ani / 20-30 ani / 35-45 ani | 80% din ultimul salariu brut. |
| Ungaria | Ofițeri inferiori / Ofițeri superiori / Generali | 45 ani / 50 ani / 55 ani | N/A | 60% din ultimul salariu brut. |
| Belgia | Ofițeri inferiori / Ofițeri superiori / Generali | 51-52 ani / 54-56 ani / 58-61 ani | 20-30 ani / 20-30 ani / 25-35 ani | 80% din ultimul salariu. |
| Franţa | Ofițeri inferiori / Ofițeri superiori / Generali | 52 ani / 52 ani / 57-61 ani | 20-30 ani / 20-30 ani / 25-35 ani | 75% din salariul de referință (bază ultimele 6 salarii). |
| Germania | Ofițeri inferiori / Ofițeri superiori / Generali | 52 ani / 54-56 ani / 60-65 ani | 20-30 ani / 20-30 ani / 35-45 ani | 75% din valoarea ultimei solde brute, indiferent de funcţie. |
| Olanda | Cadre militare | N/A | N/A | Ultimul salariu brut x 1,75% x numărul de ani de serviciu. |
| Polonia | Ofițeri inferiori / Ofițeri superiori / Generali | 50 ani / 55 ani / 60 ani | 15 ani minim | 75% din salariul din ultima lună (salariul net inclusiv sporurile). |
| S.U.A. | Cadre militare | N/A | Variabil | Media salariilor cele mai mari primite în 36 de luni. |
| Anglia (Marea Britanie) | Cadre militare | N/A | Minim 30 ani pentru pensie integrală | Cel mai mare salariu anual primit în ultimii 3 ani de serviciu. |
MODELUL FLANCULUI SUDIC ȘI CENTRAL-EUROPEAN: RECUNOAȘTEREA UZURII OPERAȚIONALE
Analiză: Turcia, o forță militară de prim rang cu expunere la conflicte active, înțelege că resursa umană din linia întâi trebuie să fie tânără și viguroasă. Pensionarea între 41 și 48 de ani pentru ofițerii inferiori, cu un cuantum uriaș de 80-85% din ultimul salariu, nu este o „pomană”, ci o necesitate doctrinară pentru menținerea unei armate capabile de luptă, recompensând totodată sacrificiul. Italia menține un standard ridicat de protecție socială, garantând 80% din ultimul salariu brut, cu posibilitatea ieșirii la pensie la 45 de ani, recunoscând specificul profesiei militare care nu poate fi asimilată muncii de birou din administrația civilă. Chiar și statele cu o istorie economică similară cu a României, precum Ungaria, protejează conceptul ieșirii timpurii la pensie (45 de ani pentru ofițerii inferiori), asigurând un venit predictibil raportat la ultimul salariu.
MODELUL VEST-EUROPEAN: STABILITATE ȘI PREDICTIBILITATE FINANCIARĂ
Analiză: Puterile militare tradiționale ale Europei occidentale (Belgia, Franța, Germania, Olanda) fixează vârsta de pensionare pentru baza operațională în jurul pragului de 51-52 de ani. Baza de calcul este ancorată puternic în veniturile de la finalul carierei (ultimul salariu sau ultimele 6 salarii), garantând o tranziție lină către viața civilă și o rată de înlocuire a venitului de 75-80%.
FLANCUL ESTIC ȘI PUTERILE ANGLO-SAXONE: MAXIMIZAREA CAPACITĂȚII DE LUPTĂ
Analiză: Polonia, liderul militar emergent al Flancului Estic, permite retragerea după 15 ani de serviciu (pentru ofițerii inferiori la 50 de ani) cu 75% din salariul net inclusiv sporurile din ultima lună. Astfel, se asigură o motivare excepțională a corpului ofițeresc și o loializare totală față de instituția militară. Sistemul american recompensează vârful de performanță (cele mai bune 36 de luni), indiferent de momentul în care au fost realizate, oferind o plasă de siguranță uriașă pentru cei care își servesc națiunea. În Anglia, personalul militar beneficiază de o legislație proprie, pensia calculându-se pe baza celui mai mare salariu anual din ultimii 3 ani.
CONCLUZIILE COMPARAȚIEI NATO: MITUL „VÂRSTEI TINERE” DESFIINȚAT
Datele prezentate mai sus relevă o paradigmă comună la nivelul aliaților României, o viziune complet opusă “Doctrinei Bolojan” din 2026.
În primul rând, vârsta de pensionare cuprinsă între 45 și 52 de ani pentru ofițerii inferiori și baza operațională nu este o anomalie românească pe care Guvernul trebuie să o „remedieze” trimițând militarii să muncească până la 65 de ani. Este standardul absolut al armatelor moderne din NATO (Turcia, Franța, Germania, Italia, Polonia).
În al doilea rând, baza de calcul ancorată în ultimul salariu (sau media ultimelor luni) la un nivel de 75-85% este mecanismul universal prin care societățile democratice recunosc și compensează faptul că militarul și polițistul nu au putut face afaceri, nu au putut face politică și au fost la dispoziția statului 24 de ore din 24. A prezenta aceste reguli drept „nesustenabile” în România, în timp ce ele funcționează perfect în țările partenere, reprezintă dovada supremă a manipulării prin care guvernanții români își ascund propria incompetență fiscală.
PRĂPASTIA FINANCIARĂ: CÂT VALOREAZĂ VIAȚA UNUI MILITAR ÎN ROMÂNIA COMPARATIV CU ALIAȚII SĂI
Diferențele de reglementare legislativă se traduc, în mod inevitabil, într-o prăpastie financiară devastatoare. Cifrele sunt clare, obiective și contrazic brutal retorica oficialilor care susțin că pensiile din MApN sau MAI ar fi un lux pe spatele bugetului de stat.
Să analizăm media pensiilor militare la nivelul unor state membre NATO pentru a înțelege dimensiunea umilinței la care sunt supuși veteranii români :
| Zona Geopolitică / Statul | Media Pensiei Militare (Euro/USD lunar) | Observații privind statutul economic |
| ROMÂNIA | 600 Euro | Cea mai mică dintre pensiile de serviciu naționale. |
| Ungaria, Cehia, Polonia | 1.200 Euro | Dublu față de România, în condiții de evoluție istorică similară post-comunistă. |
| Media Țărilor Membre NATO (Vest) | 3.200 Euro | Reflectă o putere de cumpărare solidă și respect instituțional pentru veterani. |
| S.U.A. | 5.632 USD | O recunoaștere financiară absolută a serviciului adus națiunii. |
În comparație cu pensiile militare ale militarilor altor țări membre din regiune, care au traversat provocări economice similare, este de remarcat faptul că în Ungaria, Cehia şi Polonia, pensia militară medie este dublă – 1200 de euro față de România. Această falie nu poate fi explicată doar prin diferențe de PIB, ci denotă o decizie politică asumată a Bucureștiului de a-și subfinanța cronic propriul aparat de apărare.
Mai mult, pentru toate celelalte ţări membre NATO, pensia medie este 3.200 de euro, iar în SUA de 5.632 USD/lună. Când un ofițer român participă la misiuni comune sau la exerciții NATO alături de omologii săi americani, francezi sau polonezi, el execută aceleași proceduri, își asumă aceleași riscuri tactice, respectă aceleași standarde operaționale. Însă, la finalul carierei, statul român îl trimite într-o zonă a subzistenței economice, condamnându-l la o pensie de cinci ori mai mică decât media vestică și de două ori mai mică decât cea a vecinilor est-europeni. Aceasta este recunoștința socială pe care statul român o acordă apărătorilor ei. Un stat slăbit, o țară distrusă de cei care fac politică de 30 de ani.
Statutul de „sclav în uniformă” nu este o exagerare metaforică, ci o definiție a captivității juridice. Când un angajat civil este nemulțumit de salariul său sau de tăierea pensiei, el declanșează greva, blochează economia, își negociază contractul colectiv. Militarul român este subordonat rigorilor ordinului; el nu poate protesta, nu se poate apăra politic, nu poate deține afaceri pentru a supraviețui. Iar statul abuzează de această tăcere impusă de lege pentru a tăia, a îngheța și a minți.
ILUZIA CLEMENȚEI ȘI CAPCANA NARATIVĂ A ANULUI 2026
Pe acest fond de decredibilizare publică și de sărăcire cronică, anul 2026 aduce o nouă rafinare a tehnicilor de manipulare din partea Guvernului condus de Ilie Bolojan. Confruntat cu necesitatea reducerii deficitului bugetar, Executivul a inițiat un pachet de „reformă a administrației publice” care presupune tăieri de 10% din anvelopa de salarii a instituțiilor publice și desființarea a mii de posturi. Modul în care comunicatorii guvernamentali gestionează efectele acestor intenții asupra personalului din Apărare și Interne reprezintă un studiu de caz în reîncadrarea narativă și manipularea psihologică.
Ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, a fost vârful de lance al unei ofensive mediatice menite să amorțească vigilența sindicatelor și a rezerviștilor. Într-o avalanșă de intervenții publice, acesta a reiterat un set de „garanții” absolute: pensiile militarilor nu se taie, soldele rămân intacte, iar indemnizațiile nu vor fi diminuate.
Pentru a susține această fațadă a abundenței, ministrul a utilizat o statistică scoasă din context, afirmând că pensia medie în MApN se situează la nivelul de 5.008 lei. Utilizarea mediei matematice este o tactică clasică de manipulare atunci când există extreme majore în sistem: o elită restrânsă cu pensii foarte mari (deseori asimilate altor structuri sau decizii judecătorești) trage media în sus, mascând realitatea zecilor de mii de subofițeri și maiștri militari ale căror pensii abia depășesc pragul de subzistență (vezi echivalentul a 600 de euro amintit anterior). Discursul oficial se folosește de aceste cifre pentru a inocula în societatea civilă ideea că rezerviștii o duc foarte bine și nu au motive să se plângă.
DE CE PREZENTAREA NON-TĂIERILOR CA FAVOARE ESTE PROFUND JIGNITOARE
Minciuna, manipularea, dezinformarea au devenit principalele metode folosite de actuala guvernare pentru justificarea unor masuri luate impotiva militarilor romani. Un exemplu flagrant este modul în care s-a gestionat criza normei de hrană. Când au apărut discuții despre tăierea normei de hrană pentru bugetari, ministrul Miruță a pozat într-un salvator intransigent, declarând că refuză să semneze o asemenea măsură și subliniind că acest drept „există de la Cuza încoace”.
Pentru personalul activ, această abordare este o insultă la adresa inteligenței. Guvernul utilizează tehnica ancorării: introduce în spațiul public amenințarea unei tăieri catastrofale (eliminarea totală a normei de hrană), pentru ca ulterior, când decide să nu o aplice, să ceară recunoștință, prezentând decizia drept o „victorie” și o favoare politică.
Realitatea pe care oficialii o omit deliberat este că norma de hrană din SAOPSN este deja înghețată de ani de zile la un nivel absolut anacronic, care nu mai acoperă sub nicio formă aportul caloric necesar unui luptător, din cauza inflației galopante. A te lăuda că nu tai un drept deja devalorizat și înghețat echivalează cu a pretinde gratitudine din partea unei persoane pe care ai decis, în ultimul moment, să nu o deposedezi de ultimele resurse. Menținerea normei de hrană la un nivel neactualizat este, în fapt, o tăiere progresivă și tăcută a veniturilor reale.
TRĂDAREA VETERANILOR: ARTICOLUL LVI ȘI ACCELERAREA NECONSTITUȚIONALĂ A REFORMEI PENSIONĂRII
Dincolo de jocurile de imagine cu mediile statistice și norma de hrană, adevărata dramă a anului 2026 se desfășoară în sfera ingineriilor legislative care vizează modificarea retroactivă a condițiilor de pensionare. Asigurările publice că „pensiile aflate în plată nu se taie” servesc drept cortină de fum pentru a ascunde lovitura aplicată exact nucleului dur al profesioniștilor activi: veteranii cu 20-25 de ani de experiență operativă care urmau să iasă la pensie în intervalul 2026-2030.
Premierul Ilie Bolojan a afirmat explicit că „vârsta de pensionare de 48-52 de ani nu mai poate fi suportată” și că sistemul de apărare trebuie aliniat spre vârsta de 65 de ani. Discursul oficial omite o realitate juridică fundamentală: o reformă a pensiilor militare a fost deja adoptată și asumată prin Legea nr. 282/2023. Această lege stabilise un mecanism clar, predictibil și eșalonat de creștere a vârstei standard de pensionare de la 60 la 65 de ani, însă cu o aplicare progresivă programată să înceapă abia din anul 2031.
Nemulțumit de ritmul lent în care această reformă eșalonată producea economii la buget, Guvernul Bolojan a recurs la măsuri intempestive. În februarie 2026, executivul a pregătit o Ordonanță de Urgență (OUG) menită să „accelereze” perioada de tranziție, instituind o vârstă minimă de pensionare ridicată abrupt și fără drept de apel la pragul de 52-55 de ani.
Această intervenție schimbă brutal regulile jocului chiar înaintea liniei de sosire pentru zeci de mii de angajați. Un polițist sau militar care a servit statul timp de 25 de ani, a suportat tăierile salariale dramatice din 2010 (când a pierdut 25% din venit), a acceptat salarii de subzistență, înghețarea sporurilor și sute de ore suplimentare neplătite, a făcut-o pe baza unui contract social clar: la final, uzura îi va fi recunoscută printr-o pensie predictibilă și o vârstă de retragere adecvată efortului fizic prestat. Anularea acestei promisiuni prin OUG reprezintă o formă de trădare instituțională. Nu odată am atras atenția că, dacă se dorește alinierea vârstei de pensionare la normele civile (spre 65 de ani), atunci statul ar trebui să le ofere militarilor și polițiștilor drepturi civile: dreptul la grevă, salarii pe măsura riscului și dreptul de a derula activități comerciale libere. Ceea ce nu spun guvernanții, este că rezerviștii, nu devin liberi, ci o forță de mobilizare activă, până la vârsta de 62 de ani, supusă rigorilor militare.
O asemenea ipocrizie a obligativității asimetrice nu poate rezista într-un stat de drept.
MECANISMUL ASCUNS: „ȘOPÂRLA” DIN ARTICOLUL LVI
Cea mai clară dovadă a modului perfid în care operează Guvernul în raport cu propriile forțe armate și de ordine publică rezidă într-un articol ascuns – Articolul LVI – dintr-un proiect masiv de OUG elaborat de Ministerul Dezvoltării, care viza, la prima vedere, exclusiv „reforma administrației publice”.
Articolul LVI introduce un mecanism diabolic, stabilind că obiectivul Guvernului de a reduce cheltuielile bugetare cu 10% la nivelul structurilor de apărare și ordine publică în anul 2026 nu se va realiza neapărat prin tăieri salariale directe imediate (ceea ce le-ar fi permis guvernanților să se laude cu „non-tăierea” salariilor). În schimb, respectiva reducere urma să fie „compensată” prin inițierea de urgență a demersurilor pentru modificarea, în detrimentul viitorilor pensionari, a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.
Prin acest artificiu legislativ absolut parșiv, Guvernul României lega în mod explicit constrângerile bugetare pe termen scurt de confiscarea directă a drepturilor de pensie ale generațiilor viitoare. În esență, li se spunea polițiștilor și militarilor activi: „Nu vă tăiem salariile luna aceasta, cu condiția să vă distrugem ireversibil pensiile pe care trebuia să le primiți peste câțiva ani”.
Această descoperire a generat o undă de șoc și indignare extremă în sistem, demonstrând încă o dată că „minciuna, manipularea și dezinformarea” sunt un modus operandi documentat scriptic în actele normative elaborate de Executiv.
COLAPSUL OPERAȚIONAL: DEFICITUL ISTORIC, DEMISIILE ȘI SURCLASAREA DE CĂTRE ECONOMIA COLABORATIVĂ
Consecințele combinate ale subfinanțării cronice, ale asaltului mediatic din 2017 încoace și ale lipsei totale de predictibilitate a carierei și pensionării au dus Sistemul Național de Ordine Publică exact acolo unde experții avertizau: în colaps operațional direct. Instituțiile statului se dezintegrează tăcut din interior. Cel mai evident simptom al acestui colaps este devalorizarea financiară extremă a profesiei. A fi reprezentant al autorității statului a devenit o opțiune profesională indezirabilă, complet surclasată de piața muncii necalificate din sectorul serviciilor și economia de platformă (gig economy).
Pentru a ilustra absurditatea situației din 2026, putem aduce câteva comparații salariale medii :
| Profesia și Nivelul de Experiență | Venit Net Lunar Estimat (2026) | Condiții de Muncă, Riscuri și Responsabilități |
| Agent de poliție debutant | 5.000 RON | Risc vital direct (intervenții 112), program inegal (nopți, weekenduri), interdicții comerciale și politice, deficit logistic sever. |
| Agent de poliție principal (>10 ani) | 5.500 – 6.500 RON | Uzură fizică și psihică, gestionarea dosarelor complexe, presiune operațională continuă. |
| Șofer Ridesharing (Uber/Bolt – București) | 4.500 – 6.000 RON (fără bacșiș) | Autonomie totală, lipsa oricărei răspunderi administrative de stat, zero interdicții civile. Veniturile pot atinge 10.000 RON brut pentru efort susținut. |
| Șofer transport marfă (TIR pe „Comunitate”) | 8.000 – 10.000+ RON (aprox. 1.680 EUR+) | Perioade de izolare, dar cu un standard de viață garantat de remunerația vestică și protecția socială europeană. |
Un tânăr inteligent și capabil fizic, care trece prin examene extrem de dure pentru a intra în școlile militare sau de poliție, ajunge pe stradă apărând viața cetățenilor pentru o sumă pe care statul o evaluează la 5000 de lei net. În același timp, simpla activare a unei aplicații de pe un telefon mobil în propriul autoturism îi poate aduce unui șofer de Uber un venit de 6.000 de lei lunar, fără amenințarea procurorilor, fără șefi abuzivi și fără interdicția de a-și exprima liber opiniile pe internet. Când o țară ajunge în punctul în care își plătește apărătorii legii mai prost decât furnizorii de transport alternativ necalificat, contractul social privind securitatea internă este reziliat de facto.
CERCUL VICIOS AL DEFICITULUI: PENSIONĂRILE DE PANICĂ ȘI EXODUL
Efectul discursului jignitor și al precarității financiare se vede în dinamica resurselor umane. Sistemul funcționează într-un regim de „avarie” permanentă, cu un deficit cronic stabilizat între 20% și 30%. Conform datelor oficiale obținute de noi din începutul anului 2026, România se confruntă cu un deficit grav de peste 37.000 de polițiști, jandarmi și pompieri la nivel național. În structuri esențiale aflate în prima linie a combaterii crimei organizate sau a traficului de migranți (precum județul Constanța), deficitul structurilor operative ajunge la un procent paralizant de aproape 39%.
Amenințările cu modificarea vârstei de pensionare prin OUG (accelerarea procesului din Legea 282/2023 spre pragul de 55 de ani) nu au făcut decât să genereze un valuri de pensionări provocate de panică. Nu e deloc inspirat sa alergi orizontul de așteptare veteranilor cu 20 de ani vechime, care dețin expertiza tactică și investigativă majoră a sistemului. Un segment consistent de profesioniști a înghițit sec ultima reforma dar o nouă recalculare, împingându-le sorocul de la 2-4 ani la 7-9 ani, poate crea valuri de ieșiri prin demisii in corpore. Deja generațiile care au intrat în sistem, atrase de condițiile vechi, înregistrează cazuri în creștere a demisiilor și a reorientării profesionale. Motivul pe care îl auzim: ”decât sa stau în poliție până la 65 de ani, prefer în civilie”. Singurul temporizator stă în găsirea alternativei și pentru alții, taxa de școlarizare. Aceasta este cea mai cruntă condamnare a politicilor statului român: să cheltui fonduri publice pentru formarea unui ofițer la Academie, doar pentru ca acesta să prefere să conducă un camion pe rute europene pentru a-și putea asigura un trai demn, departe de umilința din România.
SINUCIDEREA SIGURANȚEI NAȚIONALE PE ALTARUL AUSTERITĂȚII MINCINOASE
Guvernanții nu gestionează o reformă structurală, ci derulează o operațiune de destructurare instituțională mascată sub o retorică manipulatoare de austeritate. Discursul Guvernului Bolojan, susținut de actori precum ministrul Radu Miruță, se face vinovat de o profundă ipocrizie. A prezenta refuzul de a tăia norme de hrană anacronice drept un gest de clemență, în timp ce pe ascuns, prin „șopârle legislative” precum Articolul LVI din OUG, se încearcă modificarea retroactivă a pensiilor și confiscarea drepturilor viitoare ale militarilor activi, este un act de trădare a propriilor instituții.
Datele statistice comparative cu statele membre NATO spulberă definitiv narativa politicienilor români privind „vârsta prea mică” de pensionare sau pensiile „nesustenabile”. Cu o pensie medie de doar 600 de euro, militarii români sunt cei mai săraci din Alianță. Aliații noștri – din Turcia și Polonia până în Franța, Germania și SUA – își respectă apărătorii acordându-le pensii cuprinse între 1200 și peste 3200 de euro, calculate din vârful veniturilor, cu drept de retragere la vârste cuprinse între 45 și 55 de ani, înțelegând perfect uzura extremă a profesiei armelor.
Campania continuă de decredibilizare, începută brutal în 2017, care a transformat militari în „privilegiați” în ochii unui public manipulat, și-a atins astăzi efectul toxic suprem. A adus resursa umană în stadiul de „sclavi în uniformă”, obligați să muncească ore neplătite, fără drepturi civile și cu venituri sub nivelul economiei de ridesharing.
Consecințele? Un sistem în colaps operațional absolut. Cu un deficit de 37.000 de posturi, golit de profesioniști maturi goniți de teama reformelor intempestive și refuzat de tinerii care preferă exodul în străinătate, statul român își pierde rapid capacitatea de reacție. Austeritatea asimetrică și minciuna ca politică de stat, folosite astăzi împotriva militarilor și polițiștilor, nu vor genera economii macroeconomice salvatoare. Ele vor genera o țară vulnerabilă la granița estică, o creștere explozivă a crimei organizate și o incapacitate totală a României de a-și mai proteja propriii cetățeni. Prețul manipulării de astăzi va fi plătit cu siguranța națională de mâine.
Vitalie Josanu